ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3365/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3365/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 3 iunie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată la data de 23.07.2015 sub nr. x/2015 la Tribunalul Galați, secția a I-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligată a elibera titlul de plată, pe care pârâta refuză să îl elibereze potrivit legii;
- să se constate că există creanțe reciproce ale părților din proces cu suma de 226.924,93 RON, pentru fiecare și în consecință, operează compensarea acestora și să oblige pârâta să procedeze la compensarea între creanța deținută împotriva reclamantului cu cea pe care reclamantul o deține împotriva pârâtei, constatând că nu mai exista nici o obligație de plată între părți. Reclamantul a solicitat și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1084/20.10.2015, Tribunalului Galați, secția a I-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați secției de contencios administrativ și fiscal.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 155 din 18 octombrie 2019 a Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
- A admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ și fiscal promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice- prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, cu sediul în Galați, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților(Anrp);
- A constatat stinse prin compensație obligațiile reciproce ale părților, în limita sumei 188.493,655 RON, respectiv creanța reclamantului de 188.493,655 RON izvorând din Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 5962/23.07.2009 și creanța pârâților de 226.924,93 RON izvorând din decizia civilă nr. 1323/08.06.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014,
- A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea ANRP la eliberarea titlului de plată;
- A admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 250 RON.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate, susținând în esență că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că deși reclamantul nu a uzat de O.U.G. nr. 63/20, 2018, instanța se poate substitui cereri acestuia, obligând pârâta la o compensare legală, străină de practica legală prevăzută de ordonanța menționată.
A mai susținut recurenta că dat fiind faptul că reclamantul nu a formulat cerere de compensare, deși ar fi avut la îndemână O.U.G. nr. 63/2018, ci a ales să stea în pasivitate, motiv pentru care consideră că instanța de judecată nu se poate substitui interesului reclamantului .
Apărările intimatului-reclamant
Intimatul – reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat să fie obligată pârâta la a elibera titlul de plată, pe care pârâta refuză să îl elibereze potrivit legii; să se constate că există creanțe reciproce ale părților din proces cu suma de 226.924,93 RON, pentru fiecare și în consecință, operează compensarea acestora și să oblige pârâta să procedeze la compensarea între creanța deținută împotriva reclamantului cu cea pe care reclamantul o deține împotriva pârâtei, constatând că nu mai exista nici o obligație de plată între părți.
Prin sentința civilă nr. 133/R din 26 mai 2016, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile ca nefondate și a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal având ca obiect "obligația de a face" promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Prin Decizia nr. 1559/20.03.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței nr. 133/R din 26 mai 2016 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea și a constatat stinse prin compensație obligațiile reciproce ale părților, în limita sumei 188.493,655 RON, respectiv creanța reclamantului de 188.493,655 RON izvorând din Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 5962/23.07.2009 și creanța pârâților de 226.924,93 RON izvorând din decizia civilă nr. 1323/08.06.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014, opinie împărtășită și de Înalta Curte.
Astfel, contrar susținerilor recurentei-pârâte, instanța de recurs constată că în primul ciclu procesual, prin decizia nr. 1559/20.03.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare, reținând în considerentele deciziei de casare că, având în vedere că, la data soluționării recursului formulat împotriva sentinței nr. 133/R din 26 mai 2016, expirase și termenul de 5 ani prevăzut de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, soluția de respingere a cererii reclamantului privind compensarea obligațiilor reciproce apare ca fiind excesivă. Iar pentru ca părțile să nu fie private de un grad de jurisdicție a trimis cauza spre rejudecare pentru ca judecătorul de fond să analizeze, în raport de cele expuse, cererea reclamantului privind compensarea obligațiilor reciproce, cu luarea în considerare a cotei părți cuvenite acestuia.
Prin urmare, instanța de recurs constată că acest aspect a fost dezlegat în mod definitiv prin decizia de casare și nu mai poate face obiectul unei critici într-un al doilea ciclu procesual.
Se impun a fi reținute și prevederile art. 501 alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora:
"Judecata în fond după casare
(1) În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul. (...)
(3) După casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată."
Prin urmare, instanța de fond era obligată să respecte dispozițiile deciziei de casare, care a stabilit că se impune ca, la soluționarea prezentei cauze, să se țină cont de dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 63/2018.
În consecință, având în vedere că prin decizia de casare s-a stabilit ca instanța de fond să soluționeze cauza ținând cont de dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 63/2018, iar instanța de fond, în baza prevederilor art. 501 C. proc. civ., s-a conformat acestei dispoziții, criticile recurentei-pârâte, grefate pe aceleași aspecte, nu pot fi primite.
Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, astfel cum a fost dispuse prin decizia de casare din primul ciclu procesual.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 155 din 18 octombrie 2019 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 155 din 18 octombrie 2019 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.