ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 819/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, la data de 04.06.2020, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Slănic, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației Publice, Direcția Autorizare Proiecte - Direcția Autorizare Proiecte - Direcția Generală Programul Operațional Regional, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: anularea notei de neconformitate nr. x din 27.11.2019, cu consecința anularii corecției de 5% din valoarea contractului de achiziție, ce a fost aplicată (exonerarea de la plata acestei sume); anularea deciziei nr. 26 din 15.01.2020 prin care a fost respinsă contestația reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 931 din 25.09.2020, Tribunalul Prahova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, apreciind că sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, care statuează în mod expres că, în situația în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituție publică sau asimilată acestora, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 6606 din 04 decembrie 2020, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale.

A declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantua Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Slănic, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării Și Administrației Publice, Direcția Autorizare Proiecte - Direcția Autorizare Proiecte - Direcția Generală Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului Prahova.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Prahova și Tribunalul București.

A dispus suspendarea judecării cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării asupra conflictului negativ de competență.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea confictului negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că, în cauză, există un conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect anularea notei de neconformitate nr. x din 27.11,2019 și a deciziei nr. 26 din 15.01.2020, ei. Prin nota nr. x din 27.11.2019 contestată, reclamanta a fost sancționată prin aplicarea unei corecții financiare de 5% din valoarea contractului nr. x/13.06.2019, în baza dispozițiilor H.G. nr. 519/2014 - Anexa, partea I- Achiziții publice lit. b), prin raportare la lit. a).

Sub aspectul competenței teritoriale sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30 iulie 2018, anterior sesizării instanței, la data de 04.06.2020), care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Competența stabilită de art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004 este una teritorială exclusivă, astfel că reclamanta unitate administrativ teritorială, autoritate publică, trebuie să se adreseze instanței de la sediul pârâtului.

În considerarea acestei norme speciale de competență teritorială, reținând calitatea de autoritate publică a reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială - Orașul Slănic, precum și faptul că sediul pârâtului este în București, în temeiul art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Slănic și pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației Publice - Direcția Autorizare Proiecte - Direcția Generală Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.