Decizia nr. 2392/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 656/2016 a Tribunalului Bacău

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14 iunie 2016 pe rolul Tribunalului Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, Serviciul Fiscal Orășenesc Moinești și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 46.584 RON, precum și a dobânzii fiscale aferente acestei sume, calculată de la data de 04.03.2013, până la momentul plății efective. 1.

Prin sentința civilă nr. 656 din 12 octombrie 2016, Tribunalul Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 23 noiembrie 2016. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1874 din 21 martie 2017, Judecătoria Bacău a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, Serviciul Fiscal Orășenesc Moinești și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, ca inadmisibilă. 3. Apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1874/21.03.2017, pronunțată de Judecătoria Bacău și soluția pronunțată în calea de atac. Împotriva sentinței civile nr. 1874 21 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Bacău, a declarat apel reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 460 C. proc. civ., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii. Prin decizia civilă nr. 532 din 6 martie 2018, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de reclamantul A., a anulat sentința civilă nr. 1874/21.03.2017, pronunțată de Judecătoria Bacău, iar pe fondul cauzei a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, Serviciul Fiscal Orășenesc Moinești și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.

Calea de atac a recursului declarat în cauză Împotriva deciziei civile nr. 532 din 6 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Apărările formulate în recurs Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente: Obiectul recursului dedus judecății îl reprezintă analiza de legalitate a deciziei civile nr. 532 din 6 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în soluționarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1874 din 21 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Bacău, într-un litigiu civil cu obiect evaluabil în bani, în valoare de până la 200.000 RON. Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, iar potrivit art. 96 pct. 3 din același cod, în forma în vigoare la data înregistrării cauzei (anterioară modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018), curtea de apel judecă recursurile în cazurile anume prevăzute de lege. Totodată, prevederile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilesc sfera cauzelor ce revin în competența de soluționare a secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție: "Secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel." Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel. Cum recursul declarat în cauză este îndreptat împotriva deciziei nr. 532 din 6 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că nu este competentă din punct de vedere material să soluționeze calea de atac declarată de reclamantul A., competența revenind instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat decizia atacată, respectiv Curții de Apel Bacău. Cât privește natura litigiului dedus judecății, Înalta Curte reține că, prin sentința civilă nr. 656 din 12 octombrie 2016, Tribunalul Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, soluționând excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a stabilit cu autoritate de lucru judecat că prezenta cauză nu reprezintă un litigiu de contencios administrativ și fiscal, ci unul de drept civil, întemeiat pe prevederile C. civ. referitoare la plata nedatorată. Pe cale de consecință, reținând natura civilă a pricinii, Înalta Curte constată că judecarea recursului declarat de reclamantul A. revine în competența de soluționare a secției civile a Curții de Apel Bacău. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) - (3) și art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău (secție civilă).