ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3133/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în temeiul art. 997 C. proc. civ. a solicitat să se dispună pe cale de ordonanță președințială:

- Obligarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale să emită până la 08.02.2021 înscrisurile legale necesare pentru înscrierea tuturor formelor contractuale din învățământul preuniversitar în REVISAL (contracte de management educativ și/sau management administrativ și financiar, însoțite de fișele de post prevăzute de legea educației, pentru toți directorii de unități de învățământ detasati/numiti în interesul invatamantului prin decizii ale inspectoratelor școlare, decizii valabile la data de 22.01.2021 sau emise începând cu acest termen, fără a promova un concurs național).

- Obligarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale să emită de îndată înscrisurile necesare evaluării și/sau anulării tuturor documentelor de reprezentativitate emise ilegal care susțin existenta și finanțarea ilegală a unor structuri cvasi-mafiote în învățământul preuniversitar românesc (exemplu B.).

- Obligarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale să emită înscrisurile necesare acordării dreptului la odihnă (concediu de odihnă) pentru toate contractele pe perioadă determinată din învățământul preuniversitar. pentru stoparea corupției în sistemul educațional si delapidării bugetelor unităților de învățământ preuniversitar prin încălcări ale Codului Muncii.

- Comunicarea către organele competente, respectiv DNA si Comisiile de muncă si protecție socială din Parlamentul României, a rezultatelor verificărilor privind legalitatea înscrierilor în REVISAL si respectarea acordării drepturilor prevăzute de Codul Muncii în Învățământul preuniversitar românesc, cel puțin pentru perioada 01.01.2014-01.01.2021.

Prin sentința civilă nr. 200 din 17 februarie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu.

A constată că reclamantul este decăzut din dreptul de a-și modifica cererea de ordonanță președințială într-o cerere de drept comun.

A admis excepția inadmisibilității ordonanței președințiale, invocată de pârât prin întâmpinare.

A respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale.

Împotriva sentinței nr. 200 din 17 februarie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a invocat o serie de motive precum: - lipsa dovezilor de citare legală;

- Motivarea sentinței pe înscrisurile unei părți introduse greșit în cauză;

- Lipsa dovezilor de participare a apărătorului din partea parchetului;

- Încălcarea dreptului la apărare a reclamantului.

Recurentul-reclamant, nu a indicat motivele de casare pe care își întemeiază cererea de recurs.

Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Protecției Social a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit să se respingă ca nefondat recursul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Acesta a indicat generic o serie de aspecte procedurale fără a le încadra efectiv într-un din motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deși recurentul susține o serie de argumente care pot reprezenta motive de ordine publică, precum încălcarea dreptului la apărare, totuși acesta nu motivează aceaste susțineri lipsind de conținut însăși cererea sa de recurs.

Or, în aceste condiții, simplele susțineri ale recurentului nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția reclamantului de înșira fără temei o serie de argumente care ar putea convinge instanaț de recurs să pronunțe o soluție de casare cu trimiterea spre rejudecare, fără însă a detalia temeinicia acestor argumente.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 200 din 17 februarie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2021.