ÎCCJ, Decizia nr. 67/2024

Ședința publică din data de 18 martie 2024

Asupra recursului;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2897 din 26 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenția Națională Antidrog împotriva sentinței civile nr. 2081 pronunțate de Tribunalul București - secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

În motivare, instanța de revizuire a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deoarece este necesar să fie îndeplinită condiția triplei identități de cauză, obiect și părți, care caracterizează instituția autorității de lucru judecat. În speță, nu a fost îndeplinită această condiție, neexistând identitate de părți.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, revizuenta Agenția Națională Antidrog a formulat recurs, înregistrat la Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023.

Prin memoriul de recurs, recurenta-revizuentă solicită admiterea recursului, anularea sentinței civile nr. 2081 din 30 martie 2021 și, rejudecând cauza pe fond, schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantului, sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Mai arată că intimatul-reclamant A. a solicitat prin cererile de chemare în judecată în cadrul cărora au fost pronunțate hotărârile pretins contrare, aceleași informații și de la Ministerul Afacerilor Interne și de la Agenția Națională Antidrog, instituție ce aparține Ministerul Afacerilor Interne. Mai exact, intimatul-reclamant a formulat aceeași acțiune împotriva Ministerului Afacerilor Interne, atât cu titlu general, în cadrul dosarului civil nr. x/2020, cât și cu titlu particular, la nivelul unei unități subordonate, ca parte a întregului reprezentat în cadrul dosarului civil nr. x/2020

Recurenta-revizuentă susține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv, arată că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri iar în cele două cauze există identitate de părți, obiect și cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin criticile formulate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză.

Examinând criticile dezvoltate în susținerea recursului, în sensul că instanța de revizuire a interpretat în mod greșit art. 431 alin. (2) coroborat cu art. 430 alin. (2) și prin raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 din C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 din C. proc. civ.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.: "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

În privința efectului pozitiv, acesta este reglementat prin dispozițiile art. 431 alin. (2) din Codul dec procedură civilă ("oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă").

Prin urmare, fundamentul motivului de revizuire reglementat de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat.

Ceea ce trebuie să se regăsească însă în ambele procese în care a fost invocată autoritatea de lucru judecat este identitatea de părți.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești consacrat de art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.".

De altfel, prin Decizia nr. 18 din 17 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, "principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare." (paragraful 95).

Se reține că, în cauză, s-a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2081 din 30 martie 2021 pronunțate în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul București - secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, care, în opinia recurentei-revizuente, este potrivnică sentinței civile nr. 4045 din 11 iunie 2021 pronunțată de aceeași instanță, care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 40 din 13 ianuarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte, raportat la datele speței, constată că hotărârile pretins contrare nu îndeplinesc cerința identității de părți, prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., în dosarul nr. x/2020, parte fiind Ministerul Afacerilor Interne, pe când în dosarul nr. x/2020 parte este Agenția Națională Antidrog.

Înalta Curte reține că Ministerul Afacerilor Interne și Agenția Națională Antidrog sunt persoane juridice distincte.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, Ministerul Internelor și Reformei Administrative este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică.

Pe de altă parte, potrivit art. 1 din H.G. nr. 461/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale Antidrog: "Agenția Națională Antidrog (...) se organizează și funcționează la nivel de direcție, în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, având personalitate juridică."

Față de cele ce preced, rezultă că în cele două litigii nu a existat identitate de părți, astfel că, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate invocate prin cererea de revizuire.

Totodată, în ceea ce privește invocarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, se reține că acesta presupune condiția identității de părți, neputând fi invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat pentru soluționarea unui raport juridic distinct decât cel dedus judecății inițiale, chiar dacă trebuie rezolvată în substanță aceeași chestiune de drept.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Agenția Națională Antidrog împotriva deciziei nr. 2897 din 26 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2024.