ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5719/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 august 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală de Disciplină din cadrul UNBR și B., anularea Deciziei nr. 109/04.06.2016 a Consiliului UNBR, sancționarea disciplinară a pârâtei avocat B. atât pentru încălcarea prevederilor legale privind dimensiunile maxime admise ale firmei publicitare și pentru prevederea cu neon a acesteia, cât și pentru încălcarea normelor legale privind publicitatea profesiei de avocat prin realizarea unei pagini de facebook neautorizate de Consiliul Baroului Suceava.

Prin sentința civilă nr. 1590 din 3 mai 2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală de Disciplină din cadrul UNBR și B., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecând litigiul în fond, admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

4.1. Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției nulității pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția nulității recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: a) hotărârile prin care s-a respins ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat; (...)."

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, stabilită conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin citația emisă pentru termenul de judecată din 4 noiembrie 2020, comunicată acestuia la data de 21 octombrie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de recurs.

Totodată, se reține că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar, în cauză, recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, nici cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din același act normativ ori cerere de acordare ajutor public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul formulat de reclamantul A., ca netimbrat.

Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă Comisia Centrală de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România și soluția dată recursului, în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea în discuție și va obliga recurentul-reclamant A. la plata către această intimată a sumei de 714 RON reprezentând onorariu de avocat, conform înscrisurilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1590 din 3 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă Comisia Centrală de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România a sumei de 714 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2020.