ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3310/2021

Ședința publică din data de 2 iunie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală de Disciplină din cadrul UNBR și B., anularea Deciziei nr. 109/04.06.2016 a Consiliului UNBR, sancționarea disciplinară a pârâtei avocat B. atât pentru încălcarea prevederilor legale privind dimensiunile maxime admise ale firmei publicitare și pentru prevederea cu neon a acesteia, cât și pentru încălcarea normelor legale privind publicitatea profesiei de avocat prin realizarea unei pagini de facebook neautorizate de Consiliul Baroului Suceava.

Prin sentința civilă nr. 1590 din 3 mai 2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală de Disciplină din cadrul UNBR și B., ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 5719 din 4 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1590 din 3 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Împotriva Deciziei nr. 5719 din 4 noiembrie 2020, a formulat contestație în anulare A..

Contestatorul a invocat dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., susținând că nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul din 04.11.2020 când s-a soluționat recursul.

Contestatorul a arătat că a fost citat pentru termenul de judecată din 04.11.2020 prin poștă, în plic închis, citația emisă la data de 05.10.2020 fiind recepționată de acesta la data de 08.10.2020. Ulterior, pentru același termen (04.11.2020) la data de 21.10.2020 a primit prin fax 2 file, însă nu a primit nici o citație cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON. Contestatorul a precizat că, verificând faxul de la cabinetul său de avocatură, a observat că exact în momentul transmiterii documentelor s-a întrerupt alimentarea faxului cu energie electrică, ceea ce ar fi putut face să existe documente lipsă. Văzând cele 2 file și având în vedere citația anterioară comunicată prin poștă, contestatorul a semnat pentru confirmarea primirii actului de procedură și l-a retrimis prin fax la instanță în aceeași zi.

Constestatorul a apreciat că este inadmisibil ca instanța să citeze pentru același termen de judecată (04.11.2020) prin mai multe modalități concurente, întâi prin poștă (art. 154 alin. (4) din C. proc. civ.) și apoi prin fax (art. 154 alin. (6) din C. proc. civ.) care se autoexclud. A considerat că, dacă instanța l-a citat întâi prin poștă și nu a inserat obligația de plată a taxei judiciare de timbru, trebuia să aștepte termenul de judecată din 04.11.2020 pentru a constata această lipsă și să refacă procedura de citare, având în vedere lipsa sa la termenul de judecată potrivit art. 154 alin. (7) din C. proc. civ.

Intimatele B. și Uniunea Națională a Barourilor din România au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea contestației în anulare.

II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând contestația în anulare în raport cu temeiul de drept invocat și motivele dezvoltate de către contestator, Înalta Curte reține următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Contestatorul a susținut că pentru termenul din 04.11.2020, când a avut loc judecarea recursului, nu a fost legal citat cu mențiunea de depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, întrucât pentru acel termen de judecată Înalta Curte a emis succesiv două citații cu conținut diferit, procedură interzisă de prevederile art. 154 din C. proc. civ. care prevede modalități alternative pentru comunicarea citației, însă conținutul citației nu trebuie să fie diferit pentru același termen de judecată.

Înalta Curte constată că în mod legal instanța de recurs a citat contestatorul cu mențiunea de a depune taxă judiciară de timbru în cuantum 50 RON în modalitatea prevăzută de art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., fără a avea relevanță împrejurarea că, anterior, contestatorul fusese citat în condițiile art. 154 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Din dispozițiile legale anterior citate rezultă obligația de plată anticipată a taxelor judiciare de timbru și numai dacă acestea nu au fost plătite în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, se va pune în vedere achitarea sumelor datorate până la primul termen de judecată.

Prin urmare, contestatorul avea obligația legală să achite taxa judiciară de timbru la data declarării recursului împotriva sentinței civile nr. 1590 din 3 mai 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța de recurs a respectat dispozițiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și a dispus citarea contestatorului cu obligația achitării taxei judiciare de timbru pentru termenul din 4 noiembrie 2020, iar neîndeplinirea acestei obligații a fost sancționată cu anularea recursului ca netimbrat, în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.

Împrejurarea că, în vederea achitării taxei judiciare de timbru, a fost emisă o a doua citație nu constituie un motiv care să justifice anularea unei hotărâri definitive.

Susținerile contestatorului în sensul că nu a primit toate documentele din cauza întreruperii alimentării faxului cu energie electrică reprezintă simple afirmații, nesusținute de dovezi, care nu pot conduce la concluzia că nu a fost legal citat pentru termenul din 04.11.2020. Mai mult, din dovada transmiterii documentelor prin telefax rezultă că destinatarul a primit trei file și nu două, așa cum se susține prin contestația în anulare.

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestație în anulare privind nelegala citare a părții, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză, motiv pentru care Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A..

În baza art. 453 din C. proc. civ., va obliga contestatorul A. la plata către intimata Uniunea Națională a Barourilor din România a sumei de 952 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5719 din 4 noiembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatorul A. la plata către intimata Uniunea Națională a Barourilor din România la plata sumei de 952 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2021.