ÎCCJ, Decizia nr. 118/2024

Ședința publică din data de 13 mai 2024

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 6 noiembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Europene a Drepturilor Omului în vederea emiterii unui aviz consultativ formulată de recurenta – pârâtă A.. Astfel, în temeiul art. (1) din Protocolul nr. 16 la CEDO raportat la art. (2) din Legea nr. 173/2022, a dispus sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului în vederea emiterii unui aviz consultativ cu privire la următoarele chestiuni de principiu privind interpretarea ori aplicarea drepturilor și libertăților din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau din protocoalele la aceasta:

Totodată, în temeiul art. 2 alin. (8) din Legea nr. 173/2022, a suspendat judecarea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. împotriva sentinței nr. 268 din data de 4 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III a de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva încheierii menționate la pct. 1 a declarat recurs Agenția Națională de Integritate, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, sub nr. x/2024.

Prin memoriul de recurs se arată că această cale de atac vizează măsura suspendării cauzei până la comunicarea avizului consultativ emis de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, măsură care nu a fost dispusă în mod legal.

A invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și arată că instanța de recurs nu a motivat în vreun fel măsura suspendării judecării cauzei.

A mai susținut recurenta că, în conformitate cu dispozițiile legale incidente, instanța poate suspenda cursul judecății, însă consideră că nedovedirea și nemenționarea motivelor care au impus suspendarea reprezintă o măsură care afectează, în mod iremediabil, termenul în care este înfăptuită justiția, aceasta fiind o măsură esențială pentru garantarea eficacității înfăptuirii justiției.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale privind sesizarea CEDO, în speță dispozițiile art. 2 din Legea nr. 173/2022, analizând și chestiunile ce fac obiectul avizului consultativ, recurenta consideră că în mod greșit și nelegal instanța a constatat că se impune suspendarea cauzei prin prisma faptului că motivele pentru care a dispus sesizarea CEDO pot influența soluționarea dosarului având ca obiect evaluarea averii intimatei A..

Astfel, din analiza celor două motive pentru care s-a dispus sesizarea CEDO, precum și a clarificărilor solicitate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, reiese faptul că acestea nu pot îmbrăca forma unei justificări a diferenței negative identificate de către Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Cluj în sarcina intimatei A..

În ceea ce privește natura juridică a avizului consultativ emis de Curtea Europeană Drepturilor Omului arată că acesta nu este obligatoriu pentru instanța națională, iar sesizarea CEDO în vederea emiterii avizului consultativ nu împiedică soluționarea dosarului unde a fost dispusă măsura sesizării CEDO.

Mai arată recurenta că și în situația în care cauza este soluționată definitiv până la comunicarea avizului consultativ de către CEDO, intimatul dispune de remedii legale, respectiv are deschisă calea revizuirii, conform art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului întocmește o premisă abstractă ținând seama de particularitățile chestiunilor de principiu cu care a fost sesizată, nefăcând nicio apreciere pe fondul cauzei și nici nu va pronunța o hotărâre asupra cauzei, aceste ultime aspecte intrând în competența exclusivă a instanțelor naționale.

Astfel, dispozițiile legale supuse interpretării nu impun decât realizarea unei analize de conținut fiind atributul exclusiv al instanței de judecată să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită prin aplicarea în acest scop a metodelor de interpretare a actelor normative, consacrate doctrinar și jurisprudențial, și corelarea lor, cu alte dispoziții legale, în ipoteza în care cele în discuție nu sunt complete și această corelare este permisă.

Concret, în cauza dedusă judecății nu ne aflăm în prezența unei probleme de interpretare a legii care să prezinte o dificultate care să implice riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică, susceptibilă să constituie izvorul unei practici judiciare neunitare și, astfel, să impună suspendarea cauzei pană la clarificarea problemelor de interpretare, cu atât mai mult cu cât, în speță, obiectul cauzei nu vizează legalitatea sau proporționalitatea unei măsuri aplicate intimatei, ci verificarea legalității Ordonanței de sesizare emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Așadar, arată că răspunsul CEDO la cele două chestiuni de principiu nu are relevanță în prezenta speță, deoarece, pe de o parte, nu poate fi considerat o probă în dovedirea caracterului justificat al sumelor de bani, iar pe de altă parte, dreptul național prevede o cale de remediu în cazul în care dosarul de evaluare a averii ar rămâne definitiv.

Prin urmare, recurenta solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 06.11.2023 pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021 și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

Intimata A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și a depus la dosar dovada efectuării acestora.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Cu titlu prealabil, Completul de 5 judecători va analiza excepția nulității recursului invocată de intimata A. prin întâmpinare, în susținerea căreia se arată că motivele de recurs invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile anterior enunțate sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Pornind de la aceste considerații teoretice, Completul de 5 judecători va respinge excepția nulității recursului reținând că cererea de recurs îndeplinește condițiile prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., iar criticile formulate privesc, printre altele, absența din încheierea recurată a motivelor pentru care instanța a dispus suspendarea judecății, critici încadrabile în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de casare invocate, a apărărilor formulate de intimată, în raport de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte - Completul de 5 judecători va admite cererea de recurs pentru următoarele considerente:

Prin intermediul primului motiv de recurs, recurentul a susținut nelegalitatea încheierii atacate întrucât aceasta nu cuprinde motivele avute în vedere de instanță pentru a dispune măsura suspendării judecății.

În acest stadiu al analizei, Completul de 5 judecători reține că, deși recurentul a încadrat aceste argumente în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cum aspectele semnalate vizează nemotivarea încheierii recurate, acestea vor fi examinate din perspectiva cazului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a cărui incidență se verifică în cauză, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit temeiului legal căruia i se circumscriu criticile de nelegalitate invocate, casarea hotărârii se poate dispune când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Textul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. consacră, așadar, ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată, cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Completul de 5 judecători reține că, din dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar, textul menționat referindu-se la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Din economia textului citat reiese că obligația instanței de a-și motiva hotărârea are în vedere stabilirea în considerentele acesteia, a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților, punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și raționamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluția pronunțată, neîndeplinirea acestor condiții atrăgând casarea.

Viciile motivării unei hotărâri, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se referă la lipsa motivării, la motivarea inexactă ori motivarea insuficientă, hotărârea fiind casabilă, prin prisma acestui motiv de recurs, dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluție însă, în dispozitiv, instanța s-a oprit la soluția contrară, când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretențiilor supuse judecății iar din altele netemeinicia acestora și, în consecință, se exclud reciproc, când lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde considerente străine de natura pricinii.

Motivarea hotărârii este esențială pentru orice proces, constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și presupune indicarea cu suficientă claritate a motivelor pe care se întemeiază soluția adoptată, a raționamentului care determină instanța să admită sau să respingă o cerere dedusă judecății ori să dispună o altă măsură cu caracter jurisdicțional.

Așadar, motivarea reprezintă un element fundamental al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.

Mai mult, se reține că art. 2 alin. (8) teza a II-a din Legea nr. 173/2022 pentru adoptarea unor măsuri necesare punerii în aplicare a Protocolului nr. 16 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentate, statuează că:"Înalta Curte de Casație și Justiție poate dispune suspendarea, judecării cauzei până la comunicarea de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ emis de Curtea Europeană ș Drepturilor Omului, tradus în limba română. Asupra suspendării, instanța se pronunță prin încheiere motivată, după dezbateri contradictorii."

Verificând conținutul încheierii atacate, Completul de 5 judecători constată că aceasta nu îndeplinește exigențele menționate, întrucât nu cuprinde argumentele, respectiv raționamentul logico-juridic, care au fundamentat soluția pronunțată de instanță sub aspectul dispunerii măsurii suspendării cauzei până la comunicarea avizului consultativ solicitat Curții Europene a Drepturilor Omului.

Completul de 5 judecători mai notează că indicarea în dispozitivul hotărârii a temeiului juridic în baza căreia s-a dispus măsura suspendării cauzei nu suplinește lipsa motivării, aceasta putând fi apreciată ca fiind suficientă în cazul incidenței unui caz de suspendare de drept.

Deoarece din analiza încheierii ce face obiectul judecății, rezultă că aceasta nu corespunde exigențelor expuse în paragrafele arătate în precedent, împrejurare ce atrage incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din același act normativ Completul de 5 judecători va dispune casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare din perspectiva analizată, respectiv doar cu privire la măsura suspendării.

În ce privesc celelalte motive de recurs invocate de recurent, relative la legalitatea suspendării judecății cauzei până la comunicarea avizului consultativ solicitat Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere viciul de care aste afectată încheierea recurată, Completul de 5 judecători constată că se află în imposibilitatea analizării acestora în absența considerentelor avute în vedere de către instanța de recurs pentru a dispune o asemenea măsură.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate în prezentul recurs de către intimata A., Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători reține că, întrucât în această fază procesuală a fost rezolvat doar un incident procedural, acestea vor putea fi avute în vedere în economia totală a dosarului, respectiv la finalizarea acestuia.

Potrivit art. 501 alin. (3) din C. proc. civ., după casare, instanța a cărei hotărâre a fost casată va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata A..

Admite recursul declarat de recurenta Agenția Națională de Integritate împotriva încheierii din 6 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021.

Casează, în parte, încheierea din 6 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, respectiv doar cu privire la măsura suspendării, și, în aceste limite, trimite cauza pentru rejudecare.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.