ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2315/2021

Ședința publică din data de 9 aprilie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin sentința civilă nr. 768 F din 31.05.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Ialomița – secția Civilă a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, ca neîntemeiată, luând act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 03.05.2018, Tribunalul a dispus introducerea în cauză a emitentului actului contestat, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în calitate de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe, apelantul-reclamant A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Soluția instanței de fond

Prin Decizia nr. 111 din 29.10.2018, Curtea de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a respins apelul formulat de apelantul – reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 768 F din data de 31.05.2018, pronunțate de Tribunalul Ialomița – secția Civilă în dosarul nr. x/2018 în contradictoriu cu intimatele – pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, ca inadmisibil și a respins cererea de recalificare a cererii de apel ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 111 din 29.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul susține că dintr-o eroare a fost indicată calea de atac a apelului, întrucât calea de atac pe care dorea să o formuleze nu putea a fi decât cea a recursului, aceasta fiind și calea de atac menționată de instanța de fond prin sentință.

În motivarea căii de atac formulată împotriva sentinței nr. 768 F din 31.05.2018, pronunțate în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Ialomița – secția Civilă, recurentul a invocat dispozițiile legale prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., arătând și motivele pentru care consideră că sentința recurată este nelegală și netemeinică.

În acest context, recurentul precizează că dispozițiile art. 152 C. proc. civ. permit recalificarea căii de atac în situația în care s-a formulat o altă cale de atac decât cea indicată în hotărârea prevăzută de lege, lucru pe care partea l-a făcut înainte de primul termen de judecată.

Soluția instanței de recurs

În prealabil, observând recursul declarat de către recurentul – reclamant și văzând că au fost invocate prevederile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în ceea ce privește criticile subsumate pct. 6, reîncadrează recursul în dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că, pentru a se reține incidența acestui motiv de nelegalitate, trebuia ca instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, să fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Verificând hotărârea recurată prin prisma acestui motiv de nelegalitate, instanța de control judiciar, în acord cu susținerile recurentului-reclamant, constată că au fost identificate elemente care să conducă la concluzia că instanța de fond a încălcat reguli de procedură.

Analizând sentința atacată raportat la criticile invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, îl va admite, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:

În cauza de față, recurentul-reclamant A. a învestit Tribunalul Ialomița cu o acțiune de contencios administrativ și fiscal, solicitând anularea actelor administrative fiscale reprezentate de Decizia de soluționare a contestației nr. 201/27.12.2017 și Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/2017.

Art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală prevede că "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.".

Art. 10 alin. (2) și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că "Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.", respectiv că "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.".

Așadar, calea de atac specifică materiei contenciosului administrativ și fiscal o constituie recursul, aspect confirmat și prin decizia nr. 17/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legea neprevăzând dreptul părții interesate de exercitate a apelului împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță de instanța de contencios administrativ și fiscal.

În concret, în cauză, prin sentința civilă nr. 768/F/31.05.2018 Tribunalul Ialomița – secția civilă, a respins cererea de chemare în judecată, indicând părților dreptul de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Cererea de declarare a căii de atac formulată de reclamantul A. a fost intitulată "apel".

Din actele și lucrările dosarului, reiese că anterior soluționării cauzei de către Curtea de Apel București, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a formulat o cerere prin care a solicitat calificarea căii de atac "recurs".

Instanța de control judiciar, analizând cu prioritate cererea de recalificare a căii de atac formulată de părți în cadrul dosarului de fond, reține cu titlu prealabil faptul că recalificarea căii de atac este operațiunea pe care o face instanța sesizată, prin raportare la o calificare inexactă, făcută tot de către o instanță de judecată, în cuprinsul hotărârii atacate, iar nu de către parte în cuprinsul căii de atac formulate. În acest din urmă caz nu are loc o recalificare a căii de atac, ci o calificare, prin aplicarea art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 din C. proc. civ., ca normă de drept comun.

În cauza de față, având în vedere că denumirea cererii ca fiind "apel" a fost dată de parte iar nu de către o instanță, prin Decizia nr. 111 din 29.10.2018,pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal menționându-se în mod corect că hotărârea este supusă căii de atac a recursului, rezultă că operațiunea juridică la care tind părțile din dosar este de calificare a căii de atac și nu de recalificare.

Potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă .

De asemenea, potrivit art. 152 C .proc.civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.

Așa cum rezultă din cele două texte legale menționate, operațiunea juridică a calificării presupune determinarea naturii juridice a unei cereri raportat la întregul său conținut iar nu exclusiv prin raportare la denumirea ori titlul acesteia.

În cauza de față, cererea de declarare a căii de atac a fost intitulată "apel" iar prin motivarea cererii s-au invocat argumente care atrag aplicabilitatea dispozițiilor legale care reglementează calea de atac a recursului.

Astfel, intenția titularului căii de atac a fost clar și neechivoc exprimată prin întreg cuprinsul cererii formulate în sensul că acesta a înțeles să formuleze o cerere de recurs, neexistând nici un element intrinsec cererii care să determine concluzia că intenția reală a părții a fost, în discordanță cu denumirea dată cererii, aceea de a formula o cerere de apel.

În concluzie, din conținutul cererii formulată de reclamantul A. și pârâta DGRFP Ploiești - AJFP Ialomița rezultă că intenția reclamantului-recurent a fost de a exercita calea de atac a recursului reținându-se că în speță este vorba despre o denumire greșită a căii de atac declarate, deoarece cererea conține elemente obiective care să permită instanței să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege,

Așadar, având în vedere că reclamantul-recurent și pârâta-intimată au solicitat calificarea căii de atac a apelului în recurs, învederând că cererea poartă doar o denumire greșită, instanța de fond trebuia să își însușească această susținere, atâta timp cât cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București conține suficiente elemente care să permită o atare operațiune.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul – reclamant A., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 111 din 29 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2021.