ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2564/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 18.08.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a contestat Raportul de evaluare nr. x/21.07.2017 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI) solicitând anularea acestuia.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 731 din data de 21 februarie 2018 a Curții de Apel București, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate. A anulat în parte Raportul de evaluare nr. x/21.07.2017, respectiv în ceea ce privește starea de incompatibilitate reținută în raport de dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003. A respins în rest contestația ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 731 din data de 21 februarie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta A. și pârâta Agenția Națională de Integritate. a) Prin cererea de recurs, pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în urma rejudecării să se constate că instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza în ceea ce privește starea de incompatibilitate reținută prin raportul de expertiză contestat, prevăzută de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003. În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a apreciat că instanța de fond a reținut în mod eronat că: în ceea ce o privește pe reclamantă nu există starea de incompatibilitate a reclamantei "în raport de dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161.2003, având în vedere că exercitarea activității de expert judiciar in specialitatea contabilitate nu reprezintă o activitate desfășurată în cadrul unei autorități/instituțiipubiice. (...) în concluzie, profesia de expert judiciar contabil este o profesie liberală care presupune exercitarea unor atribuții stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii judecătoresști, însă nu se poate considera că este exercitată în cadrul unei autorități sau instituții publice pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, nefiind în ipoteza unei subordonări profesionale, ci doar organizatorice și administrative, în raport de biroul de expertize tehnice judiciare." Legea nr. 161/2003 prevede la art. 94 alin. (1) ca fiind stare de incompatibilitate, deținerea calității de funcționar public cu exercitarea oricărei alte funcții publice sau calități decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică. Alineatul doi al art. 94 din același act normativ prevede că funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, inclusiv în cadrul autorităților sau instituțiilor publice. Având în vedere că reclamanta a deținut în perioada 06.03.2013-01.11.2014 funcția publică de director executiv în cadrul Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul județean Bacău (conform deciziilor nr. 243/05.03.2013 și nr. 1167/29.10.2014) simultan cu deținerea și exercitarea funcției publice {06.03.2013-01.11.2014), intimate-reclamanta A. a exercitat și funcția de expert (contabil) tehnic judiciar în cadrul Tribunalului Bacău - Biroul Tehnic de Expertize Tehnice și Contabile Bacău (instituție publică) din perspectiva textelor de lege nominalizate mai sus, dar și față de prtevederile O.G. nr. 2/2000, în ceea ce o privește pe recalamantă există o stare de incompatibilitate prin raportare la art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003. În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. b) Prin cererea de recurs, reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În susținerea cererii sale a invocat următoarele critici: Instanța de fond a apreciat în mod greșit probele administrate în cauza și a dat o interpretare eronată prevederilor legale cu privire la art. 13 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 176/2010, în ceea ce privește solicitările Agenției Naționale de Integritate întemeiate pe dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 având în vedere că în Raportul de evaluare se precizează că au fost primite documente și informații referitoare la A. de la o serie de instituții. Analizând în mod obiectiv solicitările de informații emise de către ANI, instituțiilor și persoanelor juridice, se face precizarea că răspunsurile trebuie formulate urgent la fax sau e-mail, se constată că toate răspunsurile au fost transmise cu celeritate, infirmând în mod categoric susținerile pârâtei, care au fost preluate în mod eronat și de către instanța de fond, care afirmă la pag. 9 din sentință "...activitatea de evaluare desfășurată de inspectorul de integritate este condiționată și de primirea în termen util a wgtuturor datelor și informațiilor publice solicitate, transmiterea cu întârziere a acestor informații necesare de către alte autorități ale statutului nefiind imputabilă pârâtei ". Recurenta-reclamantă critică afirmațiile instanței cu privire la faptul că solicitarea punctului de vedere al reclamantei s-a făcut de către ANI după 3 ani și 4 luni de la declanșarea procedurii, în condițiile în care s-a creat o stare de incertitudine, ținând cont că reclamanta a solicitat cu celeritate un punct de vedere de la pârâta ANI încă din data de 06.03.2013. Solicitarea unui punct de vedere care s-a materializat, a avut ca unic scop adoptarea unei conduite preventive care să conducă la excluderea exercitării oricărei activități care ar fi putut genera o stare de incompatibilitate și evitarea unei posibile stări de incompatibilitate, tocmai din cauza ambiguității în ceea ce privește sintagma "nu sunt în legătură directă/indirectă cu atribuțiile exercitate de funcționarul p public ", din art. 96 alin. (1) Legea nr. 161/2003. Recurenta-reclamantă a apreciat că abordarea autorității publice ANI este excesivă față de scopul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 176/2010, acela de asigurare a unui climat de integritate și de transparență în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, urmărindu-se ca persoanele ca persoanele în cauza sa adopte o conduită de natură să împiedice .deturnarea atribuțiilor specifice funcției sau demnităților publice în scop personal, prin influențarea deciziilor pe care funcționarul le are de adoptat în exercitarea acestora. Aceasta critică de asemenea modul defectuos în care instanța de fond a înțeles să interpreteze prevederile art. 17 alin. (3) din Legea nr. 176/010 - Punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, în sensul că inspectorul de integritate nu a prezentat integral punctul de vedere al persoanei evaluate. Apreciază recurenta-reclamantă că, în mod greșit instanța de fond a stabilit că ar exista o stare de incompatibiliate între funcția de director executiv APIA - Centrul județean Bacău și calitatea de expert contabil care și-a desfășurat activitatea în cadrul Cabinetului Individual de Expertiză Contabilă, conform interpretării dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 în ceea ce privește legătura indirectă între activitățile exercitate de reclamantă în sfera publică și sfera privată. Potrivit prevederilor art. 52 din Legea nr. 330/2009 - Legea unitară de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Românie, Partea I, alin. (1) al articolului 96 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează "Art. 96 - (1) Funcționarii publici pot exercita funcții sau activități; în-domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar- artistice și în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public potrivit fișei postului". In ceea ce privește activitatea de expertiză contabilă desfășurată în conformitate cu prevederile O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, cu modificările ulterioare, recurenta afirmă că efectuarea de expertize contabile judiciare și extrajudiciare este dreptul exclusiv al experților contabili. Această exclusivitate rezută din art. 6 lit. d) din O.G. nr. 65/1994 unde sunt enumerate lucrările care pot fi executate de expertul contabil pentru persoane fizice și juridice, stipulează că efctuează expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane fizice ori juridice în condițiile prevăzute de lege. Mai mult expertizele contabile judiciare și extrajudiciare nu pot fi efectuate de contabilii autorizați, și nici de către alți profesioniști. Așadar, în ceea ce privește desfășurarea unei alte profesii pe care este autorizat să o desfășoare recurenta apreciază că exercitarea simultană a calității de funcționar public și cea de expert contabil în cadrul unui cabinet privat nu este de natură să genereze o stare de incompatibilitate atâta timp cât nu se suprapun atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului cu activitățile desfășurate în sectorul privat. În drept, recurenta-reclamant a invocat critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Apărările intimatei-pârâte Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 08.10.2018, prin care și-a exprimat poziția procesuală în raport cu argumentele prezentate de recurenta-pârâtă și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 09.10.2018, prin care și-a exprimat poziția procesuală în raport cu argumentele prezentate de recurenta-reclamantă și a solicitat respingerea recursului acesteia ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 14.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 26.10.2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate de părți, Înalta Curte constată că ambele recursuri declarate de reclamanta A. și pârâta Agenția Națională de Integritate sunt nefondate, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește situația de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți, Înalta Curte reține că, la data de 02.10.2013, pârâta Agenția Națională de Integritate, a primit sesizarea nr. x/02.10.2013, cu privire la faptul că reclamanta A., director executiv în cadrul Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură (APIA) – Centrul județean Bacău, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, având în vedere că deține concomitent și calitatea de membru activ al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România. În urma evaluării a fost întocmit Raportul de evaluare nr. x/21.07.2017, prin care s-a reținut că în perioada 06.03.2013 - 01.11.2014, reclamanta A. a exercitat simultan cu funcția publică (director executiv în cadrul Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul județean Bacău) și funcția de expert contabil autorizat angajat (membru activ CECCAR, cu autorizație valabilă nr. x/2011) în sectorul privat, precum și funcția de expert (contabil) tehnic judiciar în cadrul Biroul local de expertize tehnice, judiciare și contabile - Bacău (instituție publică). S-a reținut că, potrivit fișei postului (nr. DE-BCI/06.03.2013) de director executiv în cadrul Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul județean Bacău, persoana evaluată a avut atribuții care vizau verificarea și aprobarea balanțelor contabile lunare, bilanțului contabil, conform Legii contabilității nr. 82/1991, avizarea declarațiilor financiare și alte rapoarte financiare, precum și alte activități financiar - contabile, precum și coordonarea întregii activități a centrului județean și reprezentarea centrului în rapoartele cu APIA, organele administrației publice locale, celelalte instituții publice, unități economice și alte persoane juridice și fizice. Așadar, față de această situație s-a reținut în raportul de evaluare că, reclamanta A. în perioada 06.03.2013-01.11.2014 a încălcat dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) și art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, întrucât, simultan cu exercitarea funcției publice (director executiv în cadrul Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul județean Bacău), aceasta a exercitat și funcția de expert contabil în sectorul privat (funcție care au legătură directă/indirectă cu atribuțiile funcției publice - conform fișei postului), precum și funcția de expert (contabil) tehnic judiciar în cadrul Tribunalului Bacău - Biroul Tehnic de Expertize Tehnice și Contabile Bacău (instituție publică). În ceea ce privește criticile invocate de către recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate față de soluția instanței de fond prin care aceasta a stabilit că s-a reținut în mod eronat în cuprinsul raportului contestat starea de incompatibilitate prevăzută de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, deoarece din interpretarea textelor de lege prevăzute de art. 4-11 din O.G. nr. 2/2000, art. 48 din Legea nr. 188/1999 raportat la textul care prevede explicit starea de incompatibilitate reținută, rezultă tocmai contrariu, Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată. Față de această critică, instanța de recurs constată că, instanța de fond a reținut în mod corect că profesia de expert contabil este o profesie independentă, guvernată de reguli specifice, iar faptul că recurenta-reclamantă este înscrisă pe lista Biroului Tehnic de Expertize Tehnice și Contabile Bacău, pusă la dispoziția instanței de judecată nu schimbă natura juridică a profesiei, din interpretarea dispozițiilor art. 5 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, potrivit cărora "Activitatea de expertiză tehnică se poate exercita la alegere de către experții tehnici, individual sau în societăți comerciale constituite potrivit legii, care au ca obiect de activitate efectuarea de expertize tehnice." În raport de aceste argumente, instanța de fond a reținut corect că, activitatea de expert contabil judiciar este și rămâne o activitatea independentă, privată, desfășurată în schimbul unui onorariu achitat de părțile aflate într-un litigiu. În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003: "Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice." Or, în cauză, chiar dacă autorizația de expert judiciar se eliberează, potrivit legii, de Biroul central pentru expertize judiciare din Ministerul Justiției iar expertul este înscris în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit, pe specialități și pe județe de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, reprezintă un aspect ce ține de organizarea administrativă, în timp ce activitatea efectivă de expertiză se desfășoară individual sau în cadrul unei societăți comerciale. Așadar în raport cu modalitatea de exercitarea a activității de expert judiciar, în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte apreciază că această activitate de expert judiciar contabil este o profesie liberală care presupune exercitarea unor atribuții stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii judecătorești, însă nu se poate considera că este exercitată în cadrul unei autorități sau instituții publice, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, nefiind în ipoteza unei subordonări profesionale, ci doar organizatorice și administrative în raport de biroul de expertize tehnice judiciare. În considerarea celor de mai sus, instanța de recurs apreciază că argumentele evocate de recurenta-pârâtă în critica sentinței recurate sunt nefondate. În ceea ce privește recursul formulat de către recurenta-reclamantă A., Înalta Curte apreciază că în integralitatea lor, criticile invocate în contra sentinței recurate sunt nefondate. Așadar, instanța de fond a reținut că este justă constatarea stării de incompatibilitate în ceea ce o privește pe reclamantă, prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, conform căruia: "(...) Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau .funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului." În dorința de a obține anularea Raportului de evaluare nr. x/21.07.2017, reclamanta a apelat în fața instanței de fond la o serie de apărări care vizau procedura adoptată de către pârâtă în ceea ce privește solicitările persoanelor interesate pentru acordarea de către ANI a unor puncte de vedere privitoare la incompatibilitățile în care s-ar putea afla. Față de opinia instanței de fond, recurenta-reclamantă apreciază că aceasta nu a interpretat în mod corect nerespectarea principiului celerității prevăzut de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 în ceea ce privește solicitarea sa de emitere a unui punct de vedere, în condițiile în care inspectorul de integritate i-a emis un punct de vedere după 3 ani și 4 luni de la declanșarea procedurii de evaluare. Contrar celor afirmate de către recurenta-reclamantă în susținerea cererii de recurs, Înalta Curte în acord cu instanța de fond, apreciază că în cuprinsul Legii nr. 176/2010 nu există un termen limită în care trebuie emis un răspuns, iar lipsa unui răspuns nu a condus la prejudicierea reclamantei în codițiile în care în procedura de evaluare reclamantei i s-au respectat toate drepturile. În ceea ce privește modalitate în care instanța de fond a interpretat încălcarea prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 în procedura de comunicare a raportului de evaluare, insatața de recurs apreciază că acest aspect nu prezintă relevanță față de legalitatea actului contestat. Critica privitoare al modul în care a apreciat instanța de fond redarea parțială a punctului de vedere al persoanei evaluate în cuprinsul raportului de evaluare, în sensul că această manifestare s-a făcut cu încălcarea art. 17 și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 este de asemenea nefondată. În mod corect a reținut instanța de fond că, pe de-o parte precederile art. 17 din Legea nr. 176/2010 privește procedura evaluării averilor, în timp ce prezenta speță vizează o stare de incompatibiltate, iar pe de altă parte în cuprinsul raportului de evaluare contestat este reținut punctul de vedere al recurentei-reclamante însă acesta nu este reținut în integralitate, această situație neputând conduce la anularea acestui act adminstrativ, în condițiile în care s-au reținut argumente cocludente privitoare la starea de incompatibilitate a recurentei. În ceea ce privește criticile recurentei-reclamante, care vizează reținerea de către instanța de fond a stării de incompatibilitate prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte apreciază că și aceste critici sunt nefondate. Înalta Curte, în acord cu instanța de fond reține că recurenta-reclamantă a deținut în perioada 06.03.2013-01.11.2014 funcția publică de director executiv în cadrul Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul județean Bacău, iar concomitent cu această funcție a a deținut în perioada supusă evaluării calitatea de expert contabil angajat, obținând viză de exercitare a profesiei și fiind membru activ cu autorizația valabilă nr. x/2011. În calitatea sa de expert contabil a desfășurat activități de expertiză contabilă, examinare a evidenței contabile și întocmire a situațiilor financiare pentru persoane fizice și societăți comerciale, declarând în rapoartele de activitate depuse la CECCAR - Filiara Bacău, realizarea, în anul 2013, de venituri în sumă totală de 12.150 RON, iar în anul 2014 de venituri în sumă totală de 14.630 RON, fiind înregistrată la organul fiscal în baza certificatului Seria x nr. x/01.01.2007, conform adreselor nr. x/14.11.2016, emisă de CECCAR - Filiala Bacău și nr. 741872/24 04.2017, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov. Din adresele nr. x/13.01.2015 și nr. y/26.10.2016, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, nr. 948/14.11.2016, emisă de C.E.C.C.A.R. - Filiala Bacău, nr. x/10.11.2016, nr. x/27.01.2017 și nr. x/29.03.2017, emise de Biroul local de expertize tehnice, judiciare și contabile Bacău, nr. x/07.04.2017, emisă de Tribunalul Bacău, nr. x/19.01.2017 și nr. x/30.03.2017, emise de Inspectoratul Județean de Poliție Bacău, precum și a datelor și informațiilor comunicate de recurenta-reclamantă prin punctul de vedere în perioada evaluată, aceasta, în calitate de expert contabil, a întocmit o serie de lucrări în domeniul în care deține această expertiză. Față de prevederile textului de lege prevăzut de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se constată că funcționarilor publici le este permisă de lege exercitarea unor funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice precum și în domenii de activitate din sectorul privat, însă, numai în măsura în care nu au legătură directă au indirectă cu atribuțiile exercitate în calitate de funcționar public. În raport de interpretarea textului de lege sus-indicat și situația particulară supusă analizei în cauză, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut just că, activitatea de expert contabil și cea de expert contabil tehnic judiciar, pe de o parte, nu se circumscriu unei funcții sau activități din domeniul didactic, al cercetării științifice sau al creației literar-artistice pentru a se încadra la excepția prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, și totodată aceste activități au totuși o legătură cu atribuțiile exercitate de recurente-reclamantă ca funcționar public. Atât funcția de director executiv în cadrul Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul județean Bacău, cât și cea de expert contabil presupun punerea în practică a acelorași cunoștințe și competențe profesionale din partea recurentei-reclamante. În ceea ce privește argumentele recurentei-reclamante întemeiate pe prevederile legale ale O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, prin care recurenta dorește a sublinia activitățile pe care le poate întreprinde un expert contabil, precum și faptul că acestei funcții îi este interzis să efectueze lucrări pentru operatorii economici sau pentru instituțiile la care sunt salariați și pentru cei cu care angajatorii lor sunt în raporturi contractuale ori în concurență, interzicând și efectuarea de lucrări pentru operatorii economici, în cazul în care sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv sau soți ai administratorilor, privesc aspecte ce țin de conflictul de interes și nu chestiuni care vizează incompatibilitatea constatată în sarcina recurentei. Așadar aceste critici nu prezintă relevanță în speță, neputând schimba prin raportare la ele interpretarea situație particulare în care recurenta-reclamantă s-a aflat. Pentru aceste motive, instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor incidente în materie, apreciind corect că activitățile reclamantei de expert contabil concomitente cu funcția director executiv în cadrul Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul județean Bacău instituie o stare de incompatibilitate în ceea ce o privește pe recurenta-reclamantă, în raport cu prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.