ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3122/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor medicale, obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului ELTROMBOPAG (denumite comerciala B.) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe roiul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal. În temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ. a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 388 pronunțată în data de 8 august 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate, a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, GUVERNUL ROMÂNIEI și AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE și a obligat pârâții ca, până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, să asigure în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), pe bază de prescripție medicală, reclamantului medicamentul ELTROMBOPAG (denumire comercială B.).

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 380 din 28 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 388 din 8 august 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv motivat. A admis recursurile declarate de pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței civile nr. 388 din 8 august 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, A casat în parte sentința recurată și, rejudecând cauza: A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale. A respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva acestor pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 380 din 28 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a formulat contestație în anulare recurentul-pârât Ministerul Sănătății înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 august 2020, sub nr. x/2020, solicitând admiterea constestației în anulare și pe cale de consecință să se anuleze în parte decizia contestată, să se constate că recursul formulat de Ministerul Sănătății a fost motivat în termenul de 5 zile și să se dispună rejudecarea recursului fomrulat de acesta. În susținerea contestație în anulare, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. În motivarea contestației, recurentul-pârât a susținut că dintr-o eroare materială, instanța de recurs a apreciat că motivele de nelegalitatea a sentinței recurate au fost depuse la data de 28 august 2019 cu poșta militară, în afara termenului de declarare, care se împlinea la data de 26 august 2019. În realitate depunerea motivelor de recurs de către recurent s-a făcut la data 23 august 2019, când recurentul-pârât Ministerul Sănătății a transmis Curții de Apel București motivarea recursului său, astfel cum rezultă din borderoul de corespondență seria x/23.08.2019, în cuprinsul căruia a fost nominalizat plicul nr. x/21.08.2019, respectiv plicul ce conținea motivele recursului declarat de Ministerul Sănătății. În confirmarea celor de mai sus, contestatorul a depus fotocopie de pe borderoul de corespondență al Poștei Militare.

Apărările formulate în cauză Niciuna din părți nu a depus întâmpinare în prezenta cauză. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestație în anulare Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare prevăzute de C. proc. civ. și a înscrisurilor existente în dosarul de recurs, care au stat la baza soluției adoptate de către instanța de recurs, apreciază contestația în anulare, ca fiind nefondată, în considerarea celor ce urmează: În conformitate cu prevederile art. 503 alin. (2) pct. (2): ,,(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: . 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; ..." Înalta Curte reține că, contestația în anulare este concepută ca o cale extraordinară de retractare ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict prevăzute de lege și care nu presupune o rejudecare a recursului. Contestația în anulare este o cale de atac îndreptată împotriva hotărârilor definitive, date cu încălcarea anumitor norme de procedură ori a unei dezlegări a recursului rezultată în urma unei erori materiale, cum este și motivul invocat în prezenta cauză. În ceea ce privește argumentul invocat de către contestator, în sensul că instanța de recurs în mod eronat a apreciat că Ministerul Sănătății nu a depus motivele de recurs în termenul legal, Înalta Curte apreciază că raportat la înscrisurile pe care instanța de recurs le-a avut la dispoziției la momentul pronunțării hotărârii, în cauză, nu poate fi vorba despre o dezlegarea a recursului ca rezultat al unei erori materiale. Potrivit dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. În conformitate cu prevederile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.", iar conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, în conformitate cu prevederile art. 470 alin. (5) C. proc. civ.: "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii." În raport cu cele reținute de instanța de recurs, se constată că recurentul Ministerul Sănătății a declarat un recurs formal la data 9 august 2019, iar ulterior, motivarea propriu-zisă a cererii de recurs a fost înregistrată la dosarul de recurs la data de 28 august 2019, deși din actele dosarului rezulta că sentința față de care s-a formulat recurs, i-a fost comunicată recurentului la data de 19 august 2019 . Or, în conformitate cu prevederile art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs era de 5 zile, ultima zi de depunere fiind la de 26 august 2019. Înalta Curte, analizând motivarea contestației în anulare, prin care se promovează ideea conform căreia recursul a fost declarat în termen, acest fapt rezultând din datele borderoului de corespondență cu poșta militară din care rezultă indubitabil depunerea cererii de recurs la serviciul poștei speciale la data de 23 august 2019, apreciază că, deși din înscrisurile depuse instanței investite cu soluționarea contestației în anulare, cele susținute de contestator se confirmă, în lipsa acestui înscris la dosarul de recurs, prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. invocate de Ministerul Sănătății în suținerea contestației, apar ca fiind neîntemeiate. Motivul contestației în anulare invocat de către contestator, presupune ca instanța de recurs să fi dezlegat recursul ca rezultat al unei erori materiale. Or, în speță, la momentul pronunțării deciziei față de care s-a formulat prezenta contestație în anulare, recurentul Ministerul Sănătății nu a prezentat instanței de recurs borderoul de corespondență, din care rezulta că motivele de recurs au fost depuse în termenul legal de depunere prevăzut de art. 1000 alin. (1) C. proc. civ. Instanța de recurs raportându-se în stabilirea termenului legal de depunere la înscrisurile pe care aceasta le-a avut la dispoziție la acel moment, respectiv plicul de corespondență și ștampila registraturii Curții de Apel București din care reiese că motivele au fost depuse la data de 28 august 2019, în mod corect a apreciat că motivarea a fost făcută în afara termenului de depunere și a dispus anularea cererii de recurs. În doctrina relevantă procesual civilă, sintagma "greșeală materială" a fost analizată prin opoziție cu greșeala de judecată, subliniindu-se că aceasta vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situații în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate, raționament care mai cu seamă trebuie avut în vedere în prezenta cauză, unde contestatorul prezintă un înscris nou, nesupus analizei instanței de recurs. Relevantă pentru înțelegerea raționamentului care stă la baza soluționării prezentei contestații în anulare este și decizia nr. 543 din 14 septembrie 2021 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1060 din 4 noiembrie 2021, în cuprinsul cărei se reține că, greșeala pe care o comite instanța trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante. Or în speță, în raport de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., eroarea la care face referire contestatorul, prin lipsa de la dosar a borderoului de corespondență, care este prezentat pentru prima dată în procedura de soluționare a contestației în anulare, reprezintă un fapt necunoscută instanței de recurs la momentul dezlegării recursului și nu o eroare cum greșit o interpretează contestatorul. Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 508 C. proc. civ. va respinge ca nefondată, contestația în anulare.