ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2362/2020

Ședința publică din data de 9 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 03.05.2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, a solicitat:

1) în temeiul art. 14 din Legea nr. 111/1996 raportat la art. 81 și următoarele din Normele de securitate radiologică-proceduri de autorizare aprobate prin Ordinul Președintelui CNCAN nr. 366/2001, să se constate că reclamanta îndeplinea toate criteriile în vederea autorizării încă de la data de 03.03.2015;

2) în temeiul art. 14 din Legea nr. 111/1996 raportat la art. 81 și următoarele din Normele de securitate radiologică-proceduri de autorizare aprobate prin Ordinul Președintelui CNCAN nr. 366/2001 să se constate dreptul reclamantei de a desfășura activități în domeniul nuclear în baza autorizației nr. x/2011 pe perioada 03.03.2015-25.09.2015;

3) în subsidiar, rectificarea datei de intrare în vigoare menționată pe autorizația pentru desfășurarea de activități în domeniul nuclear nr. x/2015 din data de 25.09.2015 în 03.03.2015;

4) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 13.05.2016 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a dispus declinarea competenței către secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.08.2016, sub numărul x/2016*.

La data de 04.11.2016 pârâta a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul din data de 22.02.2017, reclamanta a invocat excepția necompetenței funcționale și a solicitat declinarea competenței către una dintre secțiile civile ale Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 1147/22.02.2017 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și a fost declinată competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.03.2017 sub nr. x/2016*.

La termenul de judecată din 12.06.2017 Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtă prin întâmpinare, respectiv inadmisibilitatea primelor două capete de cerere în raport de prevederile art. 35 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2629 din 26 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității și, în raport de prevederile art. 35 C. proc. civ., s-au respins ca inadmisibile primele două capete de cerere formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN).

De asemenea, s-a respins capătul 3 de cerere ca inadmisibil pentru lipsa procedurii prealabile.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de recurs recurenta-reclamantă invocă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în raport de obiectul cauzei sale trei aspecte de nelegalitate.

Primul vizează soluția de respingere ca inadmisibilă a primelor două capete ale acțiunii și reclamanta-recurentă arată că instanța de fond a încălcat și aplicat greșit dispozițiile art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ. art. 22 alin. (4), art. 14 alin. 1, art. 5,9 și 20 C. proc. civ.

Se arată că aprecierea ca inadmisibilă a celor două capete nr. 1 și nr. 2 ale acțiunii și respingerea lor ca atare este determinată de calificarea greșită a naturii cererii, care a fost nelegal calificată de prima instanță sesizată Tribunalul București, secția VI-a civilă ca fiind un litigiu de contencios administrativ și declinată ca atare secției specializate a Tribunalului București.

Aceasta în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a indicat ca temei al cererii sale dispozițiile Legii nr. 554/2004 deoarece a apreciat natura juridică civilă a pretențiilor sale, indicând ca temei dispozițiile art. 24 din Legea nr. 111/1996 raportat la dispozițiile art. 81 și urm. din Norme.

Se apreciază că în cauză competența aparține secției civile a Tribunalului București, iar recalificarea acțiunii a fost realizată de prima instanță sesizată cu încălcarea dispozițiileart. 22 alin. (4) ale art. 20 rap la art. 9 alin. 2 și ale art. 14 alin. 1 și 5 C. proc. civ.

Al doilea aspect de nelegalitate privește faptul că prin hotărârea recurată instanța a încălcat și aplicat greșit prevederile art. 20 coroborat cu dispozițiile art. 9 alin. 2 C. proc. civ. în ceea ce privește calificarea obiectului acțiunii distinct pe toate cele trei cereri și legat de aceste ordine soluționării excepției inadmisibilității apreciate distinct și greșit de instanța de contencios administrativ.

Recurenta-reclamantă apreciază ca inadmisibilă acțiunea astfel cum a fost formulată.

Al treilea aspect de nelegalitate privește nelegala soluționare a cauzei prin aprecierea ca inadmisibile pe temeiuri diferite a capetelor de acțiune astfel cum au fost formulate.

Se invocă încălcarea dispozițiilor art. 35 C. proc. civ. în ceea ce privește aprecierea ca inadmisibile a celor două cereri în contradictoriu astfel cum au fost formulate.

Se arată faptul că acțiunea în constatare a fost formulată deoarece față de data emiterii primei autorizații din 2011 și solicitarea de extindere a efectelor sale nu există posibilitatea legală de a formula o acțiune în realizare nefiind incidente dispozițiile art. 35 C. proc. civ.

În ceea ce privește capătul nr. 3 al acțiunii formulat ca cerere subsidiară, se invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 în aprecierea acestei cereri ca fiind inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.

Se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 587/2008 și faptul că plângerea prealabilă trebuie să aibă un caracter efectiv.

Iar în cauză anterior formulării acțiunii au existat solicitări exprese pentru recunoașterea procedurilor medicale în perioada 3.03.2015-25.09.2015 respectiv adresa înregistrată sub nr. x/12 octombrie 2015, adresă care putea fi calificată ca o dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile în sensul dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fondul acțiunii.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și procedural incidente.

În opinia Curții sentința atacată prin care acțiunea reclamantei a fost apreciată ca inadmisibilă acțiunea recurentei și respinsă ca atare pe temeiuri diferite este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii cele trei aspecte de nelegalitate invocate neputând fi reținute.

Primul aspect de nelegalitate invocat care privește încălcarea dispozițiilor art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ. art. 22 alin. 4 C. proc. civ. art. 14 alin. 1 și 5 C. proc. civ. și art. 9 alin. 2 coroborat cu art. 20 C. proc. civ. de către Tribunalul București - respectiv secțiile specializate ale acestei instanțe nu poate fi reținut.

Aceasta deoarece sunt atacate a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca instanță specializată.

În cauză această instanță, față de care s-a declinat competența apreciindu-se natura litigiului ca fiind de contencios administrativ și incidența dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și-a verificat competența materială cu respectarea dispozițiilor art. 131 C. proc. civ. la primul termen 15.05.2017.

La acel termen în baza art. 131 C. proc. civ. având în vedere prevederile art. 96 alin. 1 C. proc. civ. și în raport de obiectul cauzei pe actul administrativ a cărui anulare se solicită, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a aprecia instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza.

În cauză nu poate fi reținut ca incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pc5.3 C. proc. civ.

Al doilea aspect de nelegalitate nu poate fi reținut în cauză neputându-se reține încălcarea dispozițiilor art. 20 C. proc. civ. în sensul încălcării principiului disponibilității reglementat de art. 9 alin. 2 C. proc. civ.

În cauză nu poate fi reținut a fi încălcat principiul disponibilității părților pe motiv că prima instanță ar fi schimbat ordinea capetelor de acțiune, apreciate toate ca inadmisibile dar pe temeiuri juridice diferite.

Curtea constată că prima instanță nu a schimbat ordinea menționată în cererea de chemare în judecată ci le-a tratat diferit sub aspectul excepției inadmisibilității datorită conținutului lor concret.

Astfel cele două cereri formulate ca petit principal formulate ca cereri în constatare au fost apreciate ca inadmisibile în raport de dispozițiile art. 35 C. proc. civ. partea având posibilitatea formulării unei acțiuni în realizarea dreptului civil pretins, iar în ceea ce o privește capătul nr. trei al cererii, formulate în subsidiar a fost apreciat ca fiind inadmisibil pentru lipsa proceduri prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și respins ca atare.

Al treilea aspect de nelegalitate invocat care privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 35 C. proc. civ. și ale art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu este fondat.

În cauză primele două capete de acțiune de constatare a unor drepturi ale reclamantei de a desfășura anumite activități în domeniul nuclear au caracter civil și sunt incidente dispozițiile art. 35 C. proc. civ. în sensul inadmisibilității acțiunii în constatare în condițiile în care partea acre calea acțiunii în realizare privind autorizația eliberată în anul 2011.

În ceea ce privește al treilea capăt al acțiunii acesta se încadrează în dispozițiile Legii nr. 554/2004 deoarece privește o anulare parțială a unui act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv în ceea ce privește rectificarea datei de intrare în vigoare a autorizației din 2011, autorizație care reprezintă un act administrativ în sensul legii speciale.

Fiind un act administrativ pentru anularea sa parțială sau totală sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prin care se instituie procedura administrativă prealabilă de constatare.

În cauză prima instanță a constatat corect că această procedură prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. 1 din legea nr. 554/2004 nu a fost îndeplinită de către reclamantă și a apreciat această cerere ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.

În cauză nu poate fi calificată adresa nr. x/12 octombrie 2015 ca fiind o dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din legea nr. 554/2004, prima instanță apreciind corect asupra conținutului său prin care nu s-a solicitat expres anularea parțială a autorizației în sensul solicitat prin acțiune.

În ceea ce privește incidența Decizii Curții nr. 184/6.03.2007 prima instanță a analizat-o în raport de petit și a constatat corect că în cauză procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ca mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ pretins nelegal, nu a fost îndeplinită.

Iar în baza Legii nr. 554/2004 procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii în lipsa acesteia cererea fiind inadmisibilă.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2629 din 26 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2020.