ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2569/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 1.02.2018, reclamanta Societatea Română de Televiziune, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea încheierii nr. 1 din 16.01.2018 emisă de Departamentul XI al Curții de Conturi a României (CCR), înregistrată sub nr. x/16.01.2018 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 11/30.10.2017 emisă de Departamentul XI al CCR, înregistrată sub nr. x/23.11.2017 pentru remedierea abaterilor consemnate în procesul-verbal de constatare nr. x/17.07.2017 emis de CCR, Anexă la Raportul de audit financiar, încheiat ca urmare a misiunii de "audit financiar asupra contului de executie a bugetului de stat pe anul 2016", efectuata la Societatea Romana de Televiziune, în ceea ce privește: a) constatările nr. 9, nr. 10 și 11 consemnate in Procesul-verbal de contestare; b) măsurile de la punctele I.9, II.1, II.2, II.3 dispuse prin Decizia nr. 11/30.10.2017; anularea Deciziei nr. 11/30.10.2017 emisă de CCR pentru înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Procesul-verbal de Constatare în ceea ce privește măsurile dispuse la punctele I.9, II.1, II.2, II.3; în subsidiar, obligarea CCR la stabilirea unor termene rezonabile și mai îndelungate în vederea aducerii la îndeplinire a remediilor propuse în cuprinsul încheierii nr. 1 din 16.01.2018 și al Deciziei nr. 11/30.10.2017.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3356 din data de 16 iulie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României. A anulat în parte procesul-verbal de constatare nr. x/17.07.2017, emis de Curtea de Conturi a României, în ceea ce privește constatarea nr. 9 și constatarea nr. 10, aceasta din urmă în ceea ce privește aprecierea că plata nu este efectuată legal și în ceea ce privește aprecierea referitoare la sursa finanțării achiziționării programului. A anulat în parte Decizia nr. 11/2017 emisă de Curtea de Conturi a României, în ceea ce privește măsura nr. I.9 și II.1, precum și măsura II.2, acesta din urmă în ceea ce privește aprecierea că plățile au fost efectuată către o altă societate și recuperarea prejudiciului din această cauză. A anulat în parte încheierea nr. 1/2018, emisă de Curtea de Conturi a României, în ceea ce privește cele dispune anterior. A respins în rest cererea de chemare în judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 3356 din data de 16 iulie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune și pârâta Curtea de Conturi a României. A. Prin cererea de recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și în urma rejudecării să se admită în integralitate cererea sa de chemare în judecată. În susținerea cererii de recurs, reclamanta a susținut următoarele critici: Aceasta apreciază că instanța a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, dând o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt. În acest sens, solicită instanței de recurs să ia act că prin prezenta contestă măsura dispusă prin Decizia nr. 11/2017 la pct. 11 – II.3 din Decizie, respectiv măsura II.3 din Incheiere, abatere constatată la pct. 5, sub-punctul 5.5.9 din Raportul de audit financiar, respectiv la pct. II Constatarea nr. 11 din Procesul - Verbal de constatare, sub aspetul realității, veridicității, termenului de realizare și condițiilor de punere în executare. Față de această poziție recurenta-reclamantă susține că: Astfel cum a fost consemnat și în Raportul de audit, prin adresa nr. x/11.07.2017, SRTv a informat auditorii publici externi cu privire la faptul că urmare a recomandărilor CCR s-au formulat informări către A., B. și Sindicatul pentru Uniunea Salariaților din SRTv (SPUS), sindicatul reprezentativ din cadrul SRTv prin care a fost comunicată necesitatea organizării unor licitații pentru atribuirea spațiilor din domeniul public al statului aflate în administrarea SRTv. Trebuie avut în vedere, însă, faptul că ATM-urile în discuție aparțin unor instituții bancare partenere ale SRTv, care au oferit SRTv diverse facilități în cadrul contractelor bancare încheiate. Mai mult, amplasarea respectivelor unități în sediul SRTv reprezintă o facilitate acordată salariaților, și nu instituțiilor bancare, utilizarea lor fiind "cu circuit închis" accesibilă numai angajaților SRTV care au conturi de salarii la băncile titulare. Această situație este cu totul diferită de cea a amplasării ATM-urilor în spații deschise: străzi, magazine, mall-uri sau chiar instituții unde accesul persoanelor este liber permis. In sediul SRTv accesul se face doar pe bază de cartelă de acces, ca atare utilizarea respectivelor ATMuri - ale instituțiilor bancare cu care SRTv colaborează - se poate face doar de către angajații SRTv. În ceea ce privește spațiul utilizat de Sindicatul reprezentativ al SRTv, apreciază că trebuie avute în vedere dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Organizațiile sindicale reprezentative, în condițiile legii, pot negocia prin contractul colectiv de muncă ia nivel de unitate punerea la dispoziție a spațiilor si facilitaților, necesare. desfășurării activității sindicale.", în CCM-urile în vigoare în perioada anterioară fiind stipulate dispoziții în acest sens: "Angajatul asigură sindicatului reprezentativ, pe bază de protocol/convenție, spațiu pentru sediu și pentru alte activități în conformitate cu Legea nr. 62/2011 (...)" - art. 176 din CCM din SRTv 2012-2013. Iar, potrivit dispozițiilor art. 25 lit. d) din același act normativ, organizațiile sindicale, în realizarea activității lor, pot "să înființeze și să administreze, în condițiile legii, în interesul membrilor săi, unități sociale, de cultură. învățământ și cercetare în domeniul activității sindicale, societăți comerciale, de asigurări, precum și bancă proprie;". Prin urmare, activitatea comercială desfășurată de organizația sindicală în interesul membrilor săi face parte/este inclusă în activitatea sindicală. În subsidiar, considerăă nelegală și obiectează cu privire la modalitatea de calcul al prejudiciului, având în vedere că în conformitate cu Regulamentul de organizare și funcționare a Comitetului Director al SRTv, elaborat în temeiul legii speciale privind organizarea și funcționare a SRTv, Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acest organism de conducere are atributul de a aproba "baremuri de prețuri minimale sau maximale utilizate în activitatea comercială a SRTv pentru (...) c) valorificarea infrastructurii SRTv (echipamente, clădiri, materii prime)" (Cap. II pct. 12.7). Prin urmare, eventualele tarife nu pot fi stabilite prin similitudine cu cele practicate de alte instituții. În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. B. Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României a declarat recurs prin care a solicitat, admiterea recursului, casrea în parte a sentinței recurate și în rejudecare să se respingă în tot cererea de chemare în judecată a reclamantei. În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici: În opinia sa, soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată este nelegală întrucât instanța de fond nu a analizat legalitatea actelor atacate în raport de dispozițiile actelor normative în baza cărora au fost emise, respectiv art. 1, art. 2, art. 21 - 24, art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, coroborate cu pct. 174 - 228, pct. 250 -366 din RODAS. Astfel, în baza Programului de activitate aprobat pe anul 2017 de către Plenul Curții de Conturi, pârâta a efectuat misiunea de audit la SRTv, fiind încheiat Raportul de audit financiar cu respectarea prevederilor pct. 339 - 340 din RODAS. Auditorii publici externi delegați să: efectueze acțiunea au consemnat în procesul-verbal de constatare, anexă la Raport, abateri de la legalitate și regularitate, indicând actele normative încălcate (redând în citat articolul, litera și conținutul acestuia). În concluzie, actele atacate au fost emise cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză și a normelor proprii, adoptate pe baza standardelor de audit internaționale general acceptate, în raport de documentația, pusă la dispoziție de SRTv. Cu privire la soluția de anulare a măsurilor dispuse la pct. I.9 și pct. II.l din Decizia nr. 11/2017 și în parte a încheierii nr. 1/2018, în opinia sa, recurenta-pârâtă apreciază că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicata și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 41/1994, art. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Abaterile constatate vizau plata cesiunii unor drepturi de autor către societatea Filiala SRTv S.R.L. Chișinău din Republica Moldova, în valoare de 1.150 RON, pentru, un proiect de scenariu pentru prezentarea evenimentului Gala Premiior TVR Moldova 2016 în condițiile în care salariatul SRTv care a încasat această sumă, s-a aflat în deplasare în interesul serviciului în scopul realizării și prezentării emisiunii menționate. Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, reprezentanții SRTv au confirmat constatările Curții de Conturi, afirmând că "La finalul anului 2017, administratorul filialei, domnul C., în nume personal, a plătit suma de 1150,00 RON, această fiind înregistrată în casieria Filialei SRTv S.R.L. Chișinău prin Dispoziția de încasare tir. 7/5.12.2017. Filiala SRTv S.R.L Chișinău a returnat această suniă către SRTv prin Ordinul de plată nr. x/20.12.2017, SRTv a virat această sumă către bugetul de stat." Abaterile au fost constatate în raport de dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, coroborate cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În raport de cele anterior expuse apreciază recurenta că instanța de fond în mod greșit a reținut că "Motivul dispunerii acestei măsuri (măsura nr. II.1. n.n.) constă în faptul că numitei D. i s-au achitat cheltuielile de deplasare în vederea prezentării acestui eveniment, de unde a reținut pârâta că aceste servicii au fost prestate în considerarea calității de angajat al SRTV"; întrucât măsura de la pct. II.l. din decizie a fost dispusă având în vedere relația de munca dintre SRTv și doamna D., respectiv sarcinile/atribuțiile din fișa postului, precum și solicitarea Departamentului TVR internațional de realizare a scenariului. Echipa de audit a analizat întreaga activitate a angajatului D. prin prisma raporturilor de muncă pe care aceasta la are SRTv, iar activitățile sale au fost realizate în baza contractului de muncă, nefiind logică plata unor sume de bani în baza contractului de drepturi de autor. Recurenta critică pentru nelegalitate hotărârea recurată, privind soluția de anulare a măsurilor dispuse la pct. II.2 din Decizia nr. 11/2017, așa cum au fost menținute prin încheierea nr. 1/2018, pentru următoarele considerente: Abaterile constatate vizau plățile efectuate de către intimata-reclamantă pentru producerea și achiziția programului "Destine ca-n: filme între Prut și Nistru", dat fiind faptul că în urma verificărilor efectuatei echipa de audit a constatat următoarele: - SRTv dispunea de personal și dotările tehnice necesare realizării programului; - deși a fost o achiziție.la cheie, salariați ai SRTv au participat la realizarea programului; - anterior, programul "Destineca-n filme" a fost realizat în coproducție; - programele "Destine ca-n filme" și "Destine ca-n filme între Prut și Nistru" au același prezentator, iar edițiile recepționate, în cadrul contractului nr. x/13.12.2016 au același titlu cu alt program difuzat pe alt post al SRTv. Abaterile au fost reținute în raport de dispozițiile art. 11, art. 12 alin. (1)-(2), art. 13 alin. (6), art. 17 lit. d) din Legea nr. 41/1994 cu modificările și completările ulterioare, fiind încălcate atribuțiile Comitetului Director al SRTv stabilite la pct. 4 lit. d) și i) din ROF al SRTv, precum și dispozițiile pct. l, 2, 3, 6 și 7 din V.3 "Personalul de specialitate" al ROF, coroborate cu art. 3, art. 4 alin. (2) lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 și dispozițiile art. 21 alin. (1) și (8) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare. În mod greșit instanța de fond a reținut apărările formulate de către reclamantă deși acestea nu înlăturau neconcordanțele constatate privind data încheierii contractelor, data la care au fost predate edițiile de program și momentul la care aceste ediții de program au fost realizate. În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Apărările intimatului-pârât Intimata-pârâtă Societatea Română de Televiziune a depus întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 22.11.2018, prin care și-a exprimat poziția procesuală în raport cu argumentele prezentate de recurenta-pârâză și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 26.10.2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate de părți, Înalta Curte constată că ambele recursuri, declarate de Societatea Română de Televiziune și de pârâta Curtea de Conturi a României sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente: Înalta Curte, cu privire la situația de fapt reține că prin procesul-verbal de constatare nr. x/17.07.2017, emis de Curtea de Conturi, s-a constat că: - plata cesiunii unor drepturi de autor de către societatea Filiala SRTv Chișinău din Republica Moldova, în valoare de 1150 RON, pentru un proiect de scenariu pentru prezentarea evenimentului Gala Premiilor TVR Moldova 2016, în condițiile în care salariatul SRTv care a încasat această sumă s-a aflat în deplasare în interesul serviciului în scopul realizării și prezentării emisiunii menționate (constatarea nr. 9); - plata de către SRTV cu OP nr. x/23.12.2016 suma de 144 000 RON către S.C. E. S.R.L. reprezentând contravaloarea facturii nr. x/14.12.2016, factura emisă de S.C. E. S.R.L. pentru "cesiune drepturi de difuzare conform contractului cadru nr. SRTv x/13.12.2016, TVR MOLDOVA DESTINE CA-N FILME, 8 episoade x 52 minute, în condițiile în care conform contractului, S.C. F. S.R.L. era titular de contract. Cu privire la această abatere s-a reținut că, deși obiectul contractului îl constituie achiziționarea licenței pentru programul de televiziune cu titlu de lucru DESTINE CA-N FILME ÎNTRE PRUT ȘI NISTRU, adică la o achiziție la cheie, din crawlul final al fiecărui episod s-a constatat că la realizarea programului au participat și salariați ai SRTV. Nici un episod dintre cele opt difuzate nu a purtat denumirea de "DESTINE CA-N FILME ÎNTRE PRUT ȘI NISTRU", respectiv toate cele opt episoade poartă denumirea de "DESTINE CA-N FILME" (constatarea nr. 10). - s-a mai constatat și că SRTV a pus la dispoziția unor terți spații aparținând domeniului public al statului aflate în administrarea sa, fără documente legale și fără a fi stabilită și încasată chiria-redevența aferentă conform legii, cu consecința prejudicierii bugetului de stat cu suma de 88 053 RON estimată de echipa de audit. - s-a mai reținut în procesul-verbal că, SRTv nu a calculat, înregistrat, facturat și încasat contravaloarea utilităților consumate, prejudiciind astfel bugetul SRTv. Înalta Curte în ceea ce privește criticile dezvoltate de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României față de analiza instanței de fond a constatărilor nr. 9 din procesul-verbal și a masurilor I.9. și II.1. din Decizia nr. 11/30.10.2017, apreciază că acestea sunt nefondate. Reanalizând fișa postului numitei D., constată că instanța de fond a reținut în mod corect că această persoană, în calitate de producător TV, răspunde de realizarea la timp a obiectivelor, sarcinilor, competențelor și responsabilităților prevăzute în fișa postului sau solicitate de șeful ierarhic, la standardele calitative cerute de SRTv și de șeful ierarhic superior, totodată aceasta realizează orice altă sarcină trasată de superiorul ierarhic, în limitele pregătirii sale profesionale, iar în fișa cadru a postului de jurnalist TV se stipulează că propune și dacă este cazul, elaborează formate sau scenarii pentru emisiuni curente și de portofoliu și întocmește graficul de activități specifice, iar solicitarea directorului de departament prezintă/moderează emisiuni TV indiferent dacă face parte sau nu din echipă. În conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată: "creația audiovizuală urmează regimul general al legislației privind dreptul de autor și drepturile conexe. (2) Materialele create în calitate de salariat al serviciului public, destinate elaborării sau realizării de emisiuni ori de programe, pot fi folosite în afara societății numai cu aprobarea scrisă a persoanelor autorizate din serviciul public respectiv". Or, în condițiile în care persoana vizată a încheiat în nume propriu un cotract de cesiune de drepturi de autor cu Filiala SRTv S.R.L. Chișinău (contractul de cesiune nr. x/16.12.2016), entitate cu personalitate juridică proprie în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 31/1990, nu se poate reține că cheltuilile de deplasare, pentru susținerea/interpretarea evenimentului vizat de contract s-au efectuat în mod greșit, deoarece numita D. avea calitatea de angajat al SRTv. În măsura în care activitățile prestate de respectiva persoană au fost prestate unei entități juridice distincte decât angajatorul său direct cu care deține raporturi de muncă permanente, iar cu filiala SRTv Chișinău S.R.L. a încheiat un contract de cesiune de creanță de drepturi de autor care necesita prezența acesteia în locația filialei, instanța de recurs apreciază că este corectă concluzia instanței de fond conform căreia achitarea cheltuielilor de deplasare a fost legală, considerente pentru care se impune anularea măsurilor I.9. și II.1. din Decizia nr. 11/2017. Înalta Curte în ceea ce privește criticile invocate de recurenta-pârâtă față de analiza instanței de fond pe constatarea 10 și măsura II.2 din Decizia nr. 11/2017, apreciază de asemenea că sunt nefondate. Instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că S.C. E. S.R.L. este reprezentantul cesionarului, această calitate rezultând atât din cuprinsul contractului cât și din cuprinsul împuternicirii nr. 181/18.10.2016, prin acest din urmă act rezultând că aceasta este împuternicită să participe la derularea raporturilor contractuale. Chiar dacă în cuprinsul acestor acte nu există un mandat special pentru primirea plății în mod corect a reținut instanța de fond că reprezentantul cesionarului putea primi plata în calitatea sa reprezentant/mandant. În acest sens, în acord cu raționamentul instanței de fond în cauză cu privire la acest aspect sunt relevante temeiurile de drept care permit reprezentantului cesionarului să primească plata, astfel, în conformitate cu art. 1469 C. civ. "obligația se stinge prin plată atunci când prestația datorată este executată de bunăvoie. (2) Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestații care constituie obiectul însuși al obligației", iar potrivit art. 1475 C. civ., "plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său, legal sau convențional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanță să o primească". În raport de cele arătate mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtei Curtea de Conturi a României este nefondat. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta Societatea Română de Televiziune, care privește măsura II.3, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție justă și temeinică. În acord cu opinia instanței de fond se apreciază că plasarea unui post ATM în incinta unei instituții publice presupune ca unitatea bancară aparținătoare a acestui aparat să achite spațiul acordat pentru acesta, în considerarea faptului că acesta reprezintă un serviciu bancar generator de venituri instituției bancare aferente. Chiar dacă existența unui serviciu ATM în interiorul instituție reprezintă o facilitate în plus propriilor angajați, nu reprezintă un argument valid pentru justificarea acestei măsuri care produce un privilegiu unei societăți bancare private. Cu privire la această situație, în mod just a reținut instanța de fond că, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 41/1994, conform cărora clădirile, spațiile și terenurile proprietate de stat, care sunt în prezent utilizate de Radiodifuziune, Televiziune și studiourile teritoriale, precum și alte bunuri aflate în folosință, cu titlu legal, prevăzute în anexele nr. 1 și 2, trec în folosința și în administrarea Societății Române de Radiodifuziune sau, după caz, ale Societății Române de Televiziune. Critica conform căreia instanța de fond nu a analizat în mod corect că acel spațiu este închiriat de Sindicatul SRTv este nefondată, neexistând un înscris care să confirme existența vreunui contract de închiriere care să confirme că ATM ul vizat de controlul Curții de Conturi se află într-o locație ce se află în locațiunea Sindicatului. Sub același aspectm instanța de recurs apreciază ca fiind relevant și faptul că aceste imobile sunt bunuri proprietate publică, fiindu-le aplicabile dispozițiile Legii nr. 213/1998, art. 14 și 15 care stabilesc că: "închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. (2) Contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare, iar concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitație publică, în condițiile legii." Cât privește critica privitoare la modalitatea de calcul al prejudiciului, instanța de recurs constată că reprezintă în fapt o apărare de fond ce vizează măsura intimatei-pârâte și nu reprezintă o critică la adresa hotărârii recurate, hotărâre în cuprinsul căreia s-a reținut explicit că reclamanta avea obligația încheierii acelui spațiu pe care se afla ATM-ul. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză. Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge atât recursul declarat de reclamantă, cât și recursul declarat de pârâtă, ca nefondate.