ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1759/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18 ianuarie 2017, sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI suspendarea măsurilor stabilite prin încheierea nr. 43/23.12.2016 și prin decizia nr. 16/2016 până la soluționarea definitivă a cauzei; anularea încheierii nr. 43/23.12.2016 emise de CCR, ca urmare a soluționării contestației formulate împotriva deciziei nr. 16/2016, emise de aceeași instituție, în ceea ce privește măsurile: I.3, I.4, I.5, I.6, I.7, I.8, I.9, 1.11, 1.12, 1.14, II.3, II.4, II.5, II.6, II.7, II.8, II.9,11.10 și 11.11; anularea deciziei nr. 16/2016, emise de Curtea de Conturi a României, pentru înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în procesul-verbal de constatare în ceea ce privește măsurile: I.3, I.4, I.5, I.6, I.7, I.8, I.9, 1.11, 1.12, 1.14, II.3, II.4, II.5, II.6, II.7, II.8, II.9, 11.10 și 11.11; în subsidiar, obligarea Curții de Conturi a României la stabilirea unor termene rezonabile și mai îndelungate în vederea aducerii la îndeplinire a remediilor propuse în cuprinsul încheierii nr. 43/23.12.2016 și al deciziei nr. 6/2016; obligarea Curții de Conturi a României la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2830 pronunțată în data de 4 iulie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Apreciază că sentința recurată este nelegală pentru următoarele considerente.

Neefectuarea publicității imobiliare nu poate avea drept consecință decât inopozabilitatea, nefiind afectate interesele patrimoniale ale statului.

De asemenea, încheierea protocolului presupune acordul de voință și nu se poate stabili culpa doar a unuia dintre titularii dreptului real.

În ceea ce privește termenul de realizare, consideră că trebuiau stabilite termene realiste, eficiente, în raport cu complexitatea și natura demersului ce se impunea a fi realizat.

Aprecierea ca nejustificată a argumentelor privind termenul nerealist și ineficient stabilit prin Decizia Curții de Conturi nu poate fi susținut prin prisma prevederilor art. 235 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi.

Astfel, s-a arătat că deplasările în Aman au intervenit pe fondul unei urgențe, biletele de avion fiind achiziționate la data de 07.12.2015 pentru deplasări ce au avut loc între 10.12.2015-14.12.2015.

S-au respectat principiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 și nr. 101/2016.

De asemenea, s-au respectat principiile transparenței și tratamentului egal, transmițând către operatorii economici invitații de participare, atât pentru achiziționarea biletelor de avion pentru deplasările în Yemen, cât și pentru celelalte achiziții din perioada verificată, respectiv anul 2015.

Faptul că în invitația de participare nu a fost indicat timpul alocat pentru pregătirea și depunerea ofertelor nu este de natură să afecteze legalitatea procedurii și să aducă atingere principiilor legale de desfășurare, cât timp toți operatorii erau profesioniști.

Nu s-a constatat nerespectarea unor prevederi legale ce țin de aplicarea prevederilor Legii nr. 98/2016.

Precizează că nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) și art. 5 alin. (1) invocate de intimată.

Desfășurarea achiziției publice se realizează strict în baza Legii nr. 86/2016 și H.G. nr. 395/2016 iar în cauză nu s-au identificat abateri de la legea achizițiilor publice.

Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate prin Constituția României, la art. 22.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 64 alin. (2) din C. civ., orice persoană are dreptul la integritatea sa fizică și psihică.

Susține că informația postată pe site-ul Ministerul Afacerilor Externe nu este de natură a da asigurări cu privire la lipsa oricărui pericol.

Momentul la care survine documentul ce emană de la A. este irelevant în raport de conținutul acestuia și de aceea, conducerea a acționat în mod responsabil, pentru protejarea angajaților săi, suma fiind justificată și neexistând un pericol real.

Documentarul a fost difuzat pe TVR Internațional la data de 17.02.2016, contrar celor reținute de Curtea de Conturi iar soluția instanței de fond este insuficient fundamentată și în contradicție cu realitatea afirmată și susținută de recurentă.

Pentru fondurile alocate de la bugetul de stat societatea are un modul de contabilitate distinct față de alte cheltuieli, în cadrul căruia sunt înregistrate toate operațiunile din alocații bugetare și se realizează balanțe pentru fondurile din alocații bugetare și se întocmește contul de alocație bugetară.

În urma analizei solicitate de conducere și a cererii de ofertă aprobată prin Hotărârea nr. 30/08.09.2016, Adunarea Generală a Filialei S.R.Tv S.R.L. Chișinău a analizat oferta de producție programe TV și conținut portal depusă de Societatea B. S.R.L. și costurile susținerii de către Filiala Chișinău ale acelorași tipuri de servicii. În urma analizei, Adunarea Generală a SRTv, prin Hotărârea nr. 39/28.09.2016, a aprobat angajarea personalului de către Filiala Chișinău prin contracte individuale de muncă, prin urmare procedura de angajare a personalului C. a fost legală și transparentă.

Cu privire la personalul delegat pentru coordonarea echipei care realizează programele de știri și dezbateri din Chișinău, acesta lucrează pentru TVR Moldova, post care emite de la București pentru Republica Moldova. Filiala Chișinău produce doar o parte din programele difuzate de TVR Moldova, iar această producție este trimisă de către București pentru a fi difuzată în Republica Moldova.

Întrucât Filiala Chișinău a cunoscut o creștere a producției prin numărul de emisiuni difuzate, a fost necesară încheierea unor contracte individuale de muncă cu persoane de specialitate iar pentru eficientizarea procesului de angajare Filiala Chișinău a efectuat o modificare a personalului.

Susține că motivarea respingerii acțiunii nu prezintă niciun argument juridic ori faptic, instanța neanalizând ansamblul probator în integralitatea sa.

Instanța stabilește cu valoare de adevăr nu o realitate ce rezultă în mod indubitabil din probe, ci o interpretare, o concluzie indirectă ce rezultă nu atât din înscrisuri, ci din relatări coroborate.

Nu este vorba despre o consecință, ci de probabilitatea producerii unei consecințe.

Decizia Curții de Conturi și hotărârea recurată sunt fundamentate pe simple supoziții, iar abaterea constatată nu se fundamentează pe probe suficiente și adecvate de natură să ducă la concluzia că pentru echipamentele achiziționate pentru Filiala Chișinău ar fi fost plătite sume nejustificate, ori că aceste echipamente nu ar fi fost utilizate exclusiv pentru Filiala Chișinău.

Această situație vine în contradicție cu prevederile art. 85 lit. l) din Regulamentul Curții de Conturi.

Aspectele reținute țin de politica televiziunii, de viziunea realizatorilor de programe, nefiind vorba de un prejudiciu, ori de utilizare ineficientă a fondurilor publice.

Tocmai din rațiuni de economie și operativitate s-a apreciat că modalitatea optimă de a achiziționa o serie de filme este negocierea de tip "pachet" și astfel, cu resursele alocate pentru această operațiune, s-a reușit achiziționarea unui număr mai mare de filme cu o perioadă de difuzare de 2 ani, în care erau incluse două difuzări.

Recurenta reiterează prevederile art. 176 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Concluzia că activitățile nu ar fi putut fi realizate de personalul specializat al reclamantei nu poate fi desprinsă doar din cuprinsul contractelor de cesiune a drepturilor de autor, ci din examinarea împreună a tuturor contractelor, a politicii televiziunii și a volumului de activități.

În opinia recurentei, nu suntem în prezența unei abateri, nefiind vorba despre o gestionare defectuoasă a fondurilor publice.

Specificul activității SRTv trebuie examinat și din punctul de vedere al calității actului artistic, al impactului, audienței și a altor indicatori specifici de performanță.

Sumele plătite pentru realizarea de comentarii de specialitate de către persoane de mare renume în diverse domenii nu reprezintă prejudicii, ci investiții și conturează politica de programe a televiziunii.

Suma de 76.608 RON nu reprezintă un prejudiciu, deoarece societatea a beneficiat de prestațiile persoanelor fizice vizate de control, aducând un beneficiu societății.

A apreciat că termenul stabilit prin decizie la data de 30.06.2017 este ineficient și nerealist.

Soluția primei instanțe este eronată întrucât prejudiciul trebuie să fie cert, determinat și exigibil or, întinderea lui depinde de litigiile existente pe rolul instanțelor.

Se impunea un termen mai îndelungat în raport de complexitatea remediului și de necesitatea fundamentării acestuia, inclusiv pe soluțiile ce se vor pronunța de instanțe.

În realitate, cuantumul prejudiciului este mai mic, de 7.080.575 RON, societatea nu a înființat 55 de posturi noi, așa cum greșit se reține în hotărârea recurată, ci s-a apreciat că un număr de 55 de posturi cu destinație socială pot fi menținute.

Cu privire la plata sumei de 145.774 RON către D., arată că tranzacția este o modalitate legală de stingere a unui litigiu, avându-se în vedere criterii de timp și cheltuieli.

Cu privire la un pretins prejudiciu, urmează a se constata că suma de 77.000 RON era datorată cu titlu de plată compensatorie astfel că nu este prejudiciu, nefiind acordată în plus, alături de drepturile bănești calculate pe durata în care contractul individual de muncă fusese încetat.

Contractul de prestări servicii reprezintă o soluție alternativă iar încheierea unui contract individual de muncă nu poate constitui o abatere.

Curtea de Conturi a realizat constatarea potrivit căreia s-ar fi generat cheltuieli suplimentare nu prin referire la un criteriu obiectiv, anume volumul de muncă, ci cu privire la o situație anterioară în care sumele alocate pentru servicii similare erau mai mici, printr-un concurs de împrejurări.

În condițiile în care singura pretinsă neregularitate o constituie forma de colaborare cu domnul E., apreciază că această măsură dispusă nu poate fi menținută.

În cauză au fost utilizate în mod eficient fondurile alocate din bugetul de stat, salariul stabilit prin contractul individual de muncă fiind situat sub nivelul mediu pentru activități în domeniu.

Nu se impune efectuarea analizei stabilite cu titlu de măsură, având în vedere că o atare analiză a fost făcută anterior încheierii contractului individual de muncă.

În opinia recurentei, este vorba despre două contracte diferite ca natură și esență.

Astfel, contractul de cesiune a drepturilor de autor și a drepturilor conexe este reglementat de Legea nr. 8/1996 iar contractul individual de muncă este reglementat de Codul muncii.

Prin urmare, drepturile și obligațiile ce decurg din cele două contracte sunt diferite.

Curtea de Conturi utilizează doar parametri cantitativi, ignorând faptul că orice realizare a unei emisiuni reprezintă un act cultural, artistic, literar, pentru care necesarul de ore nu se poate stabili în raport de parametri cantitativi.

Improprie este și constatarea Curții de Conturi potrivit căreia în cadrul Departamentului TVR Internațional, deși erau 20 de angajați, 20 de jurnaliști TV, 4 producători TV și un organizator de producție, doar 7 dintre angajați au efectuat deplasări în străinătate.

Această constatare nu are nicio semnificație ori conotație legală, în afară de aceea că s-a încercat pe cât posibil optimizarea deplasărilor externe în scopul utilizării eficiente a bugetului de stat.

Astfel, nu se poate reține aplicabilitatea O.G. nr. 119/1999.

Cu privire la pretinsul prejudiciu creat ca urmare a neperceperii de penalități, apreciază că penalitățile au caracter de sancțiune civilă și nu pot fi calificate drept venituri ale societății de care aceasta ar fi fost lipsită.

Invocă recurenta prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992: "(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public." și ale art. 2 alin. (1) "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) control - activitatea prin care se verifică și se urmărește modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice;

l) fonduri publice - sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, după caz, bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, credite externe contractate sau garantate de autoritățile administrației publice locale, împrumuturi interne contractate de autoritățile administrației publice locale, precum și din bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetele locale;".

De asemenea, invocă prevederile art. 26: "Curtea de Conturi efectuează auditul financiar asupra următoarelor conturi de execuție:

f) conturile anuale de execuție a bugetelor instituțiilor publice autonome;

g) conturile anuale de execuție a bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetele locale și de la bugetele fondurilor speciale, după caz;

h) conturile anuale de execuție a bugetelor instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;".

Potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 41/1994, SRTv este persoană juridică și nu instituție publică astfel că, în opinia recurentei, veniturile sale proprii nu pot fi auditate de către Curtea de Conturi.

Recurenta a depus la dosarul de recurs înscrisuri.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

"Conducerea SRTv va întreprinde toate acțiunile pentru eliminarea cauzelor pentru care imobilul din str. x Jilava, aflat în proprietatea Statului Român și administrarea SRTv nu a fost înregistrat în cartea funciară a județului Ilfov și va întreprinde toate demersurile pentru înscrierea imobilului în Cartea Funciară. Termen de realizare: 31.03.2017".

Contrar susținerilor recurentei, se constată că măsura dispusă prin decizia contestată, astfel cum cum a fost validată de prima instanță, este legală.

Imobilul din strada x nr. 2 Jilava nu a fost înregistrat în cartea funciară, din cauza lipsei protocolului și a procesului-verbal încheiat între Radioteleviziunea Română și Societatea Română de Televiziune.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, "Evidența imobilelor înscrise în planul cadastral și în cartea funciară se realizează și se actualizează din oficiu, la cererea persoanelor interesate sau la inițiativa autorităților publice. Autoritățile publice și titularii de drepturi asupra imobilelor au obligația de a sprijini crearea și actualizarea cadastrului prin punerea la dispoziție cu titlu gratuit a datelor și informațiilor deținute. Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să acorde sprijin informațional, tehnic și de altă natură, în limitele competențelor, la crearea și actualizarea sistemului de cadastru și carte funciară."

De asemenea, art. 155 alin. (1) din Ordinul nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară prevede că "(1) Intabularea dreptului de proprietate asupra bunurilor proprietate publică a statului se face la cererea conducătorului instituției publice centrale, care deține aceste bunuri, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective atestat de Guvern în condițiile legii, certificate pentru conformitate, însoțite de un înscris care confirmă identitatea dintre imobilul din documentația cadastrală și cel evidențiat în inventar.

(2) Intabularea dreptului de proprietate asupra bunurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se face la cererea primarului sau a președintelui consiliului județean, în baza actelor de proprietate iar în lipsa acestora, a extraselor de pe inventarul bunurilor respective atestat prin hotărâre de guvern, certificate pentru conformitate, însoțite de un înscris care confirmă identitatea dintre imobil și poziția din inventar."

Chiar reclamanta a învederat, prin cererea de chemare în judecată, faptul că nu a înțeles să conteste concluziile reținute privind lipsa înscrierii imobilului la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, ci a solicitat acordarea unui termen mai lung pentru a punea îndeplini aceste formalități, față și de obligația instituției Radiodifuziunii Române care nu a efectuat demersuri în acest sens.

Instanța de recurs constată că recurenta-reclamantă nu a prezentat prin cererea de chemare în judecată critici efective aduse împotriva actelor contestate, pe care le-a menționat pentru prima oară prin cererea de recurs, fiind criticat doar termenul prea scurt acordat pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse și lipsa culpei.

Procedând în această manieră, recurenta-reclamantă a încălcat prevederile art. 494 raportate la disp. art. 478 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora, prin intermediul recursului nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, nu se pot formula pretenții noi și nu se pot folosi alte motive decât cele invocate în fața primei instanțe.

Instanța de control judiciar trebuie să verifice legalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond prin prisma învestirii sale de către reclamanta care este partea ce asigură cadrul procesual prin indicarea obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată.

În aceste condiții, cu atât mai mai mult, nu se poate susține de către recurentă că prima instanță a aplicat greșit prevederi legale sau că a pronunțat hotărârea cu eludarea unor norme legale, cât timp recurenta-reclamantă nu a înțeles să învestească instanța de fond cu aceste critici de nelegalitate ale actelor contestate.

Faptul că recurenta deține dreptul de administrare doar pentru o parte a imobilului, cealaltă parte fiind deținută de altă instituție nu este un argument valabil pentru a fi înlăturate constatările intimatei și măsurile dispuse, care corespund cadrului legal invocat. Împrejurarea lipsei încheierii protocolului dintre cele două instituții publice implicate este imputabilă inclusiv recurentei, aceasta nefiind un argument temeinic pentru neaducerea la îndeplinire a măsurilor. De altfel, instanța de fond a indicat prin considerente faptul că reclamanta nu a indicat care sunt demersurile pe care le-a efectuat în vederea înregistrării imobilului în Cartea Funciară și în ce mod a fost împiedicată în valorificarea acestor demersuri, recurenta neaducând nicio critică cu privire la aceste aspecte.

În ceea ce privește termenul prevăzut în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor, recurenta-reclamantă avea posibilitatea de a solicita prelungirea termenului, astfel că motivele de recurs nu pot fi reținute ca întemeiate iar recurenta apreciază în mod greșit că a fost stabilită o "sancțiune".

Deși susține în cadrul cererii de recurs, faptul că neefectuarea publicității imobiliare nu poate avea drept consecință decât inopozabilitatea, invocându-se prevederi din C. civ., acest aprecieri nu pot fi primite, nefiind invocate prin cererea de chemare în judecată, pentru a fi analizate de către instanța de fond și nici nu conduc la concluzia nelegalității constatărilor Curții de Conturi a României.

De altfel, nu se pot identifica nici critici efective aduse considerentelor hotărârii pronunțate de prima instanță, recurenta comportându-se, din punct de vedere juridic, ca având poziție procesuală de reclamantă în faza judecării în fond a cauzei or, obiectul dosarului este recursul declarat împotriva hotărârii instanței de fond, recurs care trebuie să cuprindă critici efective de nelegalitate aduse raționamentului juridic al acestei hotărâri și nu reluarea unor împrejurări de fapt sau elemente care nu au făcut parte din acțiunea introductivă.

"De asemenea Conducerea SRTv va efectua o analiză pentru identificarea cauzelor pentru care nu au fost respectate în totalitate prevederile stabilite prin Caietul de sarcini - anexă la Acordul cadru nr. J126/24.06.2015 înregistrat la SRTv cu nr. 22941/02.07.2015, în procedura de achiziție a biletelor de avion pentru deplasările externe efectuate de angajații televiziunii publice și va dispune măsurile legale pentru demararea procedurii cercetării disciplinare față de persoanele cu atribuții în domeniu, după caz. Termen de realizare: 28.02.2017."

Recurenta consideră că instanța de fond nu ar fi examinat motivele concrete invocate în acțiunea introductivă însă instanța de control judiciar apreciază că prin hotărârea recurată au fost examinate în mod efectiv susținerile părții reclamante.

Chiar reclamanta a recunoscut faptul că, în cadrul invitației de participare nu au fost precizate data și ora limită de depunere a ofertelor, în condițiile în care, potrivit Metodologiei din caietul de sarcini anexă la acordul-cadru, s-a menționat, la punctul 7, faptul că "Operatorii economici vor transmite până la data și ora limită menționată în invitația de participare (...) oferta subsecventă, în care se vor menționa (...) prețul biletului solicitat, defalcat pe componente (TS, taxe, preț bilet), pentru varianta de deplasare care corespunde cerințelor specificate în invitația de participare, precum și taxele de modificare/anulare."

De asemenea, la punctul 10 s-a precizat că: "Adresa de e-mail dedicată și mesajele conținând ofertele participanților nu vor fi accesate de către nicio persoană decât după expirarea termenului-limită menționat în invitația de participare la reofertare".

Punctul 11 din aceeași Metodologie prevede că "La data și ora stabilită în invitația de participare, autoritatea contractantă va proceda la deschiderea ofertelor, prin accesarea adresei de e-mail dedicată".

Nu este prevăzută nico derogare de la obligația de a stabili data și ora limită, în funcție de urgența cu care au fost efectuate deplasările, astfel că aceste motive de recurs nu au niciun fundament legal, cu atât mai mult cu cât constatările Curții de Conturi au vizat toate achizițiile de bilete de avion efectuate în anul 2015.

Mențiunile recurentei cu privire la respectarea principiilor din Legea nr. 98/2016 și din Legea nr. 101/2016 sunt în afara cadrului legal, aceste acte normative nefiind în vigoare în anul 2015, când au fost achiziționate biletele de avion, astfel că, în mod evident, nu se puteau respecta dispoziții legale ce nu existau.

Alegațiile recurentei referitoare la faptul că, deși în invitația de participare nu au fot indicate data și ora limită, operatorii economici erau profesioniști și cunoșteau uzanțele în materie, nu pot fi reținute ca veritabile critici de nelegalitate ale hotărârii recurate, ci supoziții fără efecte în plan juridic.

Instanța de recurs nu poate accepta susținerile recurentei potrivit cărora nu ar fi aplicabile prevederile dispozițiilor "art. " 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv (în realitate, este vorba despre Ordonanța nr. 119/1999) întrucât eventuala neregularitate s-ar putea afla sub incidența prevederilor Legii nr. 98/2016.

Înalta Curte reamintește faptul că Legea nr. 98/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 390 din 23 mai 2016, iar art. 15 din Constituția României prevede că "(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."

Contrar susținerilor recurentei, Curtea de Conturi nu a constatat nereguli în documentele specifice procedurii de achiziție publică, ci a dispus conducerii SRTv să întreprindă acțiunile ce se impun pentru amendarea Procedurii operaționale "Deplasări externe" și să efectueze o analiză pentru identificarea cauzelor pentru care nu au fost respectate în totalitate prevederile stabilite prin Caietul de sarcini.

De altfel, este chiar interesul recurentei în a identifica care sunt cauzele nerespectării prevederilor din caietul de sarcini și a completa în mod corespunzător Procedura privind drepturile și obligațiile personalului trimis în străinătate, tocmai pentru a se putea efectua un control eficient din partea conducerii în vederea prevenirii oricăror abateri, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităților publice.

În consecință, argumentele recurentei nu sunt de natură a conduce la reformarea hotărârii recurate și, de altfel, singura critică ce se regăsește în cuprinsul cererii de recurs la punctul 2, este susținerea că instanța nu a examinat motivele concrete invocate în susținerea acțiunii, susținere înlăturată de către instanța de recurs, cu atât mai mult cu cât motivele de recurs nu au nicio legătură cu argumentele reținute de judecătorul fondului prin considerente.

"I.5. Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 5, conducerea SRTv va efectua o analiză în vederea identificării cauzelor care au condus la efectuarea de cheltuieli de la bugetul de stat pentru TVR Internațional, în condițiile în care emisiunea realizată a fost transmisă în premieră pe alt canal al SRTv decât TVRi, inclusiv cu depășirea plafonului de cazare și va dispune măsurile care se impun pentru eliminarea pe viitor a unor asemenea abateri";

II.1 Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 5, conducerea SRTv va dispune măsurile legale pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia, inclusiv dobânzile și penalitățile de întârziere sau majorările de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii. De asemenea, conducerea SRTv va efectua o analiză în vederea identificării și a altor cazuri decât cel constatat de echipa de audit a Curții de Conturi și va dispune măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor și penalităților/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii, dacă este cazul. Termen de realizare: 28.02.2017".

Astfel, s-a reținut că, prin Ordinul de deplasare nr. 315/08.12.2015 emis de Directorul General Interimar al SRTv, s-a aprobat deplasarea în Iordania, la Amman, în perioada 10.12.2015-14.12.2015, a doi salariați din SRTv, un jurnalist senior și un cameraman, în vederea realizării unui reportaj pentru emisiunea "Lumea și noi" despre comunitatea românilor stabiliți în Iordania, precum și participarea la seminarul organizat de Centrul Regal pentru Coexistență și Cercetare Interconfesională din Iordania, dedicat crizei refugiaților.

Conform decontului de cheltuieli nr. 544/14.12.2015 si decontului de cheltuieli nr. 556/14.12.2015, SRTv a decontat cheltuieli pentru depășire plafon cazare în valoare totală de 181,14 USD, din care pentru jurnalist suma de 98,53 USD și pentru cameraman suma de 82,61 USD.

Potrivit H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările și completările ulterioare, plafonul de cazare pentru Iordania era de 100 USD/noapte, iar cheltuielile de cazare suportate în cazul deplasării menționate nu trebuiau să depășească 400 USD.

S-a reținut că, din documentele prezentate cu privire la justificarea cheltuielilor ocazionate de această deplasare nu a rezultat necesitatea depășirii plafonului legal, nu s-a făcut vorbire de nici o cazare impusă și nici de situații deosebite.

Urmare a celor prezentate, echipa de audit a reținut faptul că managementul SRTv a aprobat și decontat, pentru deplasarea la Amman, Iordania, în perioada 10-14 decembrie 2015, cheltuieli pentru depășire plafon cazare în valoare totală de 181,14 USD.

S-a constatat încălcarea prevederilor: art. 4 alin. (2) lit. a) și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu modificări și completări ulterioare; art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare; art. 5 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările și completările ulterioare.

Critica învederată de recurentă prin cererea de recurs este reprezentată de susținerea potrivit căreia instanța de fond a ignorat argumentele reclamantei din acțiunea formulată, însușindu-și punctul de vedere al intimatei.

Verificând considerentele hotărârii recurate, instanța de control judiciar constată că prima instanță a analizat în mod corespunzător argumentele învederate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și a raportat în mod corect, situația de fapt reținută, la prevederile legale incidente în cauză și la probatoriul administrat.

Au fost invocate dispozițiile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 517/1995 potrivit cărora "Personalului trimis în străinătate în condițiile prezentei hotărâri i se acordă: A. În străinătate, o indemnizație zilnică în valută primită pe perioada delegării și detașării în străinătate, denumită în continuare indemnizație de deplasare, compusă din: a) o sumă zilnică, denumită în continuare diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum și a costului transportului în interiorul localității în care își desfășoară activitatea; b) o sumă zilnică, denumită în continuare indemnizație de cazare, în limita căreia personalul trebuie să își acopere cheltuielile de cazare. Prin cheltuieli de cazare se înțelege, pe lângă tarifele sau chiria plătite, și eventualele taxe obligatorii pe plan local, precum și costul micului dejun, atunci când acesta este inclus în tarif."

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) din același act normativ, "indemnizația de cazare se acordă în raport cu categoria de indemnizație de deplasare în care se încadrează personalul, la nivelul prevăzut pentru fiecare țară în care are loc deplasarea, potrivit anexei."

Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică ale persoanelor, garantate prin Constituția României, nu sunt negate, însă în speța pendinte, ceea ce s-a verificat a fost dacă recurenta a justificat necesitatea depășirii plafonului legal al cheltuielilor ocazionate cu deplasarea.

Judecătorul fondului a reținut ca prezentând relevanță informațiile aflate pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe din care rezulta faptul că situația de securitate în Iordania este în general stabilă, autoritățile de resort acționând pentru prevenirea unor eventuale incidente.

De altfel, documentul semnat de A. care, în calitate de episcop al Bisericii Evanghelice Lutherane din Iordania, a recomandat, din motive de securitate, doar hotelul G., este datat ulterior efectuării deplasării astfel că recurenta nu a dovedit faptul că deplasarea s-a realizat în regim de urgență, pentru a deveni aplicabile prevederile art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 517/1995.

Un alt aspect reținut în mod corect de către prima instanță este și faptul că, din precizările formulate de reprezentanții recurentei prin răspunsurile la notele de relații solicitate, rezulta că deplasarea era necesară programelor difuzate de TVR1 care a beneficiat de 50 de minute de emisiune iar TVR Internațional numai de 25 de minute astfel că bugetul SR Tv ar fi trebuit să acopere 2/3 din valoarea deplasării plus diferența de cazare pentru salariați. Contrar susținerilor recurentei, nu exista niciun un motiv pentru care intimata ar fi trebuit să înlăture precizările formulate chiar de reprezentanții acesteia în cadrul relațiilor solicitate de către echipa de audit.

În consecință, nu se impune reformarea hotărârii recurate.

În motivarea măsurii s-a arătat că nu au fost calculate penalități pentru depunerea cu întârziere a documentelor de justificare a avansurilor acordate pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de deplasarea efectuată la Chișinău în perioada 17-22 mai 2015, de către doi angajați ai SRTv.

Ca urmare a verificării documentelor care au fost prezentate de angajații SRTv la întoarcerea din deplasările efectuate la Chișinău, s-a constatat că, în cazul deplasării efectuate în perioada 17 - 22 mai 2015, de către doi angajați ai SRTv, avansurile în valută acordate la plecare, respectiv suma de 640 USD/persoană, nu au fost justificate prin depunerea documentelor aferente în termenul legal. Cu toate acestea, persoanele responsabile pentru verificarea și acordarea vizei de control financiar preventiv propriu nu au calculat și încasat penalități.

Sumele nejustificate și rămase de restituit au fost depuse de salariați la casieria unității în prima zi lucrătoare după întoarcerea din deplasare, dar deconturile de cheltuieli întocmite și însoțite de documentele justificative au fost depuse abia în data de 12.06.2015.

Urmare a celor constatate, echipa de audit a stabilit că, în acest caz, nu au fost respectate reglementările legale în vigoare, prin care se precizează obligația justificării avansurilor primite pentru cheltuieli de deplasare, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la sosirea din deplasare, exclusiv ziua sosirii, în caz contrar existând obligația de calcul și percepere de penalități.

S-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 29 lit. e) și art. 38 din Decretul nr. 209/1976 precum și cele ale art. 19 din H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis in străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările și completările ulterioare.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că măsura dispusă nu a rămas fără obiect, impunându-se efectuarea unei analize în vederea identificării cauzelor pentru care nu au fost calculate și încasate penalitățile și dispunerea de măsuri pentru eliminarea posibilității de repetare a abaterii constatate.

Se au în vedere dispozițiile Ordinului nr. 400/2015, art. 2, pct. 9.2.2 al Standardului 9, potrivit cărora "Conducătorul fiecărei entități publice dispune, ținând cont de particularitățile cadrului legal de organizare și de funcționare, precum și de standardele de control intern managerial, măsurile de control necesare pentru implementarea și dezvoltarea sistemului de control intern managerial, inclusiv pentru actualizarea registrelor de riscuri și a procedurilor formalizate pe procese sau activități, care pot fi proceduri de sistem și proceduri operaționale.

9.2.2. Pentru ca procedurile formalizate să devină instrumente eficace de control intern, acestea trebuie:

- să fie simple, complete, precise și adaptate proceselor și activității procedurate;

- să fie actualizate în permanență;".

Chiar și în condițiile în care au fost acoperite neregularitățile constatate, pe parcursul efectuării controlului, acest aspect nu conduce la aplicarea sancțiunii anulării actului contestat, întrucât măsura dispusă are drept scop eficientizarea modului de funcționare a controlului intern.

Ceea ce s-a dispus a fost identificarea cauzelor pentru care nu au fost calculate și încasate penalitățile asupra avansului primit sau asupra sumelor nerestituite în termen și dispunerea de măsuri pentru eliminarea posibilității de repetare a abaterii constatate.

Or, o astfel de analiză este chiar în interesul recurentei, pentru a se asigura, pe viitor, asigurarea eliminării abaterilor prin efectuarea unui control intern eficient, astfel că nu se vor reține argumentele recurentei referitoare la incidența prevederilor art. 176 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi.

"Conducerea SRTv va efectua o analiză asupra modului de fundamentare a cheltuielilor care se impun a fi efectuate pentru producerea și difuzarea emisiunilor pentru canalul TVR Moldova și/sau pentru producerea și difuzarea emisiunilor de televiziune adresate străinătății, care trebuie evidențiate separat în bugetul SRTv pentru asigurarea finanțării din fondurile alocate de la bugetul de stat prin intermediul bugetului acesteia, în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, cu modificările și completările ulterioare.

Această analiză se impune a fi efectuată pentru reflectarea corectă, atât în situațiile economico-financiare ale SRTv, cât și ale Filialei Societății Române de Televiziune la Chișinău (cheltuieli salariate, cheltuieli cu preluarea programelor de către direcțiile de specialitate din TVR, cheltuieli cu producerea și difuzarea de emisiuni etc.), a costurilor cu producerea și difuzarea emisiunilor de televiziune adresate străinătății, inclusiv prin intermediul persoanelor juridice înființate sau în cadrul cărora Societatea Română de Televiziune deține calitatea de asociat/acționar.

De asemenea, conducerea SRTv va proceda la identificarea celor mai bune modalități de achiziție a serviciilor specifice activității jurnalistice, care să respecte principiile de eficiență și economicitate în utilizarea fondurilor publice, în concordanță cu criteriile de calitate care se impun în domeniu. Termen de realizare: 31.03.2017".

Curtea de Conturi a României, a dispus la punctul II.5, următoarele măsuri:

"Conducerea SRTv va dispune stabilirea întinderii prejudiciului produs SRTv, prin efectuarea de cheltuieli din veniturile proprii, pentru filiala SRTv de la Chișinău (entitate cu personalitate juridică care funcționează în alt stat) și/sau pentru producerea și difuzarea emisiunilor de televiziune adresate străinătății, fără a fi recuperate de la aceasta și/sau fără a fi evidențiate separat în bugetul SRTv pentru asigurarea finanțării din fondurile alocate de la bugetul de stat prin intermediul bugetului acesteia (cheltuieli salariale, cheltuieli cu preluarea programelor de către direcțiile de specialitate din TVR etc.) și recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor și penalităților/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii. Termen de realizare: 31.03.2017".

În motivarea măsurilor, s-a reținut efectuarea cheltuielilor pentru realizarea emisiunilor difuzate la TVR Moldova în cuantum foarte mare, cu implicarea mai multor categorii de personal prestator.

S-a constatat, din analiza raportului de activitate întocmit pentru anul 2015, de Filiala Societății Române de Televiziune Chișinău, că pentru realizarea grilei de programe difuzate de TVR Moldova sunt angrenate mai multe categorii de personal care participă efectiv la obținerea materialelor.

Astfel, sursele alocate de la bugetul de stat care au avut ca destinație plata directă a activităților de producție și editoriale necesare postului tv, au fost în cuantum total de 1.833.690,25 RON și au fost ocazionate de următoarele categorii de cheltuieli: servicii de realizare programe prestate de S.C. B. S.R.L., în baza contractului-cadru de prestări servicii nr. x/28.10.2014 și a contractului subsecvent nr. x/12.02.2015: 1.117.410,37 RON; drepturi salariale ale personalului angajat cu contract individual de muncă sau cu contracte de cesionare drepturi de autor: 466.453,37 RON; cheltuieli de deplasare pentru angajații SRTv, care au participat efectiv la activitatea de coordonare a editării, producerii și transmiterii programului de știri pentru TVR Moldova: 249.826,51 RON.

S-a menționat că pentru angajații SRTv care s-au deplasat la studioul Chișinău nu s-au luat în calcul și drepturile salariale de care au beneficiat pe perioada deplasării și care au fost suportate de SRTv din veniturile proprii.

Din analiza tuturor informațiilor prezentate de reprezentanții SRTv, s-au reținut, totodată, și următoarele aspecte: pe parcursul derulării programului postului de televiziune din Chișinău, transmisiunea este preluată de Direcțiile de specialitate de la București, care transmit, prin satelit, o parte din emisiunile zilnice; în lunile noiembrie si decembrie 2015, conducerea societății a considerat necesară angajarea unui număr de 4 regizori și 1 cameraman, cu contracte de muncă cu timp parțial, tot pentru realizarea de emisiuni informative.

În aceste condiții, echipa de audit a constatat că se impune o analiză riguroasă a schemei de personal care este strict necesară realizării emisiunilor de știri, precum și identificarea celor mai eficiente modalități de contractare a serviciilor acestora, fără a genera costuri suplimentare pentru instituție, fie suportate din bugetul de stat, fie din bugetul propriu.

S-a reținut încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu cele ale art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu modificări și completări ulterioare.

Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 42 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune:

"(1) Finanțarea necesară producerii și difuzării emisiunilor radiofonice și de televiziune adresate străinătății, inclusiv prin intermediul persoanelor juridice înființate sau în cadrul cărora Societatea Română de Radiodifuziune, respectiv Societatea Română de Televiziune, dețin calitatea de asociat/acționar, precum și pentru dezvoltarea acestei activități se asigură din fondurile alocate de la bugetul de stat, prin intermediul bugetelor celor două instituții. (…). (2) Sumele necesare se evidențiază separat în bugetul fiecărei societăți, pe baza programelor stabilite potrivit legii."

Intimata a constatat că au fost încălcate prevederile art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 potrivit cărora "ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de (…) angajarea și utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament și creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare."

De asemenea, art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 dispune:

"persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public."

Ceea ce a avut în vedere intimata prin actele contestate a fost identificarea, de către recurentă, a celor mai bune modalități de achiziție a serviciilor specifice activității jurnalistice, care să respecte principiile de eficiență și economicitate în utilizarea fondurilor publice, în concordanță cu criteriile de calitate care se impun în domeniu.

Referirea la prevederile art. 42 din Legea nr. 41/1994 a fost efectuată în contextul în care s-a dispus efectuarea unei analize asupra modului de fundamentare a cheltuielilor care se impun a fi efectuate pentru producerea și difuzarea emisiunilor pentru canalul TVR Moldova și/sau pentru producerea și difuzarea emisiunilor de televiziune adresate străinătății, care trebuie evidențiate separat în bugetul SRTv pentru asigurarea finanțării din fondurile alocate de la bugetul de stat prin intermediul bugetului acesteia, în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 41/1994.

În consecință, instanța de fond a avut în vedere, în mod corect, faptul că trebuie evidențiate cheltuielile în mod separat, în bugetul instituției, astfel cum prevăd