ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4282/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 aprilie 2017, pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat: - modificarea deciziilor nr. 55 și nr. 56 din 14.02.2017 sau emiterea unei alte decizii în sensul luării în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015; - efectuarea plății diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 405 RON și venitul efectiv plătit începând cu data de 09 aprilie 2015, de la scadența fiecărui venit lunar, până la data plății efective; - acordarea dobânzii legale și a ratei inflației la sumele cuvenite. 1.

Prin încheierea din 12 mai 2017, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a acestei secții și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I - Litigii de muncă a Tribunalului Timiș. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă - litigii de muncă și asigurări sociale la data de 17 mai 2017, sub nr. x/2017*. 1.

Prin sentința civilă nr. 1180 din 14 septembrie 2017, Tribunalul, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Curții de Apel București. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 5 decembrie 2017. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 993 din 6 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive; (ii) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive; (iii) a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș; (iv) a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara să procedeze la modificarea Deciziilor nr. 55 și 56/14.02.2017, în ceea ce-i privește pe reclamanți, în sensul stabilirii drepturilor salariale ale acestora, prin care să aibă în vedere o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016; (v) a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara să achite fiecărui reclamant diferența de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizație și suma ce ar fi obținut-o prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, actualizate cu indicele de inflație în ziua plății efective, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data scadenței fiecărui venit lunar și până la data plății efective. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 993 din 6 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect. În motivarea recursului, pârâții susțin că pretențiile reclamanților au rămas fără obiect ca urmare a emiterii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a Deciziilor nr. 55/29.05.2018 și nr. 108/18.06.2018, prin această din urmă decizie fiind stabilite drepturile salariale cuvenite reclamanților începând cu data de 01.01.2018, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON. Arată pârâții că aceste decizii respectă recomandarea plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 15.05.2018, potrivit căruia ordonatorii de credite trebuie să stabilească drepturile salariale raportate la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017. 4. Apărările formulate în cauză Intimații-reclamanți nu au depus întâmpinări față de cererea de recurs. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Întrucât cauza de față are drept obiect anularea actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale cuvenite reclamanților, corelativ cu obligarea pârâților angajatori la emiterea unei noi decizii, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate. Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a emis Deciziile nr. 55/29.05.2018 și nr. 108/18.06.2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite personalului auxiliar de specialitate, specialiștilor IT și tehnicienilor criminaliști prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 și în continuare (de la data de 01.01.2018), susțineri care nu au fost contestate de intimații-reclamanți. Totodată, s-a prevăzut o plată eșalonată a diferențelor salariale rezultate din aplicarea acestor decizii, pe măsura alocării fondurilor necesare. În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, anterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților. Prin urmare, interesul de a acționa al recurenților-pârâți nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, ca lipsit de interes. PENTRU ACESTE MOTIVE,