ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3114/2021

Obiectul cererii dedusă judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.02.2018 reclamanta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României plângere împotriva încheierii nr. 1/16.01.2018 date de către Comisia de soluționare a contestațiilor, înregistrată la CNAS cu nr. x.22.01.218, prin care s-a respins contestația formulată de președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate față de măsurile dispuse prin Decizia nr. 12/03.11.2017 emisă de directorul Direcției 2 din cadrul Departamentului V al Curții de Conturi, în urma deficiențelor apreciate de pârâtă și consemnate în Raportul de control nr. 40.698/V/10.10.2017 încheiat în urma acțiunii "Controlul privind fundamentarea și utilizarea fondurilor pentru servicii medicale acordate de medicii de familie, decontate în perioada 2014-2016", la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. De asemenea, a solicitat suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei și anularea Deciziei nr. 12/03.11.2017, înregistrată la CNAS cu nr. x/13.11.2017 emisă de directorul Direcției 2 din cadrul Departamentului V al Curții de Conturi, în urma deficiențelor consemnate în Raportul de control nr. 40.698/V/10.10.2017 încheiat în urma acțiunii "Controlul privind fundamentarea și utilizarea fondurilor pentru servicii medicale acordate de medicii de familie, decontate în perioada 2014-2016", la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, respectiv a măsurilor dispuse la punctul 1, punctul 2, pentru subpct. 2.5 și 2.6 din Cap. I și a încheierii nr. 1/16.01.2018 emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor, înregistrată la CNAS cu nr. x.22.01.218 prin care a fost respinsă contestația formulată de Directorul General al CNAS împotriva măsurilor dispuse la punctul 1 și punctul 2, subpct. 2.5 și 2.6 din Cap . I a Deciziei nr. 12/2017.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3134 din 29 iunie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 3134 din 29 iunie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei să se admită cererea de chemare în judecată. În motivarea cererii de recurs, reclamanta a reiterat motivele pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată și a precizat în mod expres că judecătorul fondului nu a analizat motivele, argumentele în fapt și în drept pe care a fost întemeiată cererea de chemare în judecată promovată de către CNAS. A mai criticat sentința recurată și din perspectiva analizei făcută de instanța de fond care vizează măsura la punctul I.1. și subpunctele 2.2.5. și 2.2.6. din Decizia nr. 12/03.11.2017. În drept recurenta-reclamanta și-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit să se respingă ca nefondat recursul.

Cu privire la examinarea recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 16.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 07 decembrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 25 mai 2021. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii. Chiar dacă aceasta a indicat ca temei de drept motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de argumentele prezentate în cuprinsul cererii de recurs, constată că a acest motiv de casare a fost invocat formal. Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă Casa Națională de Asigurări de Sănătate s-a limitat în susținerea cererii de recurs la reluarea apărărilor exprimate în fața instanței de fond. Afirmația sa, conform căreia critică sentința instanței de fond în ceea ce privește măsura de la punctul I.1. și subpunctele 2.2.5. și 2.2.6. din Decizia nr. 12/03.11.2017 nu este suficientă pentru a fi apreciată ca fiind o critică subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în condițiile în care în susținerea acestei afirmații, recurenta-reclamantă critică în fapt legalitatea măsurilor dispuse de către intimata-pârâtă Curtea de Conturi și nu legalitate sentinței recurate. Practic, această conduită procesuală urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanța de fond. Aceste elemente nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond. În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția reclamantei de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond îl nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare. În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.