Decizia nr. 380/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 388 a Curții de Apel București

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor medicale, obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului ELTROMBOPAG (denumite comerciala REVOLADE) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe roiul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal. În temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ. a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 388 pronunțată în data de 8 august 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate, a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, GUVERNUL ROMÂNIEI și AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE și a obligat pârâții ca, până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, să asigure în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), pe bază de prescripție medicală, reclamantului medicamentul ELTROMBOPAG (denumire comercială REVOLADE).

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice. 3.1 Recursul pârâtei Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale: Susține recurenta că obligarea sa la asigurarea pentru reclamant a tratamentului cu Revolade (DCI Eltrombopag) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) pentru anemie aplastică severă dobândită, nu este admisibilă atâta timp cât autoritatea nu a refuzat nejustificat a acorda acest medicament, în regim de compensare 100%, în condițiile în care acest medicament nu are prevăzută indicația terapeutică în protocolul cuprins în OMS nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare, pentru afecțiunea de care suferă reclamantul și mai mult decât atât, extinderea indicației nu a fost solicitată de către deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentului în litigiu, conform dispozițiilor legale. Pentru ca un medicament să poată fi inclus cu o extindere de indicație în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, acesta trebuie supus mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale de către deținătorul autorizației de punere pe piață sau reprezentantul legal al acestuia, în conformitate cu dispozițiile OMS nr. 861/2014. Mai arată recurenta că medicamentul Revolade (DCI Eltrombopag), conform rezumatului caracteristicilor produsului, este autorizat pentru indicațiile terapeutice: purpura trombocitopenică imună idiopatică cronică, fără însă a fi autorizat și pentru indicația anemie aplastică severă dobândită, afecțiunea de care suferă reclamantul. Mai mult decât atât, subliniază faptul că deținătorul autorizației de punere pe piață nu a depus la sediul ANMDMR, în condițiile OMS nr. 861/2014, nicio cerere de evaluare a medicamentului pentru indicația anemie aplastică severă dobândită, în vederea includerii acestuia în H.G. nr. 720/2008. Precizează că prin adresa nr. x/02.08.2019, ca urmare a demersului întreprins de ONG B., departamentul Evaluare Tehnologii Medicale urmează a proceda la evaluarea din oficiu a medicamentului Revolade (DCI Eltrombopag) pentru anemie aplastică severă dobândită, rezultatul urmând a face obiectul unei Decizii a președintelui ANMDMR, după caz, de neincludere, includere condiționată sau includere necondiționată. 3.2 Recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate: În cuprinsul motivelor de recurs a menționat următoarele: În mod eronat, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată excepția excepției lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.S., și pe cale de consecință a dispus respingerea acesteia Arată că raportat la prevederile legale în vigoare, legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză nu aparține CNAS în raport de obiectul cauzei și atribuțiile CNAS expres reglementate de art. 280 din Titlul VIII din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu are competența și nici temeiul legal în baza căruia, să poată proceda la decontarea contravalorii DCI-ului Eltrombopag (denumire comercială REVOLADE) cu indicația terapeutică de anemie aplastică severă dobândită (AAS). Precizează că deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului în litigiu, care este responsabil de punerea pe piață a medicamentului, potrivit art. 704 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este cel care are dreptul exclusiv de a solicita prin cerere scrisă adresată ANMDM, conform art. 4 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare, și potrivit Anexei 2 și Anexei 4 din ordinul anterior enunțat, evaluarea medicamentului în vederea EXTINDERII INDICAȚIILOR pentru DCI-ul ELTROMBOPAG (denumire comercială REVOLADE), urmând ca ANMDM, în baza raportului structurii de specialitate să emită o DECIZIE care să prevadă extinderea de indicație terapeutică, potrivit art. 2, art. 5 1 și art. 6 alin. (3) din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările si completările ulterioare, prin raportare la prevederile din Anexa 6 la ordinul anterior invocat, iar "în situația în care deținătorul autorizației de punere pe piață nu este de acord cu decizia emisă, acesta poate depune o contestație la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii comunicării oficiale transmise de autoritatea națională competentă", potrivit Titlului II, pct. 3 din Anexa 2 la ordinul anterior invocat. Susține că, prin raportare la obiectul litigiului și cadrul normativ aplicabil, în cauza de față, nu este titulara obligației în raportul juridic dedus judecății, de vreme ce Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în vederea emiterii unei decizii de extindere tratament pentru diagnosticul de care suferă reclamantul. În concluzie, având în vedere considerentele enunțate mai sus, solicită să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.S. astfel cum a fost invocată. Pe fondul cauzei menționează că în cadrul sistemului public de asigurări sociale de sănătate din România, persoanele asigurate pot beneficia de tratament cu medicamentele prevăzute în: H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare și Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 1301/500/2008, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, cu privire la acest nivel al analizei specifice procedurii Ordonanței președințiale, învederează că reclamantul nu a dovedit că are dreptul în temeiul legii la acordarea și decontarea de către sistemul public de asigurări sociale de sănătate, în regim de compensare 100% a medicamentului ELTROMBOPAG (denumire comercială REVOLADE), pentru indicația terapeutică "anemie aplastică severă dobândită (AAS)", respectiv în speță se solicită un medicament pentru o afecțiune neprevăzută în Ordinul nr. 1301/500/2008, cu modificările și completările ulterioare. A solicitat a se observa că în prezent, DCI ELTROMBOPAG este inclus condiționat în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008 în cadrul Programului național de boli rare, subprogramul P6.17, doar pentru indicația terapeutică "Purpura trombocitopenică imună idiopatică cronică" și câtă vreme deținătorul de autorizație de punere pe piață nu a procedat la demararea procedurii legale instituite de prevederile mai sus menționate, nu se poate proceda la autorizarea și evaluarea de către ANMDM a indicațiilor specificate de reclamant. Menționează că cerința neprejudecării fondului nu este îndeplinită, întrucât nu poate fi acceptată o solicitare de asigurare a tratamentului solicitat de către reclamant în mod provizoriu (ca și măsură premergătoare operațiunii de decontare), atât timp cât cadrul normativ nu permite o asemenea soluție, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 noul C. proc. civ. privind ordonanța președințială. Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul casării sentinței recurate și, în consecință, respingerea ordonanței președințiale, ca neîntemeiată 3.3 Recursul pârâtului Ministerul Sănătății: Pârâtul a promovat recurs la data de 14 august 2019, precizând că va depune motivele în termenul prevăzut de lege. La data de 28 august 2019, pârâtul a depus motivele de recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând că motivarea sentinței este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în prezenta cauză, fără a aplica aceste prevederi, în concret, la situația de fapt, existând astfel contradicție între textele de lege indicate și soluția dată. Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că soluția instanței de fond din sentința civilă nr. 140/2019 este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât dreptul reclamantului nu derivă din parcurgerea procedurii reglementate de art. 232 din Legea nr. 95/2006, și anume recunoașterea dreptului de a beneficia de un medicament ce nu se află pe lista menționată de acest text de lege.

Apărări formulate în cauză Intimatul-reclamant a depus note scrise și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 6 noiembrie2019, s-a fixat termen de judecată la data de 28 ianuarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a dispus suspendarea executării sentinței civile nr. 388 pronunțată în data de 08 august 2019 în dosarul x/2019 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea definitivă a cauzei. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinări împotriva recursurilor formulate în cauză. II. Soluția instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante 1.1 Tardivitatea motivării recursului Ministerului Sănătății: În conformitate cu prevederile art. 1000 alin. (1) C. proc. civ.." dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea lor." Potrivit dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.", iar conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 388 din 8 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât Ministerul Sănătății la data de 19 august 2019, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de fond. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia motivată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 26 august 2019, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ. Cererea de recurs a fost depusă, la data de 09 august 2019 și a fost înregistrată la dosarul cauzei la aceeași dată, fiind respectat termenul de declarare a recursului. În ceea ce privește motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate nu au fost prezentate în cuprinsul petiției de recurs, pârâta învederând că le va depune în termenul prevăzut de lege. Motivele recursului declarat în cauză au fost depuse de recurentul-pârât la data de 28 august 2019, prin poșta militară . Având în vedere că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 26 august 2019, iar recurentul-pârât a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac la data de 28 august 2019, după împlinirea termenului, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității, prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 388 din 8 august 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv motivat. 1.2 Recursurile pârâților Casa Națională de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.), și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale vor fi analizate împreună întrucât cuprind argumente similare, iar aceste părți au aceeași poziție procesuală. În primul rând, în aplicarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ., privind încadrarea motivelor de casare în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța de recurs constată că recurenții invocă lipsa calității procesuale pasive, excepție invocată și în fața instanței de fond însă respinsă de aceasta ca neîntemeiată. Această critică nu poate fi însă analizată prin prisma motivelor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. invocate de recurenți ci prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ce privește încălcarea regulilor de procedură, întrucât calitatea procesuală pasivă constituie una dintre condițiile esențiale de exercitare a acțiunii civile, înscriindu-se astfel în categoria "regulilor de procedură" în accepțiunea art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. iar nu în categoria normelor de drept material a căror încălcare sau nerespectare este reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În aceste coordonate, analizând excepțiile privind lipsa calității procesuale a recurenților pârâți, instanța de recurs are în vedere faptul că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. calitatea procesuală este una dintre condițiile exercitării acțiunii civile. Art. 36 teza I din C. proc. civ. arată despre calitatea procesuală că aceasta rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Ca urmare, în esență, calitatea procesuală presupune: (i) o identitate între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, respectiv (ii) o identitate între persoana pârâtului (persoana chemată în judecată) și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății sau persoana fată de care se urmărește să se stabilească un drept. Această identitatea trebuie să se materializeze prin echivalența dintre persoana reclamantului și titularul dreptului, respectiv pârâtul și cel obligat la respectarea dreptului. Potrivit art. 40 C. proc. civ., în cazul lipsei calității procesuale, instanța va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate. Și în procedura contenciosului administrativ trebuie îndeplinite condițiile generale de exercitare a acțiunii civile prevăzute în C. proc. civ., respectiv aspectele referitoare la capacitatea procesuală, calitatea procesuală, interesul de a acționa și afirmarea unui drept, cu luarea în considerare a trăsăturilor specifice raportului de drept public dedus judecății. Această particularitate rezultă din faptul că dreptul administrativ operează cu noțiunile de "capacitate de drept public" și de "capacitate administrativă", care au un conținut diferit față de capacitatea juridică civilă. În acțiunea de contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă aparține, în primul rând, în litigiile având ca obiect anularea unui act administrativ, potrivit legii (art. 1 alin. (1) și art. 13 alin. (1) din Legea 554/2004), autorității publice care a emis (adoptat) actul atacat. Pe de altă parte Legea 554/2004 reglementează și acțiunea formulată împotriva autorității/instituției publice care a refuzat nejustificat să soluționeze cererea referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, care nu a răspuns solicitantului în termenul legal. În această situație Legea 554/2004 reglementează acțiunea în obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau la îndeplinirea unei operațiuni administrative, care este o acțiune personală, fără caracter patrimonial, prin care orice persoană vătămată într-un drept al său sau ori într-un interes legitim, prin nesoluționarea în termen legal a cererii sale sau prin refuzul nejustificat al soluționării acesteia se adresează instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului sau a interesului pretins și repararea pagubei suferite. Calitate de pârât (calitate procesuală pasivă) o are în această ipoteză autoritatea publică ce nu a soluționat în termen legal cererea reclamantului sau care a refuzat nejustificat soluționarea acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri rezultă din faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen iar lit. i) a aceleiași dispoziții legale arată că refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se referă la exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Astfel, se poate solicita recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, privat sau public, în sensul obligării pârâtului să adopte o anumită conduită. Spre exemplu, s-ar putea solicita emiterea unui act, a unui certificat sau chiar încheierea unui contract administrativ. Prin acțiunea în obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau îndeplinirea unei operațiuni administrative reclamantul poate solicita, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâților la repararea pagubelor materiale și morale ce i-au fost cauzate prin refuzul emiterii actului administrativ. Potrivit art. 19 din aceeași lege, cererea de despăgubiri poate fi formulată și pe cale separată, în termen de 6 luni de la data când a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. Această cerere este însă, așa cum arată dispozițiile legale anterior citate, una subsidiară celei prin care se solicită anularea unui act administrativ sau obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau îndeplinirea unei operațiuni administrative. Ca urmare și în situația acțiunii în obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau îndeplinirea unei operațiuni administrative, calitatea procesuală pasivă se raportează la capacitatea de drept public (capacitate administrativă) a autorității chemate în judecată de a emite un act administrativ sau a îndeplini o anumită operațiune administrativă. În speța dedusă judecății obiectul cererii de ordonanță președințială constă în solicitarea reclamantului ca pârâții să îi asigure, pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului ELTROMBOPAG (denumire comercială REVOLADE) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 cu aceleași părți aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal. Or, a asigura, potrivit înțelesului comun al termenului înseamnă a oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură. Astfel, se remarcă în primul rând că obiectul prezentei cereri de ordonanță președințială excede obiectului acțiunii în contencios administrativ care, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004 poate consta, așa cum s-a prezentat și anterior, într-un act administrativ sau în faptul nesoluționării în termen a unei cereri referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim, precum și în refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri cu acest obiect sau refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Se remarcă faptul că ipotezele reglementate de lege se referă la fapte personale ale autorității/instituției publice chemate în judecată, care intră în sfera sa de competență, iar nu la posibilitatea ca aceasta să garanteze înfăptuirea unui lucru de către o altă persoană. Astfel, raportat la speța dedusă judecății se reține că în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, Contractul-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 2 din Legea farmaciei, nr. 266/2008, medicamentele care se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor naționale de sănătate curative se eliberează prin farmaciile aparținând unităților sanitare prin care acestea se derulează sau alte farmacii, după caz. Cu alte cuvinte, pe calea contenciosului administrativ se poate solicita autorității pârâte să îndeplinească un anumit act/operațiune administrativă din sfera sa de competență iar nu să garanteze îndeplinirea unui fapt ce cade în sfera de competență a unei alte autorități, instituții sau persoane juridice de drept privat. Astfel, relativ la capacitatea procesuală pasivă a recurentelor-pârâte, aceasta nu poate fi analizată decât în raport cu obiectul acțiunii privit corelat cu capacitatea administrativă a acestora, respectiv atribuțiile legale ale fiecărei recurente pârâte în materie. În cadrul acestei analize se rețin următoarele: Este adevărat că art. 241 alin. (1) din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, prevede dreptul asiguraților de a beneficia de medicamente cu sau fără contribuție personală, însă acest drept nu este absolut, fiind condiționat de existența unei prescripții medicale pentru medicamentul necesar iar acest medicament trebuie să fie cuprins în lista de medicamente prevăzută la art. 242. Potrivit art. 242 alin. (1) din Lege 95/2006: "Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului." Astfel, recurenții-pârâți au, fiecare, atribuții legale partajate în introducerea în listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, însă aceasta nu poate conduce la concluzia că au în comun atribuții în "a asigura" un anumit medicament unei persoane determinate. În acest sens se reține că o primă autoritate cu atribuții în materie este recurenta pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale. Potrivit art. 6 alin. (2) și (3) din Ordinul nr. 861/2014 pentru aprobarea criteriilor și metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și a căilor de atac: "Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale este autoritatea națională competentă care implementează, în vederea luării deciziei, mecanismul de evaluare a tehnologiilor medicale, în conformitate cu dispozițiile prezentului ordin, și propune Ministerului Sănătății Lista, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii. (3) În urma evaluării fiecărui medicament pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale emite decizii în conformitate cu prevederile prezentului ordin." Ca urmare, această autoritate poate avea capacitatea procesuală pasivă într-un litigiu în legătură cu competența sa în materie, respectiv atribuția de a emite decizii privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, însă această competență nu se extinde la posibilitatea de "a asigura" un anumit medicament unei persoane determinate cu atât mai mult cu cât această autoritate are un rol decizional limitat în materie, acela de a "propune Ministerului Sănătății Lista, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului", neavând atribuții în eliberarea medicamentelor către pacienți sau a asigura că această eliberare se produce. De asemenea potrivit art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 861/2014 Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, alături de Ministerul Sănătății și Guvernul României este parte în procesul de evaluare și includere în Listă a unui medicament și are calitate procesual pasivă într-o acțiune având ca obiect includerea în Listă a medicamentului însă nu are atribuții în decontarea medicamentelor incluse în Lista aprobată de H.G. nr. 720/2008, pentru care există protocoale terapeutice aprobate conform OMS/CNAS nr. 1301/500/2008 și nici în acordarea acestora către pacienți. În temeiul art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 861/2014 potrivit căruia Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, se aprobă prin hotărâre a Guvernului României, căruia i s-a recunoscut legitimare pasivă în litigiul dedus judecății. Relativ la calitatea procesuală a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate se reține că aceasta are atribuții în decontarea medicamentelor incluse în Lista aprobată de H.G. nr. 720/2008, pentru care există protocoale terapeutice aprobate conform OMS/CNAS nr. 1301/500/2008 și care se finanțează prin programele naționale curative, putând fi pârâtă într-un litigiu cu acest obiect, însă nu are atribuții în includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă. Astfel, potrivit art. 241 alin. (1) din Legea 95/2006 această pârâtă nu are temeiul legal în baza căruia să poată proceda la decontarea unui medicament, ca acela din litigiu, pentru care nu există o decizie de includere în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare pentru indicația terapeutică a reclamantului. Mai mult, potrivit art. 280 din Legea nr. 95/2006, care reglementează atribuțiile CNAS, aceasta nu încheie contracte cu furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale al căror obiect să îl constituie decontarea contravalorii serviciilor medicale, medicamentelor si dispozitivelor medicale acordate asiguraților, ca urmare nu intră în raporturi juridice cu persoanele asigurate, furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor. În acest sens art. 254 alin. (1) din Legea 95/2006 prevede: "Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive asistive și de medicamente, care îndeplinesc criteriile de evaluare stabilite de CNAS și Ministerul Sănătății, pot intra în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate." Ca urmare, nu se poate reține nici în cazul recurentei pârâte că are atribuția de a asigura un anumit medicament unui anumit pacient pentru afecțiunea de care acesta suferă. În concluzie, fără a nega dreptul asiguraților de a beneficia de medicamente cu sau fără contribuție personală potrivit art. 241 alin. (1) din Legea 95/2006, Înalta Curte reține că acest drept trebuie exercitat în condițiile legii și prin formularea unor cereri în justiție în situația în care acest drept nu este recunoscut, în raport cu autoritatea publică care a refuzat sau neglijat recunoașterea acestui drept, cu privire la atribuțiile legale ale acesteia care nu au fost îndeplinite, iar nu prin formularea unor cereri cu caracter generic care să nu poată fi analizate în raport cu atribuțiile autorităților chemate în judecată. Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) rap. la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, va casa sentința recurată și, în rejudecare, se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, va respinge acțiunea formulată împotriva acestora, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și va menține restul dispozițiilor sentinței.