ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2302/2021

Ședința publică din data de 9 aprilie 2021

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V., au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Caraș-Severin, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 emisă de Președintele Curții de Apel Timișoara în ceea ce privește data începând cu care se aplică valoarea de referință sectorială, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară și acordarea noilor indemnizații, după cum urmează: prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, conform Legii nr. 71/2015; prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON majorată cu 10%, respectiv 445,5 RON începând cu 01.12.2015 conform art. 4 din legea nr. 293/25.11.2015.

A mai solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Timișoara la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Tribunalul Caraș-Severin; obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului a diferenței dintre venitul calculat potrivit valorilor de referință sectoriale menționate mai sus și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, modificarea anexelor la Decizia nr. 32/03.02.2017 emisă de Președintele CA Timișoara; obligarea pârâtului Ministerul Justiției să pună la dispoziția pârâtei Curtea de Apel Timișoara a sumelor necesare achitării diferențelor salariale; obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate și conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime; obligarea pârâților să facă mențiunile corespunzătoare ale reclamanților.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 5128 din 21 decembrie 2017, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Justiției și pârâtul Tribunalul Caraș-Severin ca neîntemeiate, a respins excepția lipsei interesului legitim al reclamanților ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, și Tribunalul Caraș Severin, a anulat parțial Decizia nr. 32/A/03.02.2017, emisă de pârâta Curtea de Apel Brașov și a obligat pârâta să emită pentru toți reclamanții o nouă Decizie de salarizare începând cu data de 09.04.2015 potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (5) indice 1 și art. 5 alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, respectiv potrivit dispozițiilor art. 3 indice 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 cu referire la dispozițiilor Legii nr. 293/2015, în sensul stabilirii drepturilor salariale prin aplicarea în mod corespunzător a salariului de bază, a procentelor, a claselor de salarizare și a sporurilor care fac parte potrivit legii din salariul brut lunar, la nivelul maxim prevăzut de lege pentru funcții similare, pentru aceleași condiții de studii, vechime și condiții de muncă, prin raportare la valoarea de referință sectorială 405 aflată în plată în cadrul familiei ocupaționale "justiție" începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.12.2015 și, respectiv 445,5, ulterior acestei date, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și al cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, de confidențialitate și pentru condiții deosebite de muncă, cuvenite și obligă pârâta Curtea de Apel Brașov să emită o nouă Decizie de încadrare pentru reclamanți, în acest sens.

A obligat pârâții Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Caraș-Severin să plătească fiecăruia dintre reclamanți, pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a drepturilor prin emiterea noii Decizii de salarizare a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

A modificat anexele la Decizia nr. 32 din 3 februarie 2017 emisă de Președintele Curții de Apel Timișoara, referitoare la modalitatea de calcul a drepturilor salariale începând cu data de 1 octombrie 2016, conform grilei unice de salarizare stabilită la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și aplicate la nivelul parchetelor subordonate acestuia și a obligat pârâții la plata diferențelor salariale corespunzătoare pentru fiecare lună și până la recunoașterea efectivă a dreptului, care vor fi actualizate cu indicele de inflație precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

A obligat pârâtul Ministerul Justiției să avanseze pârâtei Curtea de Apel Timișoara sumele necesare plății drepturilor salariale restante ale reclamanților.

Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 5128 din 21 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul – pârât a arătat, în esență, că instanța de fond în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât acest pârât este ordonatorul principal de credite și are obligația virării și asigurării fondurilor necesare plății drepturilor salariale.

În opnia recurentului, Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în raport de dispozițiile H.G. nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, ale Regulamentului de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, precum și față de împrejurarea că drepturile și numirea acestei categorii de personal se realizează de Președintele Curții.

Curtea de Apel Timișoara consideră că sentința recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material acordând drepturi salariale pentru reclamanți cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON de la 09.04.2015 și de 445 RON de le 1 decembrie 2015.

Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată de Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, prin Decizia nr. 79 din data de 29 mai 2018, Curtea de Apel Timișoara a acordat reclamanților drepturile salariale solicitate.

Astfel, prin art. 1 alin. (1) din Decizia menționată s-a dispus că " în perioada 09.04.2015-30.11.2015 personalul auxiliar și conex de la Curtea de Apel Timișoara și instanțele din circumscripția acesteia beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON".

Prin art. 1 alin. (2) din Decizia menționată se prevede că: în perioada 01.12.2015-31.12.2017, personalul auxiliar și conex beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON".

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursurilor, având în vedere că recurenții-pârâți, ulterior promovării căii de atac, și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor și va respinge recursurile declarate, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes invocată de recurenta-pârâtă Curtea de Apel Timișoara.

Respinge recursurile declarate de recurenții – pârâți Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 5128 din 21 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2021.