ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1139/2021

HOTĂRÂRE

11.05.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1139/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în data de 03.04.2020 sub nr. x/2020, reclamantul S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Resurse Minerale, S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., prin lichidator judiciar CII E., să se dispună în principal obligarea pârâtei A.N.R.M să plătească către pârâta S.C. D. S.R.L., aflată în procedura insolvenței, garanția financiară pentru refacerea mediului constituită de către S.C. D. S.R.L. în favoarea ANRM, iar în subsidiar, obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la plata acesteia.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1560 și urm. C. civ.

La data de 22.07.2020, reclamantul a depus la dosar o completare la cererea de chemare în judecată, solicitând să se dispună obligarea în principal a ANRM și în subsidiar a S.C. C. S.R.L. la plata contravalorii tuturor taxelor achitate de S.C. D. S.R.L. pentru S.C. C. S.R.L..

La data de 14.08.2020 către pârâtul Agenția Națională pentru Resurse Minerale a depus la dosar întâmpinare la cererea completatoare prin care s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

La termenul din 15.10.2020 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale Tribunalului Mehedinți, raportat la obiectul cauzei și la prevederile art. 107 C. proc. civ., excepție care a fost admisă prin sentința civilă nr. 32/15.10.2020, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că niciunul dintre pârâți nu își are sediul în circumscripția Tribunalului Mehedinți și nici nu este incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 113 C. proc. civ. privind competența alternativă care să atragă competența Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 19.11.2020.

La termenul din 03.03.2021 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Tribunalul a reținut că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, competența teritorială a instanței se determină în raport de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Necompetența teritorială de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, excepția necompetenței teritoriale putând fi invocată doar de pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

În cauză, raportat la obiectul acțiunii deduse judecății, tribunalul a reținut că întâmpinarea este obligatorie, astfel că excepția necompetenței teritoriale nu putea fi invocată decât de pârât la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Întrucât niciunul dintre pârâți nu a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale, și, având în vedere că acțiunea nu face parte din categoria celor pentru care legiuitorul a impus o normă de competență teritorială exclusivă, instanța competentă să soluționeze litigiul dedus judecății este Tribunalul Mehedinți, instanța inițial sesizată, care nu avea posibilitatea de a invoca excepția necompetenței sale teritoriale din oficiu.

Instanța a mai reținut și faptul că Tribunalului Mehedinți s-a pronunțat exclusiv asupra competenței teritoriale, motivându-și soluția de declinare doar cu referire la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., astfel că hotărârea de declinare a competenței pronunțată de Tribunalul București se raportează strict la dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a VI - a civilă, invocată de instanță din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-civilă la data de 30.03.2021.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 135 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în cazul încălcării normelor de competență teritorială, în afară de cea exclusivă, excepția de necompetență de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin urmare, instanța nu poate să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale, întrucât potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetența în această situație este de ordine privată și nici reclamantul, deoarece art. 130 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.

În cauză, se constată că, deși pârâtul Agenția Națională pentru Resurse Minerale a depus întâmpinare, nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, prin urmare, în raport de dispozitiile art. 131 C. proc. civ., Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal trebuia să constate că este competent tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a reglementat ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

În raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte reține că acțiunea dedusă judecății este guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opțiunea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale precitate.

Având în vedere alegerea reclamantei pentru soluționarea cauzei de către Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține că, odată introdusă cererea la una dintre instanțele prevăzute de lege ca fiind competente, în virtutea dispozițiilor privind competența teritorială alternativă, respectiva instanță este legal învestită, neputându-și declina competența.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.