ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3105/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A., prin reprezentant convențional, Cabinet de Avocat " B.", a formulat cererea de chemare în judecată împotriva pârâților Președintele României, Administrația Prezidențială, Prim-Ministrul României, pentru ca, în temeiul prev. art. 7 și urm. din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ raportat la prev. art. 100 alin. (1) și (2) coroborat cu prev. art. 94 lit. b) din Constituția României, ale prev. art. 1, art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (2), (3), (4), art. 11 alin. (5), art. 13, art. 58 alin. (1) și (3), art. 59, art. 60, art. 61, art. 67 alin. (3) și art. 70 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art. 15 alin. (1) lit. a) și art. 69 alin. (1) lit. a), art. 69 lit. c) din Legea nr. 360/2002, Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, ambele cu modificările și cu completările ulterioare, în vigoare la data raportului (nn. 28. iunie 2017, (în drept) să se dispună:

- să se constate și să se dispună încetarea raporturilor de serviciu ale chestorului principal de poliție A. cu Ministerul Afacerilor Interne cu data de 30 iunie 2017;

- să se dispună emiterea decretului de completare a Decretului (nr. 616 din 05 iulie 2017 privind încetarea raporturilor de serviciu ale unui chestor principal de poliție (A.) cu Ministerul Afacerilor Interne), în sensul precizării, fie printr-un nou articol, fie prin completarea articolului unic cu sintagma "cu data de 30 iunie 2017", textul nou/completat urmând să conțină următorul enunț: "Președintele României decretează:

Articol unic Domnului chestor principal de poliție A. îi încetează raporturile cu Ministerul Afacerilor Interne cu data de 30 iunie 2017 ";

- în temeiul art. 100 alin. (2) din Constituția României, republicată, PRIMUL-MINISTRU al ROMÂNIEI (în funcție la data emiterii noului decret de completare) să fie obligat să contrasemneze cu celeritate acest decret de completare;

- să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2872 din 19 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale a instituțiilor Administrația Prezidențială și Prim-Ministrului ca neîntemeiată și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Prezidențială, Președintele României, domnul C., și Prim-Ministrul României, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 2872 din 19 iunie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

În susținerea cererii de recurs, reclamantul a prezentat următoarele argumente:

Acesta a apreciat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept în materie, respectiv cu interpretarea eronată a momentului efectiv al încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, funcționar public cu statut special, mai concret cu valorizarea juridică neconformă și nelegala a imixtiunii unei terțe entități (Președintele României) în raporturile speciale de muncă/de serviciu dintre angajatul cu statut special recurentul-reclamant) și angajatorul cu statut special - MAL așa încât onorata instanță de fond a dat o altă conotatie juridică voinței contractuale a părților raportului juridic de muncă/de serviciu (art. 69 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, coroborat cu prevederile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, coroborat, dar și în conexiune per a contrario cu prevederile art. 94 lit. b) și ale art. 100 din Constituția României, republicată.

Reclamantul susține că instanța fondului a oferit o altă conotație juridică prevederilor art. 94 lit. b)} și ale ari 100 din Constituția României, coroborat cu prev. art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 (Statutul polițistului) în sensul că, prin interpretare per a contrario, dacă Președintele României a avut atribuția/prerogativa acordării gradului profesional de chestor principal de poliție din cadrul M.A.I., tot aceeași autoritate juridică a Statului Român are "puterea constituțională" de a hotărâ asupra momentului când un angajat al MAI., ar fi putut să înceteze raporturile de serviciu cu drept de pensie în sistemul public de pensii pentru instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.

Dacă ar fi aplicat în mod corect prevederile art. 69 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, instanța de fond ar fi observat și înțeles faptul că, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (1) lit. a) din lege, încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispun,,...la împlinirea vârstei și a celorlalte condiții necesare pensionării în sistemul public de pensii pentru instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale", ceea ce, din întreg materialul probator administrat, rezultă fără putere de tăgadă că încă din data de 28.06.2017, reclamantul a îndeplinit toate condițiile necesare pensionării și ale retragerii gradului profesional.

În drept, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în susținerea cererii sale.

Pârâta Administrația Prezidențială a formulat recurs incident prin care a solicitat casarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a subscrisei, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca făcută împotriva uneo persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

În susținerea recursului, recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 2 din Legea nr. 47/1994 și concluziile Deciziei nr. 1222 din 12 noiembrie 2008 a Curții Constituționale prin care se arată că această entitate reprezintă un serviciu public aflat la dipoziția președintelui României.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în susținerea cererii sale.

Intimații-pârâți, Președintele României și Guvernul României au depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat să se respingă recursul ca nefondat.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la recursul incident prin care a solicitat, respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Cu privire la starea litigioasă dintre părți, Înalta Curte reține pe scurt că prin cererea nr. x/28.06.2017 adresată Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, reclamantul A. a solicitat inițierea demersurilor ce se impun în vederea încetării raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, de la data de 30.06.2017, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, coroborat cu prevederile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Cererea formulată de reclamant a fost aprobată de Directorul Direcției Generale Management Resurse Umane la 28.06.2017, dar și de Ministrul Afacerilor Interne, la aceeași dată. La aceeași dată, Ministerul Afacerilor Interne a înaintat către Președintele României adresa nr. x/28.06.2017 pentru a emite în temeiul art. 94 din Legea nr. 360/2002 și art. 100 din Constituție decretul de încetare a raporturilor de serviciu cu Ministerul Afacerilor Interne ale recurentului-reclamant.

Prin Decretul nr. 616/05.07.2017, Prședintele României a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, chestor principal de poliție cu Ministerul Afacerilor Interne, decretul fiind publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l - nr. 527/6. VII.2017

În acest context, reclamantul, apreciind că emiterea Decretului nr. 616/05.07.2017 și producerea efectelor juridice dorite de reclamant prin publicarea în Monitorul Oficial, la o dată ulterioră datei de 30 iunie 2017 este injustă, a solicitat obligarea pârâtului să completeze acest decret cu mențiunea că încetarea raporturilor de serviciu cu Ministerul Afacerilor Interne încetează la data de 30 iunie 2017.

În susținerea acțiunii sale judiciare, recurentul-reclamant și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a conteciosului administrativ privitoare la refuzul nejustificat, iar cererea de recurs a avut în vedere motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta apreciind că instanța de fond a pronunțat o soluție cu încălcarea normelor de drept material.

Față de această situație, analizând și criticile enunțate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală.

În speță, la încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului sunt aplicabile prevederile art. 69 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, conform cărora: "(1) Încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competența de acordare a gradelor profesionale și are loc:

a) la împlinirea vârstei și a celorlalte condiții necesare pensionării în sistemul public de pensii pentru instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;[…]

c) la împlinirea limitei de vârstă în grad profesional;[…]"

În conformitate cu prevederile art. 15 din aceeași lege, Președintele României este instituția care acordă grade profesionale prin avansare, pentru ofițerii de poliție la gradul de chestor de poliție, chestor principal de poliție, chestor-șef de poliție și chestor general de poliție, la propunerea ministrului administrației și internelor.

Așadar în speță, în mod corect Președintele României a emis Decretul nr. 616/05.07.2017, această instituție fiind competentă să dispună eliberarea din funcție prin încetarea raportului de serviciu ale reclamantului cu Ministerul Afacerilor Interne.

În ceea ce privește procedura de publicare a decretului și data de la care acesta produce efecte, în mod just a reținut instanța de fond că, potrivit art. 94 lit. c) din Constituție, Președintele României numește în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege, iar astfel cum s-a arătat anterior, conform art. 100 alin. (1) din Constituția României, "în exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența decretului".

Or, cum în cauză Decretul nr. 616/05.07.2017 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l - nr. 527/6.07.2017, aceasta este data de la care se ia act de încetarea propriu-zisă a raporturilor de serviciu ale reclamantului cu Ministerul Afacerilro Interne.

În aceste condiții, refuzul Președintelui României de a soluționa în mod favorabil cererea recurentului-reclamant prin care acesta solicita completarea Decretului ărezidențial cu mențiunea, că raporturile sale de serviciu încetează la data de 30 iunie 2017, nu reprezintă un refuz nejustificat, în speță neexistând un temei juridic pentru o asemenea procedură.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că nu este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, invocat de recurentul-reclamant în susținerea cererii sale de recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul acestuia, ca nefondat.

Înalta Curte în ceea ce privește recursul incident declarat de Administrația Prezidențială, apreciază că acesta este fondat având în vedere următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) - (2) din Legea nr. 47/1994:,,(1) Pentru exercitarea de către Președintele României a prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituția României și alte legi se organizează și funcționează Administrația prezidențială, instituție publică cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul București, Palatul Cotroceni.

(2) În sensul prezentei legi, prin Administrația prezidențială se înțelege serviciile publice aflate la dispoziția Președintelui României, pentru îndeplinirea atribuțiilor sale."

Așadar, Administrația Prezidențială reprezintă un serviciu public aflat la dispoziția Președintelui României, pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, această instituție neavând în sarcina sa, în raport de prevederile Legii nr. 47/1994 atribuții de emitere a Decretelor.

Or, pentru a deține calitatea procesuală pasivă în cauză, Administrația Prezidențială trebuia să reprezinte instituția care a emis actul administrativ contestat, în speță decretul, act care în conformitate cu prevederile art. 100 din Constituție poate fi emis doar de Președintele României.

Relevantă pentru stabilirea corectă a calității în cauză a Adminstrației Prezidențiale o reprezintă și Decizia Curții Constituționale nr. 1222 din 12 noiembrie 2008, care precizează: "în sensul legii, prin Administrația Prezidențială se înțelege serviciile publice aflate la dispoziția Președintelui României, cu atribuții stabilite prin regulamentul propriu, între care și reprezentarea acestuia, ca în speță, la instanțele judecătorești. Administrația Prezidențială nu îndeplinește însă și atribuțiile exclusive ale Președintelui (...)".

În concluzie, raportat la cele mai sus enunțate, Administrația Prezidențială în calitatea s-a de serviciu public aflat la dispoziția Președintelui, nu poate fi chemată în nume propriu în prezentul litigiu având în vedere că obiectul acestuia privește anularea/completarea unui decret prezidențial.

Pentru aceste considerente, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul incident, va casa în parte sentința recurată și rjudecând cauza va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Prezidențiale cu consecința respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu acest pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2872 din 19 iunie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ împotriva sentinței civile nr. 2872 din 19 iunie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și în rejudecare admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Prezidențiale și respinge în consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2021.