ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4959/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 4 aprilie 2017, pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.01.2017 și a Deciziei privind soluționarea contestației nr. 5252/22.03.2017, precum și obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

1.2. Prin sentința civilă nr. 1029 din 23 octombrie 2017, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 24 noiembrie 2017.

1.4. Prin cererea depusă la data de 11 ianuarie 2018, reclamantul a completat motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 8 din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.

Împotriva sentinței civile nr. 8 din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanței de recurs, intimatele-pârâte au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatele-pârâte, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Astfel, cererea de recurs se limitează la reluarea cererii de chemare în judecată, fără a aduce critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate (fără a face referiri la vreun considerent al instanței de fond). Singurele paragrafe ale recursului care nu se regăsesc în acțiune sunt paragraful 2 din pagina 2, paragraful 3 din pagina 5, precum și primul și penultimul paragraf din pagina 6, dar niciunul din aceste paragrafe nu cuprinde critici efective la adresa sentinței recurate.

Astfel, în cuprinsul acestor paragrafe, recurentul a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărârea netemeinică și nelegală, interpretând eronat dispozițiile legale incidente în cauză, fără, însă, a indica textele de lege și a detalia motivele pretinsei interpretări eronate. De asemenea, a mai susținut recurentul că instanța de fond a manifestat o "concepție eronată" asupra modalității în care trebuie să funcționeze o societate comercială, că intimatele puteau să recurgă la măsura validării popririi pentru a indisponibiliza sumele de bani datorate de creditorii societății și că instanța de fond a adoptat punctul de vedere al intimatelor cu privire la conținutul juridic al dreptului de apărare al contribuabilului în cadrul procedurilor specifice. Toate aceste susțineri nu corespund unor motive de nelegalitate ale hotărârii atacate, întrucât unele dintre acestea privesc conduita intimatelor, iar celelalte au caracter general, fiind redate succint, sub forma unor concluzii nesprijinite de un raționament juridic.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatele-pârâte.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 8 din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2020.