ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3177/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 26 iunie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat în contradictoriu cu pârâții A., Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L și S.C. D. S.R.L., să se constate nulitatea absolută a următoarelor autorizații: - Autorizația pentru Desfășurarea de Activități în Domeniul Nuclear nr. GM 220/2013, beneficiar S.C. B. S.R.L - Autorizația pentru Desfășurarea de Activități în Domeniul Nuclear nr. Al 1747/2012, beneficiar S.C. C. S.R.L - Autorizațiile pentru Desfășurarea de Activități în Domeniul Nuclear nr. Al 1737/2012,/nr. Al 1735/2012 și nr. DL 2138/2012, beneficiar S.C. D. S.R.L. 1.

Hotărârile pronunțate în cauza Prin sentința nr. 1771 din 25 octombrie 2018, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova, a declinat competența spre soluționare a cauzei formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții A., Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Curții de Apel Ploiești. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea de ședință din 13 decembrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes și prescripției, ca neîntemeiate. Pentru a se pronunța astfel, instanța, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii întrucât aceasta primează în raport cu celelalte excepții invocate, având în vedere faptul că privește admisibilitatea învestirii instanței cu cererile având o anumită natură, respectiv îndreptățirea de principiu a instanței de a se pronunța printr-o hotărâre asupra litigiului dedus judecății, a reținut că acțiunea promovată de reclamanta A.N.I. este nu numai admisibilă întrucât pe calea ei se solicită anularea unor acte intrate în circuitul civil, ci și consacrată legislativ de către dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 . În ceea ce privește excepția lipsei de interes care, instanța a reținut că vizând o condiție de exercițiu a acțiunii civile, primează în raport cu excepția prescripției. În acest context, împrejurarea că respectivele autorizații emise de pârâtul A. ar mai fi sau nu valabile, nu prezintă nicio relevanță juridică și nu poate fi invocată ca un argument pentru lipsa interesului procesual. Referitor la excepția prescripției, instanța a constatat că prezenta acțiune a fost introdusă pe rolul instanțelor la data de 26.06.2018, moment înaintea căruia nu se putea investi instanța de contencios administrativ, câtă vreme raportul de evaluare prin care s-a constatat existența conflictului de interese înregistrat sub nr. x/30.07.2014, a fost contestat de către pârâtul A. și, prin decizia nr. 315 din 01.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat în mod definitiv existența conflictului de interes. În această situație, instanța a reținut că este fără putere de tăgadă că nu poate fi aplicabilă ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care sancționează eventuala lipsă de diligență a titularului acțiunii, în situația în care raportul de evaluare nu a fost contestat. Prin sentința nr. 28 din 12 februarie 2019, a admis cererea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții A., Comisia Națională Pentru Controlul Activităților Nucleare, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. și, pe cale d consecință, a constatat nulitatea absolută a următoarelor autorizații: pentru desfășurarea de activități în domeniul nuclear nr. GM 220/2013, beneficiar S.C. B. S.R.L., pentru desfășurarea de activități în domeniul nuclear, nr. AI 1747/2012, beneficiar S.C. C. S.R.L., pentru desfășurarea de activități în domeniul nuclear, nr. AI 1737/2012, nr. AI 1735/2012 și nr. DL 2138/2012, beneficiar S.C. D. S.R.L.. 1.

Calea de atac exercitată în cauză și motivele înfățișate Pârâtul A. a promovat recurs împotriva sentinței nr. 28 din 12 februarie 2019 și împotriva încheierii de ședință din 13 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal iar pârâtă Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a promovat recurs împotriva sentinței nr. 28 din 12 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal. Recurentul pârât A. critică hotărârea instanței de fond din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare, în principal, admiterea excepțiilor lipsei de interes, inadmisibilității și prescripției și, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În esență, se susține că actele a căror nulitate absolută se solicită au intrat în circuitul civil și au produs efecte definitive, astfel încât funcția reparatorie a nulității nu mai poate opera, aspect pe care instanța de fond nu l-a analizat. În ceea ce privește excepția lipsei de interes se impune a se constata că prin admiterea cererii de chemare în judecată nu există un folos practic sau material pe care intimata l-ar obține, motiv pentru care se impune admiterea excepție și respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes. Referitor la excepția prescripției apreciază că sunt incidente termenele speciale, legale de introducere a acțiunilor prevăzute în art. 11 din Legea nr. 554/2004, aplicabile în situația anulării actului administrativ, indiferent de motivele invocate, prin urmare momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii în constatarea nulității este cel de la care reclamanta a luat la cunoștință despre existența actului a cărei nulitate o solicită, în speță, de la data de 30.07.2014, dată la care a fost întocmit raportul de evaluare prin care s-a constatat existența conflictului de interese, termenul de prescripție de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 fiind împlinit la data promovării cererii. Pe fondul cererii, recurentul susține că B. S.R.L, E. S.R.L. și D. S.R.L. au obținut respectivele autorizații atât anterior cât si ulterior deținerii de către recurent a funcției de Secretar General la Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, respectând toate cerințele impuse de lege. Prin recursul formulat recurenta pârâtă Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare invocă, în esență, legalitatea autorizațiilor acestea fiind emise cu respectarea legislației speciale incidente în domeniul nuclear, precum și a normelor de natură tehnică emise de către CNCAN, și faptul că aceste autorizații și-au încetat valabilitatea fiind eliberate pentru o perioadă determinată, prin urmare nu mai produc efecte juridice, acțiunea fiind fără obiect. Totodată, se arată că prin Ordinul nr. 43/12.03.2015 raportul de serviciu al pârâtului A. a încetat în baza prevederilor art. 97 lit. e) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acesta neregăsindu-se, ulterior acestei date, în situația de a putea încălca regimul juridic al legislației privind conflictul de interese în materie administrative, autorizațiile emise după data de 12.03.2015 pentru titularii B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. fiind eliberate cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie. 1.

Apărările intimate Intimata-reclamamtă Agenția Națională de Integritate a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 1.

Procedura derulată în recurs În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: În cauză, în temeiul dispozițiilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 176/2010, reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat în contradictoriu cu pârâții A., Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L și S.C. D. S.R.L., să se constate nulitatea absolută a următoarelor autorizații: - Autorizația pentru Desfășurarea de Activități în Domeniul Nuclear nr. GM 220/2013, beneficiar S.C. B. S.R.L - Autorizația pentru Desfășurarea de Activități în Domeniul Nuclear nr. Al 1747/2012, beneficiar S.C. C. S.R.L - Autorizațiile pentru Desfășurarea de Activități în Domeniul Nuclear nr. Al 1737/2012,/nr. Al 1735/2012 și nr. DL 2138/2012, beneficiar S.C. D. S.R.L. Prin Raportul de evaluare nr. x/30.07.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate, s-a reținut în sarcina pârâtului A. încălcarea prevederilor art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, prin faptul că acesta, în timpul exercitării funcției de secretar general al Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare a avizat: autorizația pentru desfășurarea de activități în domeniul nuclear nr. GM 220/2013, beneficiar S.C. B. S.R.L, autorizația pentru desfășurarea de activități în domeniul nuclear nr. AI 1747/2012, beneficiar S.C. C. S.R.L. și a autorizațiilor pentru desfășurarea de activități în domeniul nuclear nr. Al 1737/2012, nr. Al 1735/2012 și nr. DL 2138/2012, beneficiar S.C. D. S.R.L. societăți în cadrul cărora mama acestuia deține calitatea de asociat și/sau administrator. Raportul de evaluare nr. x/30.07.2014 a fost supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, prin sentința nr. 2256 din data de 17 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal respingând ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., soluție menținută prin Decizia nr. 315/01.02.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin cererea de recurs, pârâtul A. a formulat critici invocând greșita soluționare a excepțiilor lipsei de interes, inadmisibilității și prescripției iar, pe fond, susține că autorizațiile au fost emise cu respectarea cerințelor impuse de lege. În cauza de față criticile nu sunt fondate, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate. În ceea ce privește excepția inadmisibilității și lipsei de interes a acțiunii, susținerile recurentului în sensul că actele a căror nulitate absolută se solicită au intrat în circuitul civil și au produs efecte definitive, astfel că funcția reparatorie a nulității nu mai poate opera sunt nefondate. Înalta Curte reține că prezenta acțiune este grefată pe dispozițiile 23 din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare care sancționează actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese cu nulitatea absolută, text de lege ce nu limitează aplicarea sancțiunii doar în privința actelor care nu au intrat în circuitul civil. Totodată, interesul este justificat în raport de regimul juridic al nulității absolute care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes general, obștesc, efectele nulității actului juridic fiind retroactive, în sensul că se produc din momentul încheierii acestuia, producând efecte nu numai pentru viitor, ci și pentru trecut, ceea ce înseamnă că efectele actului juridic care s-au produs între momentul încheierii acestuia și momentul anulării efective sunt înlăturate. Nefondate sunt și susținerile referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește termenul de exercitare a acțiunii. Contrar celor susținute de recurentul pârât, acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese este reglementată prin Legea nr. 176/2010, lege specială în raport cu Legea nr. 554/2004, care se aplică conform dispozițiilor art. 24 doar în privința regulilor de competență și a procedurii de judecată. În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 potrivit cărora "Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ. Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese". Interpretarea logică a normei legale sus menționate relevă faptul că termenul de 6 luni începe să curgă, în cazul de față, de la data soluționării definitive a contestației formulate împotriva raportului de evaluare prin care s-a constatat existența conflictului de interese, fiind evident că doar de la data constatării în mod definitiv a existenței conflictului de interes reclamanta are interes și poate solicita anularea actelor emise în situații de conflict de interese. În cauză, existența conflictului de interese a fost constatată definitiv prin Decizia nr. 315/01.02.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul declarat de reclamantul A.. Prin urmare, termenul de 6 luni a început să curgă la data 01.02.2018, și în raport de data introducerii acțiunii 26.06.2018, se reține că termenul prescris de lege a fost respectat, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond. Toate celelalte critici intitulate chiar de către recurent motive de netemeinicie nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, în lumina dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că recursul urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Aceste dispoziții legale sunt exprese și stabilesc clar că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, reaprecierea situației de fapt care este, în mod evident, un aspect de netemeinicie a hotărârii, neputând forma obiect de analiză în recurs. În ceea ce privește criticile formulate de recurenta pârâtă Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 315/01.02.2018 s-a constatat în mod definitiv că pârâtul A. a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, astfel încât susținerile referitoare la respectarea legislației în materie la momentul emiterii autorizațiilor sau chestiunile legate de perioada în care acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției pârâte, nu pot forma obiect de analiză în prezenta cauză, în condițiile în care actele emise cu încălcarea regimului juridic al conflictului de interese sunt sancționate de lege cu nulitatea absolută. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.