ÎCCJ, Decizia nr. 65/2024

Ședința publică din data de 18 martie 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1384 din 08 iunie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 2390 din 06.04.2021 pronunțate de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 6521 din 14.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare, analizând cele două hotărâri pretins potrivnice, instanța de revizuire a constatat că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză deoarece nu a fost întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, care caracterizează instituția autorității de lucru judecat.

Împotriva deciziei menționate mai sus, a declarat recurs revizuentul A., invocând incidența în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul învederează că în mod neîntemeiat a fost respinsă cererea de revizuire având în vedere că în cauză este îndeplinită condiția identității de părți, obiect și cauză. Astfel, arată că părțile aflate în contradictoriu sunt cele din prezentul dosar. În ceea ce privește identitatea de obiect al cererilor de chemare în judecată, recurentul precizează că acesta este reprezentat de recalcularea drepturilor de pensie prin cele două decizii de debit emise de Casa Teritorială de Pensii a Municipiului București, respectiv decizia nr. x din 28.08.2008 și decizia nr. x din 20.02.2018. Cu privire la cauză, aceasta este reprezentată de actualizarea pensiilor de serviciu ale foștilor funcționari publici parlamentari, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 215 din 21.07.2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar.

Pentru toate motivele arătate în cererea de recurs, recurentul-revizuent solicită admiterea cererii de revizuire și, prin urmare, să se admită cererile de chemare în judecată, cererea de lămurire, cererea de completare astfel cum au fost formulate. De asemenea, solicită omologarea raportului de expertiză, a suplimentului la raportul de expertiză și a situațiilor financiar contabile, întocmite de expert în cauză, referitoare la drepturile cuvenite privind actualizarea pensiei de serviciu.

La 31.07.2023, intimata Camera Deputaților prin Secretar General a depus întâmpinare, prin avocat, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 02.08.2023, intimata Casa Națională de Pensii Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la 17.08.2023, recurentul a reiterat cererile formulate prin memoriul de recurs. La 21.08.2023, recurentul a depus la dosar un alt exemplar al răspunsului la întâmpinare la care a atașat înscrisuri cuprinzând hotărâri pronunțate anterior în dosar, corespondență cu intimatele din prezenta cauză și acte din dosarul de pensie .

La 21.09.2023, intimata Casa de Pensii a Municipiului București a depus concluzii scrise prin care a arătat că decizia recurată este temeinică și legală.

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 – care a intrat în vigoare la 21.12.2018 – a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 29.03.2018, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21.12.2018.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat în sensul că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 6.11.2023, completul de filtru a analizat raportul și a dispus comunicarea acestuia către părți. Raportul a fost comunicat părților, conform dovezilor atașate la filele x ale dosarului.

Casa Națională de Pensii Publice a depus punct de vedere la raport prin care arată că este de acord cu concluziile raportului efectuat în cauză, respectiv, în speță, calea de atac este admisibilă, însă față de lipsa motivelor de casare apreciază că recursul este inadmisibil.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Contrar celor susținute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

Astfel, în ceea ce privește cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Or, în speță, analizând hotărârile pe care recurentul-revizuent le consideră contrare în cadrul motivului de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se constată că această condiție de admisibilitate a cererii nu este îndeplinită.

Se reține că s-a invocat contrarietatea între următoarele două hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 2390 din 06.04.2021 pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 6521/14.12.2021 a Curții de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, care încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1361/13.02.2012 pronunțate de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4572/07.09.2012 a Curții de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Astfel, în primul litigiu, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților, constatarea nulității absolute a actului adițional nr. x din 19.12.2007 la convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006, precum și anularea adeverinței nr. x din 24.06.2008 emise de Camera Deputaților și a deciziei de pensie nr. x din 28.08.2008 emise de Casa de Pensii Sector 2, constatarea venitului brut actual ca fiind în cuantum de 5.356 RON, începând cu 28.08.2008 și obligarea pârâtei Camera Deputaților la plata sumei de 35.800 RON, reprezentând diferență între pensia de serviciu cuvenită și cea încasată și a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

În cel de-al doilea litigiu, respectiv, în procesul finalizat prin hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, același reclamant a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, B., C. și D., anularea deciziei de debit nr. x din 20.02.2018, constatarea punctajului mediu anual corect calculat ca fiind cel stabilit pe baza stagiului complet de cotizare de 25 ani, aferent vârstei de 55 ani, la data deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului București la plata sumei de 79.863 RON, reprezentând diferența între pensia contributivă cuvenită și pensia contributivă efectiv plătită în perioada 27.09.2007-30.04.2016, din care se va scădea suma de 33.990 RON, achitată în lunile septembrie 2016 și mai 2017; obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 82.632 RON, reprezentând diferența între pensia de serviciu cuvenită și pensia de serviciu efectiv încasată în perioada 01.09.2010 - 30.04.2016, din care se va scădea suma de 30.434 RON, achitată în lunile noiembrie 2016 și noiembrie 2017 și la care va adăuga dobânda legală, începând cu 24.11.2014 până la data plății efective și obligarea pârâților la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, instanța de revizuire a concluzionat că sentința civilă nr. 1361/13.02.2012 a Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4572/07.09.2012 a Curții de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, indicată ca având autoritate de lucru judecat, nu a fost pronunțată în cadrul unui proces care să fi avut același obiect ca și cel în care a fost pronunțată sentința a cărei revizuire se solicită.

Față de argumentele precedente, nu poate fi reținută incidența art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care, în mod corect instanța de revizuire, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) din C. proc. civ., a respins cererea de revizuire.

Se observă că, în realitate, prin criticile formulate, recurentul tinde la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, ceea ce ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea revizuirii să nu presupună o nouă judecată a cauzei.

Instanța are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […] (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

În consecință, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1384 din 08 iunie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2024.