Decizia nr. 3066/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 12.01.2021 pe rolul Curții de Apel București, petenta A. a formulat în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, B., C. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 281 1 C. proc. civ., cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1604 din 15.05.2013, mai precis a alineatului al treilea al dispozitivului sentinței cu următoarea redactare: "Dispune confiscarea sumei de 6.364.413 RON constatată a fi dobândită nejustificat de către pârâți în perioada 2005 - 2009", prin prisma înțelesului, întinderii și aplicării sale. Prin încheierea din data de 10.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel București a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1604/15.05.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2011 ca nefondată. Împotriva acestei încheieri, precum și a celei din data de 03.02.2021, prin care a fost amânată pronunțarea soluției, a declarat recurs A., iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3888 din data de 14.09.2021, a admis recursul, a casat hotărârile atacate și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță. În motivarea deciziei s-a reținut că instanța a soluționat cererea în condițiile în care procedura de citare a părților din dosar a fost viciată, în sensul că acestea nu au fost citate la adresele indicate, devenind incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. 1865, care a guvernat cauza în raport de data introducerii cererii inițiale de chemare în judecată. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021* și s-a procedat la citarea părților în conformitate cu dispozițiile legale.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 143 din 1 februarie 2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Integritate, B., C. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că prezenta cerere nu se circumscrie unei cereri de lămurire hotărâre, iar prin cele sesizate practic se aduc veritabile critici soluției date în fond de instanță, fiind reluate apărări de fond ce nu pot fi circumscrise unei cereri tipice de lămurire a dispozitivului. Așadar, pe calea lămuririi dispozitivului deciziei, petenta analizează motivarea Curții de Apel București, făcând referire la considerentele sentinței și solicitând, astfel, a fi adăugat la ceea ce s-a statuat jurisdicțional anterior. Prin lămurirea dispozitivului, instanța nu poate sub nicio formă adăuga la conținutul acestuia, iar aspectele criticate de petentă ar conduce în mod clar la modificarea nepermisă a acestuia, în condițiile în care intenția petentei este tocmai aceea de a fi exclusă din categoria celor de la care s-a dispus confiscarea averii, aspect inadmisibil, având în vedere și modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., solicitând modificarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1604/15.05.2013, astfel cum cum a fost formulată.

Cererea de renunțare la judecata cauzei La termenul din data de 26 mai 2022, recurenta-reclamantă A. a depus cerere de renunțare la judecata cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1604/15.05.2013 în temeiul dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ. 1865, solicitând instanței de recurs să ia act de cererea formulată și să dispună anularea în tot a sentinței nr. 143 din 1 februarie 2022.

Soluția instanței de recurs Potrivit art. 246 alin. (1) C. proc. civ. 1865 "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă", iar alin. (5) al aceluiași articol reglementează situația formulării cererii de renunțare la judecată în căile de atac: "(5) Când renunțarea este făcută în instanța de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în totul sau în parte, în măsura renunțării". Având în vedere că manifestarea de voință, în sensul renunțării la judecata cererii, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. 1865, va lua act de renunțarea recurentei-reclamante A. la judecata cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1604 din data de 15 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Întrucât cererea de renunțare la judecată a fost formulată în calea de atac a recursului, Înalta Curte va face aplicarea art. 247 alin. (5) C. proc. civ. 1865 și va anula sentința nr. 143 din 1 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.