ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin acțiunea înregistrată, inițial, la data de 31.07.2017, pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de apel Timișoara și Tribunalul Timiș, obligarea pârâților la revocarea Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 a Președintelui Curții de Apel Timișoara, emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare bruta lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 16 ianuarie 2014, precum și acordarea noilor indemnizații conform prevederilor Legii nr. 71/2015 începând cu luna aprilie 2015 - la zi și în continuare, obligarea la plata diferențelor începând cu 09.04.2015, obligarea pârâtei Curtea de Apel Timișoara la emiterea deciziei de încadrare, începând cu data de 09.04.2015, prin acordarea drepturilor salariale identice cu cele ale șoferilor din cadrul Tribunalului Caraș-Severin, B. și C., prin raportare la vechimea sa în muncă și sistem, obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul calculat, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație sub formă de daune compensatorii la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, cu titlu de daune moratorii. 1.

Prin sentința civilă nr. 3219 din 17 iulie 2017, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. 2. Hotărârile primei instanțe ce fac obiectul recursului Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.09.2017. 2.1. Prin încheierea de ședință din 6 noiembrie 2017, Curtea, în baza art. 138 alin. (6) C. proc. civ., a suspendat judecata acțiunii formulate de reclamant, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2017 A reținut instanța că, în Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, soluționat prin sentința civilă nr. 3386 din 29 septembrie 2017 și înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea recursului formulat de Curtea de Apel Timișoara, reclamantul din cauza de față a formulat, împreună cu alți reclamanți, o acțiune cu același obiect, împotriva acelorași pârâți. 2.2. La data de 07.08.2020, reclamantul A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei. A arătat că Dosarul nr. x/2017 a fost soluționat de Înalta Curte la data de 01.07.2020 și că în prezentul dosar a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Timișoara la emiterea deciziei de încadrare prin acordarea drepturilor salariale identice cu cele ale colegilor săi, șoferi în cadrul Tribunalului Caraș Severin, petit care nu se regăsește în cererea formulată în Dosarul nr. x/2017. Prin încheierea de ședință din 14 septembrie 2020, Curtea a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a menținut măsura suspendării judecății. A reținut instanța că Dosarul nr. x/2017 nu a fost soluționat definitiv, în condițiile în care, prin Decizia nr. 3088 din 1 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierilor de ședință menționate, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând repunere pe rol a dosarului și continuarea judecății. A arătat recurentul-reclamant că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Timișoara la emiterea deciziei de încadrare prin acordarea drepturilor salariale identice cu cele ale colegilor săi șoferi în cadrul Tribunalului Caraș Severin, petit care nu se regăsește în Dosarul nr. x/2017. De asemenea, în prezentul dosar, la petitul 1, a solicitat emiterea unei decizii de încadrare salarială stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% începând cu 16.01.2014, petit care nu se regăsește în Dosarul nr. x/2017.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimata-pârâtă Curtea de Apel Timișoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că obiectul judecății celor două dosare îl reprezintă stabilirea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON. 4.2. Intimatul-pârât Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că obiectul și cauza prezentului dosar sunt identice cu cele ale Dosarului nr. x/2018, existând doar diferențe de formulare, neesențiale, care nu pot înlătura dispozițiile referitoare la litispendență.

Soluția instanței de control judiciar Înalta Curte, analizând încheierile recurate, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, constată că recursul este nefondat. 5.1. După cum s-a expus anterior, reclamantul a solicitat revocarea Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 emise de Președintele Curții de Apel Timișoara și emiterea unei noi decizii cu luarea în cosiderare a nivelului maxim de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, începând cu aprilie 2015. Obiectul Dosarului nr. x/2017 privește, în esență, anularea aceleiași decizii, nr. 32/A/03.02.2017 a Curții de Apel Timișoara și emiterea uni noi decizii de încadrare burtă lunară, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, începând cu 09.04.2015, cu consecința emiterii unei noi decizii de salarizare și a plății diferențelor salariale. 5.2. Reține Înalta Curte că, potrivit art. 138 C. proc. civ., "Art. 138. - (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte. (2) Excepția litispendenței poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice stare a procesului în fața instanțelor de fond. (3) Când instanțele sunt de același grad, excepția se invocă înaintea instanței sesizate ulterior. Dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanțe învestite. (4) Când instanțele sunt de grad diferit, excepția se invocă înaintea instanței de grad inferior. Dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanței de fond mai înalte în grad. (5) încheierea prin care s-a soluționat excepția poate fi atacată numai odată cu fondul. (6) Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului. (7) Dispozițiile alin. (2), (3) și (5) se aplică în mod corespunzător și atunci când procesele identice se află pe rolul aceleiași instanțe.". Or, în raport cu obiectul acțiunilor ce fac obiectul Dosarului nr. x/2017 și al prezentului dosar, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic a făcut aplicarea dispozițiilor articolului precitat. Contrar alegațiilor din recurs, se constată că finalitatea urmărită de reclamant este aceeași, suspendarea judecății cauzei impunându-se pentru a se evita pronunțarea unor soluții diferite, în cele două dosare între aceleași persoane, cu același obiect și aceeași cauză. 5.3. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.