ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1589/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de ordonanță președințială, înregistrată la data de 22.09.2021 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, obligarea pârâților la asigurarea medicamentului B. (denumire comercială GIOTRIF) pe bază de prescriptie medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la solutionarea definitivă a dosarului Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 253/2021 din 15 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, invocate prin întâmpinările depuse la dosar, ca neîntemeiate;

A respins excepția de inadmisibilitate, invocată de pârâtul Guvernul României;

A admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și a obligat pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România să asigure reclamantului medicamentul B. (denumire comercială GIOTRIF) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 253/2021 din 15 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Guvernul României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că este o autoritate lipsită de calitate procesuală pasivă, întrucât nu poate asigura plata medicamentelor către reclamant, astfel că se impunea admiterea acestei excepții de către instanța de fond.

Apreciază că Guvernul României, fiind o autoritate lipsită de calitate procesuală pasivă, nu poate asigura plata medicamentelor către reclamant, iar soluția instanței de fond are în vedere exclusiv opozabilitatea relativă, Guvernul României neavând pârghiile necesare pentru executarea acesteia.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, întemeiat pe motivele de casare prevăute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANMDM și obligarea acesteia să asigure reclamantului medicamentul B. (denumire comercială GIOTRIF) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj-Napoca, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin, (1) pct. 5 C. proc. civ., consideră că, instanța de fond în mod greșit a apreciat că ANMDMR, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care această autoritate deține obligații doar în ceea ce privește implementarea mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale pentru medicamente privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea în/din Listă.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susține că sentința atacată cuprinde motive contradictorii, existând o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată, dat fiind faptul că ANMDM nu are atribuții în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează și se finanțează programul național de oncologie, ca program național curativ și nici de acordare către pacienți de medicamente în regim de compensare 100%.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., consideră că instanța de fond a apreciat în mod eronat în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv existența condiției aparenței de drept.

Apreciază că această condiție nu este îndeplinită în cauză, întrucât medicamentul în discuție nu este inclus în Lista de decontare și nu are protocol terapeutic aprobat.

Consideră că nu este îndeplinită nici condiția cu privire la neprejudicierea fondului, întrucât instanța de judecată a recunoscut intimatului-reclamant dreptul la acordarea unui medicament care nu are indicația terapeutică în Rezumatul caracteristicilor produsului la nivel național și european.

De asemenea, susține că soluția pronunțată nu corespunde realității de drept a speței și procedurii de includere în listă a medicamentelor ori de extindere a indicației terapeutice. Mai arată că utilizarea medicamentului Giotrif (DCI B.) pentru indicația carcinom (neoplasm) pulmonar, fără mutația EGFR (EGFR negativ), se face off-label, iar în acest caz medicii și pacienții își asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicațiilor aprobate.

3.3. Prin recurul formulat împotriva sentinței civile nr. 253/2021 din 15 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Sănătății solicită, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de ordonanță președințială.

În esență, recurentul-pârât critică soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, neținând cont de faptul că Ministerul Sănătății nu are temei legal pentru decontarea unor medicamente ce nu fac parte din programele naționale de sănătate publică și nici nu are atribuții în gestionarea FNUASS.

Pe fond, consideră că instanța nu a ținut cont de dispozițiile legale în materie și de starea de fapt din speță.

Referitor la cererea de ordonanță președințială, consideră că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate privind aparența în drept, deoarece reclamantul nu are dreptul, nici măcar la nivel aparent, la acordarea medicamentului solicitat în regim de compensare, acesta nefiind recomandat pentru indicația terapeutică de care suferă reclamantul.

De asemenea, consideră că nu este îndeplinită nici condiția privind neprejudecarea fondului.

3.4. Prin recursul incident formulat împotriva aceleiași sentințe, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanță presedințială.

Consideră că prima instanță a respins în mod greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasivă, fără a analiza dispozițiile legale incidente, atât europene, cât și naționale.

Pe fond, arată că, în prezent, medicamentul B. (denumire comercială GIOTRIF) se decontează asiguraților în procent de 100%, fără contribuție personală, pentru alte indicații terapeuțice, reclamantul nefiind îndreptățit la acordarea acestuia, având în vedere diagnosticul său. Mai mult, arată că recurenta-pârâtă nu are competenta de a deconta medicamentul solicitat.

Pe de altă parte, consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 997 C. proc. civ., respectiv condiția aparenței în drept, întrucât medicamentul în litigiu poate fi acordat în sistem compensat pentru indicația terapeutică a reclamantului.

Totodată, susține că instanța de fond nu a analizat și interpretat, în mod legal și corect cadrul normativ european și național incident speței.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte constată că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință pe tot parcursul procesului.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimatul-reclamant a decedat la data de 17 octombrie 2021, conform certificatului de deces nr. x din 2021, eliberat de Primăria comunei Câțcău, jud. Cluj.

Prin urmare, la acest moment, reclamantul este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv acordarea, pe cale de ordonanță președințială, a unor medicamente în regim compensat, se reține că vizează un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acesteia.

În concluzie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a acestuia, prin raportare la dispozițiile art. 176 pct. 1 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 253/2021 din 15 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va anula cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 253/2021 din 15 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Anulează cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 martie 2022.