ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1760/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 21.07.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert, obligarea I.G.P.R. la recunoașterea vechimii pe perioada de suspendare din funcție pentru desfășurarea activității în cadrul unor organisme sau instituții internaționale respectiv 13.11.2017 - 14.06.2021, vechime care să fie luată în calcul la stabilirea timpului efectiv lucrat în locuri de muncă și condiții deosebite, speciale sau alte condiții conform legii.

In subsidiar, în situația în care se va opina că această vechime îi este recunoscută doar pe perioada discriminării, a solicitat obligarea I.G.P.R. la recunoașterea vechimii pe perioada de suspendare din funcție pentru desfășurarea activității în cadrul unor organisme sau instituții internaționale, respectiv de la data de 02.07.2018 (data publicării în M.Of. a O.G. nr. 53/2018) până la 14.06.2021.

Prin sentința nr. 1398 din data de 14 octombrie 2020 Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că reclamantul a învestit instanța de judecată cu o acțiune având două capete de cerere principale, primul vizând constatarea faptului că pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române l-a supus unui tratament discriminatoriu începând cu data de 13.11.2017 și până în prezent, cel de al doilea având ca obiect recunoșterea unei vechimi în muncă.

În aceste condiții, determinarea instanței competente în soluționarea cauzei se face prin aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun, ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Cum pentru primul capăt de cerere competența de soluționare, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aparține Curții de Apel Craiova, pârâtul fiind autoritate publică centrală, s-a apreciat că aparține acestei instanțe competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința nr. 41 din data de 18 februarie 2021 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului negativ de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că obiectul cauzei, în privința ambelor capete de cerere, îl reprezintă raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special - polițist, reglementat de Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 360/2002, pentru perioada 2017 - iulie 2019, respectiv Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019 si Legea nr. 360/2002, pentru perioada ulterioară lunii iulie 2019, situație în care competența de soluționare a cauzei în primă instanță, potrivit art. 536 din Codul Administrativ, revine tribunalului - sectia de contencios administrativ si fiscal. S-a constatat, totodată că obiectul cauzei nu este circumscris dispozitiilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Astfel cum s-a detalitat la punctul 1 al prezentei hotărâri, obiectul demersului judiciar inițiat de reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de obligare a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române, la recunoașterea ca vechime - timp efectiv lucrat în locuri de muncă și condiții deosebite, speciale sau alte condiții conform legii, a vechimii din perioada de suspendare din funcție pentru desfășurarea activității în cadrul unor organisme sau instituții internaționale, în perioada respectiv 13.11.2017 - 14.06.2021, invocând în acest sens și situația de discriminare generată prin adoptarea O.U.G. nr. 53/2018.

Pornind de la acest mod de configurare a acțiunii deduse judecății, Înalta Curte reține că solicitările reclamantului (funcționar public cu statut special - polițist) sunt subsumate raportului său de serviciu și nu pot fi divizate în două capete de cerere principale, care să atragă competența de soluționare a două instanțe diferite și, ulterior, incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, având în vedere perioada indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată (13.11.2017 - 14.06.2021), se constată că litigiul este guvernat de dispozițiile Legii nr. 360/2002, ale Legii nr. 188/1999, dar și de cele ale O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Cum, potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, dar și celor ale art. 536 din Codul administrativ "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", Înalta Curte reține că actele normative indicate stabilesc, în favoarea tribunalelor, competența materială exclusivă în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

În acest context, pentru stabilirea instanței competente vor fi avute în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)", iar față de domiciliul reclamantului din municipiul Craiova, județul Dolj, se constată că acesta, în mod corect, a ales să învestească Tribunalul Dolj cu soluționarea acțiunii sale.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2021.