ÎCCJ, Decizia nr. 40/2024

Ședința publică din data de 12 februarie 2024

Asupra recursului;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

l. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 599 din 6 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii din 2 iunie 2020 și a sentinței civile nr. 1750 din 9 iunie 2020 pronunțate de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2020.

În motivare, instanța de revizuire a observat că prin sentința civilă nr. 760 din 05 februarie 2016 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 271 din 30 martie 2017 a Tribunalului Bacău, s-a stabilit că executarea silită este lipsită de obiect, întrucât contestatoarea Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. și-a îndeplinit în mod legal obligația derivată din titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1643/2011 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2010, astfel că a fost admisă contestația la executare, iar formele de executare anulate.

S-a mai reținut că dezlegările cuprinse în sentința civilă nr. 1750 din 09 iunie 2020 ale Judecătoriei Bacău au fost menținute prin decizia civilă nr. 67/A din 2022 a Tribunalului Bacău, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuenta A. împotriva acestei sentințe, în considerentele deciziei lipsind dezlegări care să contrazică ori să infirme concluziile primei instanțe asupra excepției autorității de lucru judecat; împrejurarea că instanța de apel nu a procedat ea însăși la o analiză a excepției autorității de lucru judecat este, în circumstanțele cauzei, irelevantă, câtă vreme soluția și considerentele primei instanțe cu privire la aceste aspecte nu au fost invalidate.

În consecință, examinarea în cadrul cererii a unei afirmate contrarietăți între hotărârile judecătorești menționate a apărut ca inadmisibilă, aceasta fiind, deja invocată, analizată și decisă prin sentința civilă nr. 1750 din 09 iunie 2020 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 67/A din 07 februarie 2022 a Tribunalului Bacău.

În motivare, s-a mai reținut că, prin cererea de revizuire, revizuenta s-a limitat la a evoca decizia civilă nr. 1012 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, fără însă a expune argumentele juridice în raport de care ar putea fi reținută incidența motivului de revizuire în discuție.

Astfel fiind, nu s-a putut considera că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru admiterea cererii de revizuire prin raportare la decizia civilă nr. 1012 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău.

În fine, Înalta Curte a arătat că, în ce privește atacarea cu revizuire a încheierii de ședință din 02 iunie 2020 a Judecătoriei Bacău, nu au putut fi identificate rațiunile pentru care prin intermediul acestei încheieri s-ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești anterioare, în condițiile în care această încheiere nu cuprinde dezlegări care să vină în opoziție cu soluția ori considerentele decisive ori decizorii conținute în alte hotărâri date cu privire la părțile în litigiu. Prin urmare, cererea de revizuire nu a fost admisibilă nici cu privire la acest aspect.

Față de toate cele arătate mai sus, cerere de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Recurenta A. a declarat recurs împotriva deciziei menționate anterior, care a fost înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2023.

Prin memoriul de recurs, recurenta solicită admiterea recursului, invocând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., arătând că magistrații care au soluționat cererea de revizuire atacată s-au aflat în incompatibilitate absolută.

Astfel, solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate, a încheierii de ședință din data de 02 iunie 2020 și a sentinței civile nr. 1750 din 09 iunie 2020 pronunțate de Judecătoria Bacău în dosarul civil nr. x/2020 precum și a deciziei pronunțate în apel de Tribunalul Bacău în același dosar civil. De asemenea, recurenta-revizuentă solicită trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la o instanță specializată în dreptul muncii care să repună părțile în situația anterioară deciziei de concediere nr. 105 din 01 septembrie 2010.

În continuare, recurenta prezintă istoricul cauzei.

Intimata Compania Națională de Transport a Energiei Electrice prin Sucursala Teritorială de Transport Bacău a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului deoarece, în aprecierea intimatei, niciunul dintre motivele invocate prin cererea de recurs nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului.

Recurenta A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiată. De asemenea, recurenta răspunde criticilor din întâmpinare prezentând soluțiile pronunțate în cauze anterioare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității recursului, deoarece nerespectarea acestei condiții atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de judecată asupra situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de nelegalitate prevăzut limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, cererea de recurs conține indicarea formală a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. și prezentarea amplă dar nestructurată juridic a hotărârilor anterioare pronunțate în cauză dar și soluțiile pronunțate în alte cauze promovate de recurenta-revizuentă.

Prin urmare, cum prin cererea de recurs nu au fost formulate de recurentă critici concrete cu privire la soluția de revizuire pronunțată de instanța de revizuire, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., urmărește să supună instanței superioare examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii nr. 599 din 6 aprilie 2023 cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, constatând că recurenta A. nu a formulat critici împotriva hotărârii atacate și, cum în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va anula recursul.

Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și faptul că intimata Compania Națională de Transport a Energiei Electrice prin Sucursala Teritorială de Transport a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 832,58 RON, reprezentând transport și cazare, iar cheltuielile de judecată efectuate în faza procesuală a recursului au fost dovedite prin factura fiscală nr. x din 11 februarie 2024 și documentul nr. x din 12 februarie 2024 și foia de parcurs, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta, ca parte căzută în pretenții, la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 599 din 06 aprilie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurenta A. să plătească intimatei suma de 832,58 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2024.