ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3104/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 06.07.2020 și înregistrată inițial sub numărul x/2020 pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Garda Naționala de Mediu - Comisariatul General și Agenția Pentru Protecția Mediului Giurgiu, suspendarea executării Notei de Constatare nr. x/08.05.2020 emisă de pârâta Garda Naționala de Mediu - Comisariatul General.

Prin sentința civilă nr. 168/CAF/22.07.2020 pronunțată de către Tribunalul Giurgiu, s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului Giurgiu și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința nr. 753 din 27 august 2020, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului Giurgiu.

A respins cererea de suspendare act administrativ formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Protecția Mediului Giurgiu, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. la cabinet de avocat B., în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu – Comisariatul General, având ca obiect suspendarea executării Notei de Constatare nr. x/08.05.2020, emisă de către pârâtă.

Împotriva sentinței nr. 753 din 27 august 2020 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecarea cauzei să se admită cererea de suspendare a suspendarea declarată de reclamantă.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a apreciat următoarele:

Instanța în legitimarea procesuala pasiva a paratei Agenția pentru Protecția Mediului Giurgiu, trebuia să se raporteze la obligațiile de a răspunde la pretențiile formulate de reclamant prin cererea de chemare in judecata, faptul generator de prejudiciu fiind creat si de către acest parat, care prin Decizia nr. 2/20.07.2020 a suspendat in baza Notei de constatare nr. x/08.05.2020 emisa de Garda Naționala de Mediu (GNM)- Comisariatul General, Autorizația de mediu nr. x/16.03.2020, emisa de Agenția pentru Protecția Mediului Giurgiu,

În acest sens susține reclamanta că, noțiunea de pagubă iminentă a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca prejudiciu material viitor și previzibil, suspendarea autorizației de mediu nr. x/16.03.2020 emisa pentru A. S.R.L. de către Agenția pentru Protecția Mediului Giurgiu, creează un prejudiciu material subscrisei care are ca obiect de activitate exploatarea de agregate minerale, în înțelesul textului legal, in condițiile in care nu isi mai poate desfășura activitatea in lipsa autorizației de mediu.

În ceea ce privește analiza pe fond a cauzei, recurenta-reclamanta apreciază că prin raportare la prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/200 și a faptului că legalitatea notei de constatare este supusă analizei și verificării de către instanța de judecată in dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu, suspendarea executării acestui act se justifică, fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de conținutul Notei de constatare nr. x/08.05.2020 emisa de Garda Naționala de Mediu (GNM)- Comisariatul General și de înscrisurile cauzei.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, a prevenirii pagubei iminente, recurenta-relcamantă susține că suspendarea activității în baza Notei de constatare nr. x/08.05.2020 emisa de Garda Naționala de Mediu (GNM)- Comisariatul General a Autorizației de mediu nr. x/16.03.2020 prin Decizia nr. 2/20.07.2020 emisa de Agenția pentru Protecția Mediului Giurgiu, îi creează un prejudiciu material.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând hotărârea atacată raportat la criticile ce i-au fost aduse, față de probatoriul administrat, dar și prin prisma prevederilor legale aplicabile și a jurisprudenței relevante, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare înfățișate:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notei de Constatare nr. x/08.05.2020 emisă de pârâta Garda Naționala de Mediu - Comisariatul General până la pronunțarea instanței de fond pe cererea de anulare a acestui act administrativ.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă în susținerea cererii de recurs a invocat critici subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând în prealabil soluția instanței de fond privitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției pentru Protecția Mediului, iar ulterior soluția privitoare la analiza instanței de fond față de îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește critica privitoare la soluția prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției pentru Protecția Mediului, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată.

În mod corect a arătat instanța de fond că potrivit art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.

Or în cauză, reclamanta înțelege să solicite suspendarea executării Notei de Constatare nr. x/08.05.2020 emisă de pârâta Garda Naționala de Mediu - Comisariatul General, în timp ce față de Decizia nr. 2/20.07.2020 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului, reclamanta nu a investit instanța cu o cerere propriu-zisă.

Astfel, în lipsa unei cereri de chemare în judecată care să vizeze actul administrativ emis de această autoritate, în prezenta cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că Agenția pentru Protecția Mediului nu poate deține calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește criticile dezvoltate de recurenta-reclamantă pe fondul cauzei, instanța de recurs reține următoarele:

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, " în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Măsura suspendării poate depăși acest moment dacă cererea prin care se solicită suspendarea executării actului administrativ contestat este întemeiată pe dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și formulată concomitent sau ulterior învestirii instanței cu acțiunea în anulare, în această ipoteză dispunându-se până la soluționarea definitivă a cauzei, situație în care ne aflăm în prezentul litigiu.

Pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Această condiție este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Așadar, partea care solicită suspendarea executării unui act administrativ are obligația să prezinte instanței argumente din care să rezulte că asupra actului contestat planează o îndoială serioasă în privința legalității sale. În speță, reclamanta nu a prezentat argumente concrete, particulare prin care să conteste prezumția de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare o solicită și nici nu a prezentat vreun argument particular în urma căruia să se aprecieze în ce constă paguba iminentă ce urmează a i se produce odată cu executarea actului.

Față de cele prezentate de către reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv generalități și aspecte teoretice privitoare la prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat în mod corect că, apărările avansate de reclamantă nu sunt apte prin ele însele să contureze o îndoială serioasă în ce privește legalitatea actului administrativ criticat. Procedura specială prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 presupune fără a prejudeca fondul, ca partea care apelează la ea să prezinte chiar și scurte considerații care să genereze o suspiciune rezonabilă față de legalitatea actului, or în speță, în fața instanței de fond acest lucru nu s-a întâmplat.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă aduce totuși o serie de argumente aplicate situației dedusă judecății, însă acestea sunt prezentate pentru prima dată în fața instanței de recurs, iar în acest ciclu procesual, avansarea unor asemenea apărări este tardivă.

Instanța de recurs, în analiza pe care o exercită asupra sentinței recurate vizează aspecte de nelegalitate ale acesteia și nu chestiuni pe fondul cauzei care, în esență nu a fost supuse controlului și analizei instanței de fond. Prezentarea unor argumente pentru prima dată în recurs, deși acestea puteau fi emise lesne la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, astfel nefiind supuse analizei instanței de fond, cenzurează implicit posibilitatea ca instanța de recurs să se aplece asupra lor.

În acest context, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reclamanta neprezentând argumente în ceea ce privește îndeplinirea celor două condiții, a cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente care să conducă la suspendarea executării actului administrativ contestat.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și, în baza art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 753 din 27 august 2020 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2021.