ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18.11. 2015 la Curtea de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională, obligarea pârâtului la achitarea sumei de 68.053,78 RON, menționată în cererea de rambursare nr. x – Finală din 11.12.2014, aferentă Contractului de finanțare nr. x din 20.12.2013 încheiat între Ministerul pentru Societatea Informațională, pe de o parte și societatea reclamantă, pe de altă parte; cu obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, începând cu data de 11.12.2014 până la plata efectivă.

Prin sentința nr. 31 din 29 martie 2016 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Pentru Societatea Informațională, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A..

Prin Decizia nr. 288 din data de 23.01.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, s-a admis recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.A. împotriva sentinței nr. 31 din 29 martie 2016 pronunțate de Curte de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, S-a casat sentința recurată și s-a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 13.05.2019.

Prin sentința nr. 11 din data de 27 februarie 2020, Curtea de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată, aflată în rejudecare, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, ca neîntemeiată. A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu de expert.

Împotriva sentinței nr. 11 din data de 27 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a art. 1270 alin. (1), (2) și (3) din C. civ., solicitând ca în urma rejudecării cauzei să se dispună admiterea acțiunii și obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 68.053.78 RON, menționată în Cererea de rambursare nr. x - Finală din 11.12.2014, aferentă Contractului de finanțare nr. x din 20.12.2013 încheiat între Ministerul pentru Societatea Informațională, pe de o parte și recurenta, pe de altă parte, plus a dobânzi legale, începând cu data de 11.12.2014 până la plata efectivă. De asemenea a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a susținut în esență, în primul rând, că este de esența contractului administrativ că obiectul acestuia depinde de executarea precisă și exactă a serviciului contractat, iar referitor la principiul enunțat la lit. b) din Legea achizițiilor publice, privind tratamentul egal, acest principiu se coroborează cu prevederile art. 1270 alin. (1) din C. civ., privind efectele contractului, în sensul că tot de esența tratamentului egal ține și faptul că executantul nu trebuie să execute mai mult decât era prevăzut contractul de achiziție publică.

În al doilea rând, recurenta arată cu caracter de principiu că specificul serviciului prestat, crearea unui sistem din domeniul informaticii, unde în fiecare secundă se poate adăuga și sistemul poate fi perfecționat tot timpul, Raportul de expertiză întocmit, la fel și completarea întocmită, s-au referit exact la ceea ce s-ar fi putut perfecționa de la implementarea programului până la efectuarea raportului de expertiză,

Desigur, de la data Notificării asupra rezilierii contractului de achiziție publică, ceea ce constituie, de fapt, obiectul acțiunii de contencios administrativ, deci din data de 27.03.2015 până la data efectuării raportului de expertiză au trecut mai bine de 4 ani, ceea ce în domeniul informaticii constituie o altă epocă (numai soft-ul în telefonia mobilă în 4 ani s-a schimbat de zeci de ori, x, y în 4 ani au lansat 5 modele noi). Prin urmare, concluziile raportului de expertiză trebuie raportate la ceea ce s-a contractat și la ceea ce s-a realizat, pe de o parte și ceea ce a constituit motivul rezilierii, pe de altă parte.

Dacă ne raportăm la ceea ce s-a contractat și ceea ce s-a realizat, se poate conchide, inclusiv în baza concluziilor raportului de expertiză, că notificarea rezilierii contractului era nelegală, în condițiile în care până la comunicarea rezilierii obiectul contractului era îndeplinit și, din acest punct de vedere, hotărârea instanței de fond este nelegală prin prisma motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8, fiind încălcat art. 1270 din C. civ.

Recurenta susține că, raportat la obiectul acțiunii de contencios administrativ, și anume actul administrativ care a cauzat vătămarea intereselor sale, aspect semnalat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal - prin Decizia de casare nr. 288 din 22 ianuarie 2019, Notificarea privind rezilierea contractului era adoptat pentru următorul motiv: "Astfel, în urma verificării tehnice s-a constatat că modulul de log-in la platforma B2C, așa cum a fost ea descrisă în proiectul tehnic, nu funcționează, în consecință platforma B2C nu este funcțională. Pe de altă, parte, vi s-a transmis o solicitare prin care să demonstrați îndeplinirea indicatorului de proiect: numărul de categorii de produse/servicii care sunt disponibile spre comercializare electronica: 0(început), 2(sfârșit), iar în urma solicitărilor noastre societatea dumneavoastră nu a prezentat accesul la platforma despre care făcea referire în proiectul tehnic și nici modul de îndeplinire a indicatorului de realizare."

Raportat la aceste motive de reziliere, pe de parte, prin răspunsul formulat imediat, la vremea respectivă, demontase toate aceste motive de reziliere, iar prin Raportul de expertiză întocmit, inclusiv în completarea la acest raport, aceste lipsuri nu mai erau confirmate, deși trecuseră 5 ani de la implementarea programului.

În acest context, în susținerea motivului de casare prev. mai sus, recurenta a considerat utilă menționarea din nou a obiectului contractului, deci a angajamentului în sine, concluzionând că culegerea datelor GIS, programarea/personalizarea unor butoane de către administrator și furnizarea datelor și informațiilor către clienți (inexistenți la momentul dat) nu fac parte din componentele finanțate de Autoritatea de Management.

Instanța a acordat eficientă probatorie completărilor la raportul de expertiză tehnică judiciară, potrivit cărora activitățile de programare contestate se pot regăsi în activitățile de dezvoltare a aplicației.

Față de concluziile expertului, potrivit cărora programarea/crearea unor butoane sau funcții de către administratorul firmei nu există, profund eronat în opinia recurentei, interpretate în raport de obiectul contractului și a motivului de reziliere, recurenta arătă următoarele:

Din moment ce programarea suplimentară și crearea unor butoane/funcții nu era parte a finanțării, lipsa "programării suplimentare" nu putea constitui motiv de reziliere a contractului.

Aceste operațiuni de programare a unor butoane de tip personalizat/customizat pot să se încadreze în activitățile de la punctul "Implementarea sistemului informatic - Platformă cadastrală (Business to Consumer) - Cheltuieli totale pentru achiziționarea de aplicații informatice - parte a proiectului – pentru realizarea cărora poate fi necesară parcurgerea următoarelor etape: analiza necesităților, dezvoltarea aplicației, implementarea și configurarea aplicației". Etapele achiziției au fost îndeplinite integral, inclusiv implementarea și configurarea aplicației achiziționate.

Așa cum a reținut și expertul, una din cerințele aplicației informatice propusă în cadrul proiectului a fost tocmai ca aceasta "să permită programarea/crearea unor butoane sau funcții de către administratorul firmei...". Prin urmare, "programarea unor butoane de tip personalizat/customizat urma să se facă de către administrator, ulterior implementării proiectului și în niciun caz în cadrul contractului de finanțare.

În ceea ce privește critica potrivit căreia, activitățile de personalizare/customizare trebuiau îndeplinite indiferent dacă au fost sau nu prinse ca și poziție distinctă în devize, aceste elemente de programare trebuiau asumate de cei care au realizat dezvoltarea aplicației, recurenta susține că este o abordare total greșită. Nu are niciun temei să fie solicitată îndeplinirea unor activități care în mod evident nu au fost prinse în devizul aprobat de Autoritatea de Management.

Așa cum s-a precizat, nici măcar finanțatorul, Autoritatea de Management, nu a solicitat acest lucru și nu a procedat la rezilierea contractului din cauza lipsei butoanelor personalizate/customizate.

Mai mult, aplicația a fost dezvoltată de programatori din cadrul companiei multinaționale B. (producător), iar vânzarea (achiziția) s-a făcut de către S.C. Man and C. S.R.L. cu sediul în România (comerciant).

Pe lângă imposibilitatea solicitării unei companii multinaționale să creeze butoane personalizate pentru firma recurentă, acest lucru nu ar avea niciun temei legal.

Recurenta arătă că a propus, printre alte produse, achiziționarea unei aplicații informatice tip GIS, instalarea si configurarea ei, urmând ca personalizarea/customizarea să se facă după implementarea proiectului de către administratorul firmei. Autoritatea de Management a aprobat proiectul în această formă, contractul de finanțare a fost încheiat în aceste condiții și în niciun moment al derulării proiectului nu s-a pus problema creării unor butoane personalizate/customizate.

Concluzia expertului este că programarea/crearea unor butoane sau funcții de către administratorul firmei nu există.

Recurenta arată că este corectă observația, însă această observație nu are nicio legătură cu contractul de finanțare. Expertul nu a sesizat că această condiție, respectiv "să permită programarea unor butoane" nu este similară cu "să aibă programate butoanele".

Condiția prevăzută în cererea de finanțare aprobată de Autoritatea de Management a fost ca sistemul (aplicația informatică web GIS) să permită programarea/crearea unor butoane sau funcții de către administratorul firmei. Or, această cerință a fost respectată, posibilitatea programării fiind confirmată și de către expert.

Prin urmare, având în vedere proiectul tehnic și devizul, aprobate de Autoritatea de Management, nu sunt adevărate și nu au niciun temei, următoarele constatări ale expertului, acceptate de instanța fără rezerve: activitățile de programare se pot regăsi în activitatea de dezvoltare a aplicației care constă, potrivit devizului, în implementarea și configurarea aplicației; din moment ce s-a achiziționat o platformă D., sistemul informatic trebuia customizat/personalizat, indiferent dacă au fost prinse ca si poziție distinctă în devize; customizarea/personalizarea trebuia asumată de cel care a realizat dezvoltarea aplicației, respectiv compania multinațională B.; deși operațiunile de programare nu apar ca poziții distincte în planul de activități, acestea se pot încadra la capitolul de cheltuieli cu achiziția aplicației informatice.

Concluzia finală a expertului a fost că programarea/crearea unor butoane sau funcții de către administratorul firmei nu există, iar în baza acestei concluzii instanța a respins cererea de chemare în judecată, fără să observe următoarele aspecte: Autoritatea de Management nu a reziliat contractul din cauza lipsurilor semnalate de către expert; prin contractul de finanțare nu și-a asumat realizarea operațiunilor de programare si creare de butoane personalizate; lipsurile semnalate de către expert de fapt nu sunt lipsuri, întrucât acestea nu au făcut obiectul contractului de finanțare, nefiind cuprinse în devizul proiectului.

Practic, motivul rezilierii contractului era nefondat, deoarece lipsurile respective erau îndeplinite, iar ceea ce s-a semnalat prin completarea la raportul de expertiză, cum că ar fi fost "de dorit" nici nu era printre obiectivele angajamentului de achiziție publică si, evident, nici semnalat printre motivele rezilierii.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 14 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

6.1. Situația de fapt

Între Ministerul pentru Societatea Informațională, în calitate de Organism Intermediar, în numele și pentru Ministerul Economiei, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", pe de o parte, și S.C. A. S.R.L., în calitate de Beneficiar, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de finanțare nr. x/20.12.2013, având ca obiect realizarea proiectului "Sistem pentru crearea, prelucrarea și furnizarea unor informații geospațiale pe web tip Business to Consumer".

Prin Notificarea nr. x/27.03.2015 privind rezilierea contractului, pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională, în temeiul art. 21 alin. (2) din contract a comunicat reclamantei S.C. A. S.R.L. rezilierea unilaterală de drept a contractului de finanțare nr. x/20.12.2013, cod SMIS 47104, începând cu data expirării termenului de 30 de zile de comunicare.

Înalta Curte constată că rezilierea contractului de finanțare a fost decisă urmare a derulării activității de monitorizare a proiectului de către OIPSI, prin verificarea Raportului de progres nr. 4, înregistrat la MCSI - OIPSI cu nr. 2144/04.02.2015, elaborat și transmis de către beneficiar, ce s-a finalizat prin întocmirea Listei de verificare privind progresul proiectului nr. 2721/05.02.2015 și a Listei de verificare privind monitorizarea proiectului nr. 5265.1/27.03.2015.

Prin Lista de verificare privind monitorizarea proiectului nr. 5265.1/27.03.2015 s-a constatat că în urma verificării tehnice modulul de log-in la platforma B2C, așa cum a fost ea descrisă în proiect, nu funcționează, în consecință platforma B2C nu este funcțională. I-a fost transmisă beneficiarului o solicitare prin care să demonstreze îndeplinirea indicatorului de proiect: nr. de categorii de produse/servicii care sunt disponibile spre comercializare electronică: 0 (început), 2 (sfârșit), din cauza faptului că nu s-a putut identifica în monitorizarea tehnică a proiectului modalitatea de îndeplinire a acestui indicator. Beneficiarul a menționat că proiectul nu are ca obiect creșterea indicatorilor de comercializare electronică și că aplicația se referă la optimizarea activității firmei și satisfacerea la un nivel cât mai înalt a cerințelor clienților, protejând în același timp datele și informațiile geospațiale de care dispune societatea.

Răspunsul nu a fost considerat conform de către Direcția de specialitate din cadrul MCSI - OIPSI și, în consecință, s-au cerut clarificări suplimentare, iar în urma acestor solicitări beneficiarul a pus la dispoziție două link-uri, corespunzătoare a doi presupuși clienți, utilizatori ai unei platforme D.: I. Cadastru general în U.A.T. Poiana Vadului; II. Plan parcelar în U.A.T. Ciucsângeorgiu. Din verificarea tehnică s-a observat că site-ul dedicat al beneficiarului, care prezintă criteriile de identitate vizuală, www.x.ro, nu corespunde cu proiectul tehnic aprobat pentru implementarea corespunzătoare a contractului de finanțare nr. x/20.12.2013, deși unul dintre obiectivele proiectului a fost implementarea unui sistem informatic de tip portal Business 2 Consumer pentru crearea, furnizarea unor informații geospațiale.

Astfel, deși în proiectul tehnic aprobat s-a menționat ca și cerințe generale și de securitate ale sistemului "single sing-on centralizat" și delogarea automată, aceste caracteristici nu au fost în niciun moment funcționale, fiind verificate constant de către echipa tehnică responsabilă de monitorizarea acestui proiect, rezultatul fiind mereu imposibilitatea logării către o platformă B2C. Pârâtul a arătat că din start nu poate exista un portal funcțional dacă nu există "o poartă de acces" corespunzătoare. Portalul, menționat de beneficiar, ca fiind funcțional este, în fapt, o soluție informatică standard, conform auditului tehnic întocmit de S.C. E.: Aplicație web -x, nicidecum un portal web based B2C. Obiectivele specifice ale proiectului nu au fost realizate în totalitate, respectiv implementarea unui sistem informatic Business to Consumer - platforma cadastrală nu a fost realizată, fiind imposibilă accesarea acestei platforme ce are ca beneficiar final clientul societății. Totodată, acest portal avea ca scop, prin contribuția sa la realizarea obiectivelor specifice Anexei III "Tehnologia Informației și Comunicațiilor pentru sectoarele privat și public, prin operațiunea 3.3.2. Sprijin pentru dezvoltarea sistemelor de comerț electronic și a altor soluții on-line pentru afaceri", realizarea unor activități de tip comerț electronic prin îndeplinirea indicatorului "Număr de categorii de produse/servicii care sunt disponibile spre comercializare electronică: 0 (început), 2 (sfârșit)", lucru care nu a putut fi dovedit, ca fiind realizat de către beneficiar, argumentele sale prezentate în contestația privind notificarea în vederea rezilierii contractului de finanțare nr. x/20.12.2013, respectiv în prezenta acțiune, fiind neconcludente.

În condițiile în care, prin semnarea Contractului de finanțare nr. x/20.12.2013, reclamanta s-a angajat să implementeze proiectul în conformitate cu prevederile cuprinse în acesta, precum și cu cele cuprinse în legislația națională și comunitară în vigoare, în calitate de beneficiar și-a încălcat obligațiile din contractul de finanțare, această situație având ca rezultat neîndeplinirea obiectivelor proiectului. Condiția unică de intervenire a declarației de reziliere a contractului este neexecutarea determinantă de către debitorul obligației neexecutate sau executate necorespunzător.

Reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Târgu Mureș la data de 18.11.2015, solicitând obligarea pârâtului la achitarea sumei de 68.053,78 RON, menționată în cererea de rambursare nr. x – Finală din 11.12.2014, aferentă Contractului de finanțare nr. x din 20.12.2013 și la plata dobânzii legale, începând cu data de 11.12.2014 până la plata efectivă, iar prin sentința civilă nr. 31/29.03.2016 a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 288 din data de 23.01.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, s-a admis recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.A. împotriva sentinței nr. 31 din 29 martie 2016 pronunțate de Curte de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a casat sentința recurată și s-a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a se pronunța în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat în esență că, instanța de fond a reținut că cererea de plată nu poate fi primită în condițiile în care reclamanta nu a contestat rezilierea contractului, astfel că reclamanta a pierdut în întregime dreptul la finanțarea rambursabilă aferentă acestuia, judecătorul raportându-se la Notificarea de reziliere ca fiind un act administrativ unilateral ce trebuia atacat separat prin acțiunea de contencios administrativ, anterior producerii efectelor, deci datei de 08.05.2015.

În cauză, față de Notificarea de reziliere a Contratului de finanțare, recurenta reclamantă a depus o contestație la pârâtă având nr. x din 08.04.2015, prin care a criticat implicit și rezilierea, aducând argumente cu privire la nelegalitatea acesteia, aspect confirmat inclusiv prin adresa Ministerului, cu nr. x/19.05.2015, înregistrată la reclamantă sub nr. x/20.05.2015, prin care i se răspunde acesteia din urmă la "contestația privind notificarea în vederea rezilierii contractului de finanțare".

În aceste condiții, reține Înalta Curte, deși se menționează în hotărârea de fond că faptul necontestării rezilierii constituie un impediment în analizarea cererii de plată, instanța a omis să constate că, anterior expirării celor 6 luni de la data răspunsului primit la contestația reclamantei (19.05.2015), aceasta a înaintat acțiunea de contencios administrativ -18.11.2015. Așadar, s-a apreciat că recurenta reclamantă a adus argumente cu privire la nelegalitatea rezilierii, inclusiv prin cererea de chemare în judecată neanalizate de către instanța de fond.

În fond după casare, la data de 13.05.2019, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, sub nr. x/2015*, acțiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor (noua formă de organizare a Ministerului Comunicațiilor pentru Societatea Informațională), având ca obiect pretenții, în rejudecare, iar prin sentința nr. 11/27.02.2020 a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța a reținut în esență, în ce privește posibilitatea rezilierii unilaterale a contractului, incidența dispozițiilor art. 1549 C. civ., potrivit cărora dacă nu se cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune-interese dacă i se cuvin. De asemenea, în temeiul art. 1550 C. civ., rezoluțiunea poate fi dispusă de instanță, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptățită; de asemenea, în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă părțile au convenit astfel, rezoluțiunea poate opera de plin drept. Pentru a interveni rezilierea unilaterală de drept cum este cazul în speță, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, fie și numai parțial; neexecutarea să-i fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligațiile, existența acordului de voințe al cocontractanților în sensul operării rezilierii unilaterale de plin drept, declarația unilaterală a creditorului obligației neexecutate.

Analizând cea dintâi condiție criticată în cauză, curtea de apel a observat că reclamanta contestă asumarea prin contractul de finanțare din fonduri structurale nr. x/20.12.2013 a obligațiilor descrise ca fiind încălcate prin Notificarea nr. x/27.03.2015 privind rezilierea contractului. Sub aspectul asumării de către reclamantă a obligațiilor anterior menționate prin contractul de finanțare nr. x, instanța a acordat eficiență probatorie completărilor la raportul de expertiză tehnică judiciară, potrivit cărora activitățile de programare contestate se pot regăsi în activitățile de dezvoltare a aplicației din moment ce în Descrierea tehnică a proiectului apar ca cerințe generale ale sistemului informatic ce urma să fie implementat. În acest sens, a evidențiat expertul că din moment ce s-a achiziționat o platformă D. și în specificațiile tehnice apar unele cerințe ce trebuiau customizate/personalizate, acestea trebuiau îndeplinite indiferent dacă au fost sau nu prinse ca și poziție distinctă în devize. De asemenea, a subliniat expertul că aceste elemente de programare trebuiau asumate de cei ce au realizat dezvoltarea aplicației și integrarea conform specificațiilor din Descrierea tehnică a proiectului. Deși operațiunile de programare nu apar ca poziții distincte în planul de activități, acestea se pot încadra în activitățile denumite general la pct. 4 din Devizul estimativ al proiectului – pct. intitulat Implementarea sistemului informatic - Platforma cadastrală (Business to Consumer) – la categoria "Cheltuieli totale pentru achiziționarea de aplicații informatice – parte a proiectului – pentru realizarea cărora poate fi necesară parcurgerea următoarelor etape: analiza necesităților, dezvoltarea aplicației, implementarea și testarea aplicației".

Față de cele expuse, întrucât reclamanta prin contractul de finanțare si-a asumat obligațiile a căror neexecutare au fundamentat rezilierea, fiind întrunite, în consecință, condițiile legale pentru rezilierea unilaterală a contractului în temeiul Notificării nr. x/27.03.2015 emise de pârât, apare ca justificată retragerea finanțării ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de către beneficiar. În acest sens, fiind și prevederile art. 7 alin. (8) din contractul de finanțare nr. x/20.12.2013 potrivit cărora, în cazul în care beneficiarul nu realizează integral indicatorii de realizare asumați prin contract și obiectivul proiectului nu este atins, finanțarea nerambursabilă va fi retrasă integral.

Astfel, instanța de fond, având în vedere și obligația reclamantei de implementare a proiectului cod SMIS 47104 – cu maxim de profesionalism, eficiență, vigilență și cu respectarea termenelor și condițiilor prevăzute în Contractul de finanțare, prevăzută de art. 10 alin. (4) din Contract, criticile privind nelegalitatea rezilierii apar ca fiind neîntemeiate.

6.2. Analiza motivelor de casare

Înalta Curte, dincolo de aspectele de principiu privind tratamentul egal prevăzut de legea achizițiilor publice și prevederile art. 1270 alin. (1) din C. civ., privind efectele contractului, reține că nu s-a pus în discuție ca executantul să execute mai mult decât era prevăzut în contractul de achiziție publică, ci ca acesta din urmă să realizeze obiectul contractului, în sensul că Sistemul care a făcut obiectul proiectului să funcționeze, aceasta fiind finalitatea încheierii contractului, reclamanta neavând o obligație de diligență ci de rezultat, potrivit art. 7 alin. (8) din Contractul de finanțare nr. x/20.12.2013.

Or Notificarea de reziliere nr. x/27.03.2015 a fost emisă întrucât în urma verificării tehnice s-a constatat că modulul de log-in la platforma B2C, așa cum a fost descrisă în proiectul tehnic, nu funcționează, în consecință platforma B2C nu este funcțională.

Recurenta a susținut în esență că notificarea rezilierii contractului este nelegală, în condițiile în care până la comunicarea rezilierii obiectul contractului era îndeplinit, iar culegerea datelor GIS, programarea/personalizarea unor butoane de către administrator și furnizarea datelor și informațiilor către clienți (inexistenți la momentul dat) nu fac parte din componentele finanțate de Autoritatea de Management. Aceste operațiuni de programare a unor butoane de tip personalizat/customizat pot să se încadreze în activitățile de la punctul "Implementarea sistemului informatic - Platformă cadastrală (Business to Consumer) - Cheltuieli totale pentru achiziționarea de aplicații informatice - parte a proiectului – pentru realizarea cărora poate fi necesară parcurgerea următoarelor etape: analiza necesităților, dezvoltarea aplicației, implementarea și configurarea aplicației".

Mai arată recurenta că, etapele achiziției au fost îndeplinite integral, inclusiv implementarea și configurarea aplicației achiziționate. Una din cerințele aplicației informatice propusă în cadrul proiectului a fost tocmai ca aceasta "să permită programarea/crearea unor butoane sau funcții de către administratorul firmei...". Prin urmare, "programarea unor butoane de tip personalizat/customizat urma să se facă de către administrator, ulterior implementării proiectului și în niciun caz în cadrul contractului de finanțare.

Înalta Curte în acord cu judecătorul fondului, reține că scopul încheierii contractului era realizarea unei platforme funcționale, din punct de vedere practic, respectiv ca platforma B2C să funcționeze, să permită logarea programarea/crearea unor butoane sau funcții de către administratorul firmei, însă ceea ce s-a constatat nu a fost împrejurarea că nu au fost create aceste butoane personalizate, ci că platforma nu permitea aceste operațiuni, respectiv nu era funcțională. Implementarea sistemului informatic presupunea inclusiv testarea aplicației.

Notificarea privind rezilierea contractului a fost emisă pentru următorul motiv: "Astfel, în urma verificării tehnice s-a constatat că modulul de log-in la platforma B2C, așa cum a fost ea descrisă în proiectul tehnic, nu funcționează, în consecință platforma B2C nu este funcțională. Pe de altă, parte, vi s-a transmis o solicitare prin care să demonstrați îndeplinirea indicatorului de proiect: numărul de categorii de produse/servicii care sunt disponibile spre comercializare electronica: 0(început), 2(sfârșit), iar în urma solicitărilor noastre societatea dumneavoastră nu a prezentat accesul la platforma despre care făcea referire în proiectul tehnic și nici modul de îndeplinire a indicatorului de realizare.".

Realizarea accesului la platformă presupune o obligație implicită, iar testarea și încheierea unui document final de constatare a îndeplinirii obiectivelor proiectului, asumat de beneficiar, putea certifica îndeplinirea obligațiilor contractuale, or, în speță, recurenta-reclamantă susține că a îndeplinit obligațiile contractuale, iar aspectele care au condus la nefuncționalitate nu făceau obiectul contractului, prin cererea de chemare în judecată susținând că funcționarii MSI-OIPSI nu au înțeles proiectul nefiijnd specialiști în domeniul IT.

Însă, realizarea unui proiect și încheierea unui contract în acest sens prespune înțelegerea clară de către fiecare parte contractantă a obligațiilor izvorâte din contract și a finalității contractului, astfel încât, în speță, nu se poate pune la îndoială că părțile nu au înțeles ca platforma oferită să fie funcțională, să permită administratorilor logarea, programarea și crearea unor butoane personalizate astfel cum s-a contractat.

De altfel, expertul a constatat că reclamanta și-a îndeplinit obiectivul general al proiectului privind creșterea competitivității și eficienței firmei, respectând în mare cerințele din "Descrierea tehnică a proiectului", rămânând nesoluționate specificațiile privind: "permite programarea/creearea unor butoane sau funcții de către administratorul furmei, având ca scop filtrarea entităților și creearea unor rapoarte personalizate. Funcțiile create trebuie să fie accesibile clienților" și delogarea automata.

Aceste obligații erau implicite pentru că garantau funcționalitatea sistemului, rezultând din art. 4 din Devizul estimativ, astfel cum a reținut și prima instanță.

Susținerile recurentei că față de specificul serviciului prestat, crearea unui sistem din domeniul informaticii, unde în fiecare secundă se poate adăuga și sistemul poate fi perfecționat tot timpul, Raportul de expertiză întocmit, la fel și completarea întocmită, s-au referit exact la ceea ce s-ar fi putut perfecționa de la implementarea programului până la efectuarea raportului de expertiză, iar din data de 27.03.2015 până la data efectuării raportului de expertiză au trecut mai bine de 4 ani, ceea ce în domeniul informaticii constituie o altă epocă, nu pot fi reținute.

Independent de data întocmirii raportului de expertiză, este relevant că de la data încheierii contractului de finanțare, 20.12.2013, și data emiterii Notificării de reziliere, 27.03.2015, prin care s-a constatat că sistemul nu funcționează, au trecut 1 an și 3 luni, or, în acest interval scurt de timp eventualele progrese tehnologice nu puteau conduce la ineficiența sistemului, cu atât mai mult cu cât reclamanta avea obligația predării proiectului conform contractului încheiat. Expertiza a avut în vedere durata de timp scursă însă, a putut constata, independent de factorul timp că partea de login nu este funcțională în totalitate, nu a fost implementată partea de delogare automata și nu s-au mai implementat funcționalități care au fost prevăzute în proiectul tehnic, necesare beneficiarului.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 11 din 27 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.