ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6308/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13.07.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, obligarea acestora la eliberarea tuturor înscrisurilor solicitate prin cererea transmisă cu x din 7 mai 2020, înregistrată la pârâtul M.A.I. la 11 mai 2020 conform mențiunilor din confirmarea de primire, reînregistrată la pârâtul I.G.P.R. sub nr. x din 26 mai 2020, respectiv: - copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe toate filele dosarului personal; - copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe toate ordinele scrise în baza cărora a desfășurat activitate în condiții speciale; - copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe toate filele dosarului de pensionare; - carnetul de muncă în original.

Prin sentința nr. 170 din data de 16 februarie 2021 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul de Interne,

Inspectoratul General al Poliției Române și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că obiectul cererii introductive cu care reclamantul a înțeles să învestească instanța, astfel cum reiese din cuprinsul acesteia, este răspunsul primit prin adresa nr. x/02.07.2020, act emis de către pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București ca urmare a cererii transmise cu corespondența poștală nr. x din 07.05.2020, pe care reclamantul îl consideră a reprezenta un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, subliniind prevederile art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

Deși cererea de comunicare a actelor indicate de reclamant a fost adresată inițial pârâtului Ministerul de Interne, reclamantul nu a înțeles să conteste și operațiunile administrative succesive de redirecționare a cererii sale, ci răspunsul primit prin adresa nr. x/02.07.2020, act al cărui emitent este pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și în raport de care se impune a se stabili competența de soluționare a cauzei, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004.

Prin sentința nr. 5890 din data de 13 octombrie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că obiectul cererii introductive vizează comunicarea unor acte de către Ministerul de Interne și nu este dat exclusiv de contestarea răspunsului primit prin adresa nr. x/02.07.2020, act al cărui emitent este pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ci are în vedere și refuzul Ministerului.

Astfel, identificând mai multe capete de cerere principale, conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă să le soluționeze a fost determinată ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, respectiv curtea de apel, în funcție de autoritatea publică centrală chemată în judecată.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, vizând modul de soluționare a solicitării sale nr. x din 07.05.2020, concretizat în adresa de răspuns nr. x/2.07.2020 emisă de Direcția Generală de Poliție a municipiului București.

Solicitarea scrisă a reclamantului a vizat eliberarea mai multor înscrisuri referitoare la raportul său de serviciu (ofițer de poliție), ea a fost redirecționată succesiv de către autoritățile pârâte, iar în final Direcția Generală de Poliție a municipiului București a comunicat o parte din înscrisurile solicitate, cu mențiunea că pentru celelalte înscrisuri din dosarul personal/profesional solicitantul trebuie să dețină autorizație de acces la informații clasificate, cel puțin de nivelul documentelor în cauză.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocat de reclamant în cuprinsul acțiunii "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."

Întrucât cererea de chemare în judecată relevă nemulțumirea reclamantului față de răspunsul primit, actul emis de către pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București fiind apreciat de către reclamant drept refuz nejustificat de soluționare a cererii sale, competența de soluționare a cauzei se va determina prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la rangul autorității publice emitente, iar nu la al celorlalte autorități chemate, de asemenea, în judecată.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul

General al Poliției Române, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2021.