ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2223/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, obligarea pârâtei la restituirea garanției financiare de refacere a mediului pentru perimetrul temporar de exploatare " Orlat 8", în sumă de 30.200 RON, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, respectiv taxa judiciară de timbru.

Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând instanței să dispună introducerea în cauză ca și pârât a Ministerului Economiei Comerțului si Relațiilor cu Mediul de Afaceri (MECRMA) și obligarea acestuia să participe alături de pârâta ANRM la constituirea Comisiei de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului și monitorizare postînchidere.

Prin sentința nr. 108 din 23 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei.

A admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și a obligat pârâtul să-și desemneze reprezentantul în Comisia de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului și monitorizare postînchidere.

A respins ca prematură acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

A obligat pârâtul Ministerul Economiei să plătească suma de 300 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență – că Ministerul Economiei nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Din cuprinsul prevederilor legale invocate de către reclamantă, în speță Ordinul nr. 202/2013, nu rezultă că ministerul pârât are stabilită în sarcina sa vreo obligație. Nici desemnarea unui reprezentant al Ministerului Economiei în Comisia de recepție finală nu este o sarcină cu caracter obligatoriu, președintele ANRM fiind cel care are obligația de a numi, prin ordin, Comisia.

În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2003, ANRM este autoritatea competentă astfel cum este definită în art. 3 pct. 4 "autoritatea competentă - Agenția Națională pentru Resurse Minerale, care reprezintă interesele statului în domeniul resurselor minerale", potrivit atribuțiilor stabilite de lege prin art. 55.

Atribuțiile Ministerului Economiei sunt prevăzute de art. 56 din Legea minelor nr. 85/2003.

Prin urmare, din prevederile legate anterior menționate rezultă doar calitatea procesuală pasivă a pârâtei ANRM, nu și a Ministerului Economiei.

Pe fondul cauzei, recurentul pârât a apreciat că instanța de fond a pronunțat sentința nr. 108/57/2018 prin aplicarea greșita a normelor de drept material, având în vedere că în Capitolul IV art. 31 alin. (2) al Ordinului comun nr. 202/2881/2348/2013 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind aplicarea și urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare a deșeurilor extractive și în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum și modul de operare cu garanția financiară pentru refacerea mediului afectat de activitățile miniere se precizează "Comisia este compusă din reprezentanți ai Agenției Naționala pentru Resurse Minerale, Ministerului Economiei, Agenției pentru Protecția Mediului sau după caz ai Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, ai Agenției Naționale Apele Romane și ai Gărzii Naționale de Mediu".

În opinia recurentului, Instrucțiunile tehnice aprobate prin Ordinul comun nr. 202/2881/2348/2013, emise în temeiul dispozițiilor din Legea minelor nr. 85/2003, ca act normativ de nivel primar, nu sunt imperative în sensul că nu impun obligativitatea numirii în comisiile de recepție finală a reprezentanților unei instituții sau alta ci precizează prin sintagma "după caz" că în comisii pot fi numiți reprezentanți ai mai multor instituții.

Recurentul pârât a considerat că nu există justificare pentru Agenția Naționala pentru Resurse Minerale de a numi o comisie de recepție finală doar pentru că nu face parte din componența ei un reprezentant al Ministerului Economei, ministerul nefiind parte în contractele de licență.

Agenția Națională pentru Resurse Minerale poate să numească în Comisia de recepție finală pe reprezentantul Agenției Naționale Apele Romane ca instituție de specialitate care administrează și monitorizează apele din domeniul public și infrastructura sistemului național de gospodărire a apelor, în locul reprezentantului Ministerului Economiei.

De asemenea, în locul Ministerul Economiei pot fi cooptați în comisiile de recepție finală și reprezentanți ai Gărzii Naționale de Mediu care are structuri în teritoriu bine definite. Garda de Mediu are specialiști în controlul și verificarea respectării cu strictețe a avizelor și acordurilor de mediu eliberate pentru executarea lucrărilor specifice. Ministerul Economiei nu are structuri teritoriale și nu poate urmări lucrările executate de titularii de licența sau permis.

Atribuțiile comisiei de recepție finală sunt enunțate de art. 33 din instrucțiunile tehnice, aprobate prin ordinul nr. 202/2013.

ANRM eliberează licențele de exploatare în vederea desfășurării activităților specifice și este parte contractantă deoarece doar ea dispune de garanția financiară pentru refacerea mediului depusă de titularii de licență pe numele Agenției.

Recurentul a precizat că obligativitatea participării Ministerului Economiei la recepțiile finale intervine doar în ceea ce privește lucrările pe care ministerul le și gestionează conform hotărârilor de guvern prin care s-a aprobat închiderea unor mine/cariere, în temeiul dispozițiilor cap. VII din Legea minelor nr. 85/2003.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat excepția tardivității și excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A depus întâmpinare și intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Resurse Minerale, solicitând respingerea recursului ca nefondat

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), restituirea sumei de 30.200 RON pe care a achitat-o cu titlu de garanție pentru refacerea mediului cu ocazia încheierii cu ANRM a permisului de exploatare a nisipului și pietrișului pentru perimetrul ORLAT 8, localitatea Orlat, județul Sibiu.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, în sensul obligării acestui pârât să-și desemneze reprezentantul în Comisia de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului și monitorizare postînchidere, și a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta ANRM.

Prin motivele de recurs, pârâtul Ministerul Economiei a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și că desemnarea unui reprezentant al Ministerului Economiei în Comisia de recepție finală nu este o sarcină cu caracter obligatoriu, președintele ANRM fiind cel care are obligația de a numi, prin ordin, Comisia.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 202/2881/2348 din 4 decembrie 2013 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind aplicarea și urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare a deșeurilor extractive și în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum și modul de operare cu garanția financiară pentru refacerea mediului afectat de activitățile miniere, emis de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Ministerul Economiei, recurentul pârât Ministerul Economiei are calitatea procesuală pasivă în speța dedusă judecății.

Astfel, la art. 31 din Ordin s-a prevăzut că "(1) În scopul efectuării recepției finale a execuției lucrărilor de închidere, ecologizare și monitorizare postînchidere prevăzute în planul de refacere a mediului, planul de gestionare a deșeurilor extractive și proiectul tehnic de refacere a mediului se constituie Comisia de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului și monitorizare postînchidere (Comisia). (2) Comisia este compusă din reprezentanți ai ANRM, ME, APM sau, după caz, ai MMSC, ai ANAR și ai GNM."

Nu poate fi primită susținerea recurentului că prevederile anterior citate nu sunt imperative în sensul că nu impun obligativitatea numirii în comisiile de recepție finală a reprezentanților unei instituții sau alta, sintagma "după caz" presupunând că în comisii pot fi numiți reprezentanți ai mai multor instituții, având în vedere dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 202/2881/2348 din 4 decembrie 2013 care stabilesc în mod clar obligația compartimentelor de resort din cadrul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, direcțiile generale și agențiile teritoriale de protecție a mediului din subordinea Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Generală Resurse Minerale și Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale din cadrul Ministerului Economiei și operatorii economici din industria minieră de a duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Totodată, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului referitor la interpretarea sintagmei "după caz" din art. 31 alin. (2) din Ordin, alternativa (Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ANAR, GNM) vizează reprezentanții Agenției pentru Protecția Mediului, și nu reprezentanții ANRM, respectiv ME.

Procedura de restituire a garanției solicitate de intimata reclamantă este prevăzută de art. 37- 39 din instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 202/2881/2348 din 4 decembrie 2013, în sensul că:

"Art. 37. (1) Pentru returnarea garanției financiare pentru refacerea mediului, titularul permisului sau licenței va solicita în scris autorităților competente convocarea Comisiei de Recepție Finală a Lucrărilor de închidere, Ecologizare, Reabilitare a mediului și monitorizare post-închidere.

(2) La solicitarea convocării Comisiei de Recepție Finală a Lucrărilor de închidere, Ecologizare, Reabilitare a mediului și monitorizare post-închidere, titularul licenței sau permisului va depune la Compartimentul de Inspecție Teritorială și APM, Raportul de execuție al lucrărilor de închidere, ecologizare și/sau monitorizare post-închidere executate, însoțită de cartea tehnică a construcției.

(3) Comisia de Recepție Finală a Lucrărilor de închidere și Ecologizare, Reabilitare a mediului și monitorizare post-închidere verifică în teren, în termen de 30 de zile calendaristice de la data solicitării și depunerii documentației complete de către titular, modul de execuție al lucrărilor.

(5) Recepția se realizează conform art. 40 alin. (2) și la finalizarea unei părți dintr-o lucrare, care poate funcționa independent.

Art. 38. (1) în urma analizei raportului de execuție și a verificării în teren a executării lucrărilor, Comisia de Recepție Finală a Lucrărilor de închidere, Ecologizare, Reabilitare a mediului și monitorizare post-închidere elaborează procesul-verbal privind lucrările de închidere, ecologizare, reabilitare a, mediului și/sau monitorizare post-închidere solicitate de titularul licenței sau permisului.

(2) In termen de 15 zile calendaristice de la data recepției lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului și sau monitorizare post-închidere, Comisia de Recepție Finală a Lucrărilor închidere, Ecologizare și monitorizare post-închidere ia decizia de restituire sau de nerestituire a garanției financiare de recepție a lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului și/sau monitorizare post-închidere.

(3) Procesul-verbal de recepție a lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului și/sau monitorizare postînchidere va cuprinde:

a) poziția din devizul general care face obiectul propunerii de decontare;

b) suma din garanția financiară pentru refacerea mediului care poate fi decontată.

(4) În situația în care Comisia decide nerecepționarea lucrărilor impuse, stabilește termenul de remediere a neconformităților urmând a fi reconvocată Comisia la termenul stabilit.

Art. 39 - (1) În termen de 30 de zile calendaristice de la data semnării procesului-verbal de recepție a lucrărilor de închidere, ecologizare și/sau monitorizare postînchidere, titularul licenței/permisului poate solicita, în scris, ANRM restituirea garanției financiare pentru refacerea mediului aferentă lucrărilor executate.

(2) Restituirea garanției financiare pentru refacerea mediului se poate face prin restituirea totală sau parțială a scrisorilor de garanție bancară depuse de titularul licenței ori prin returnarea totală sau parțială, din depozitul bancar constituit, a sumei de bani reprezentând valoarea garanției financiare de refacere a mediului depuse, aferentă lucrărilor propuse și executate."

Raportat la aceste dispoziții legale, într-adevăr, pârâta ANRM are competența de restituire a garanței financiare, însă aceasta se dispune, potrivit art. 38 alin. (2), de Comisia de Recepție Finală a Lucrărilor închidere, Ecologizare și monitorizare post-închidere pe baza procesului-verbal de recepție a lucrărilor de închidere, ecologizare și/sau monitorizare postînchidere, încheiat în condițiile art. 38 alin. (1) din Ordin.

Prin adresa nr. x/2015, Ministerul Economiei Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri a comunicat ANRM că nu poate desemna membri în cadrul Comisiei de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului și monitorizarea postînchidere din cauza reorganizării și reducerii personalului, precum și a faptului că instituția nu are reprezentanți în teritoriu.

Este evident că lipsa de personal nu poate justifica refuzul de desemnare al membrilor în Comisia de recepție finală astfel că, odată stabilită această obligația legală a ministerului pârât, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Ministerul economiei.

Prin urmare, criticile formulate de recurentul pârât sunt nefondate, iar soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului împotriva sentinței nr. 108 din 23 mai 2018 a Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.