ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3323/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 august 2021, pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Resurse Minerale ("ANRE") și B. S.R.L., a solicitat suspendarea Ordinului Președintelui ANRM nr. 133 din 6 iulie 2021, publicat în M. Of. din 14 iulie 2021, în ceea ce privește aplicabilitatea art. 2, precum și a licenței de concesionare pentru exploatare nr. 6.103/2005 privind exploatarea resurselor de nisip și pietriș din perimetrul Oniceni - Drăgușeni, județele Suceava și Neamț, până la soluționarea fondului cauzei de către Curtea de Apel Iași.

Prin sentința civilă 167 din 7 decembrie 2021, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei de interes, inadmisibilității și tardivității, invocate de pârâta B. S.R.L.;

(ii) a respins excepția prematurității, invocată de pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale;

(iii) a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Resurse Minerale și B. S.R.L.;

(iv) a obligat reclamanta A. S.A. să îi plătească pârâtei B. S.R.L. suma de 12300 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 167 din 7 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În esență, recurenta-reclamantă susține că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, expunând argumentele din cuprinsul cererii și contestând punctual considerentele sentinței recurate.

Intimații-pârâți ANRE și B. S.R.L. au depus întâmpinări prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește susținerile intimatelor-pârâte, prin care s-a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că, față de criticile expuse în calea de atac, recursul declarat de reclamantă se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cuprinzând argumente vizând greșita aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, astfel că excepția invocată este neîntemeiată.

Examinând excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Reclamanta A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Ordinului Președintelui ANRM nr. 133 din 6 iulie 2021, publicat în M. Of. din 14 iulie 2021, în ceea ce privește aplicabilitatea art. 2, precum și a licenței de concesionare pentru exploatare nr. 6.103/2005 privind exploatarea resurselor de nisip și pietriș din perimetrul Oniceni - Drăgușeni, județele Suceava și Neamț, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunțării instanței de fond asupra acțiunii în anulare a acestui act.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul instanței de recurs de către intimata-pârâtă B. S.R.L., Înalta Curte reține că, prin sentința civilă nr. 67 din 23 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a soluționat fondul cauzei, respingând acțiunea în anularea actelor administrative a căror executare se cere a fi suspendată în cauza de față.

În condițiile respingerii în primă instanță a acțiunii în anulare a actului administrativ, interesul reclamantei în susținerea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ nu îndeplinește cerința de a fi actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ., fiind depășit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să își producă efectele. Astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării actului administrativ, solicitată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond, iar singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungește de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de față, dată fiind soluția de respingere a acțiunii în anulare.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A., ca lipsit de interes.

Totodată, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. S.A. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, dovedit prin factura nr. x/29.03.2022 (în sumă de 8412 RON) și extrasul de cont din data de 21.04.2022, depuse de Cabinet de Avocat C., precum și facturile nr. x/28.03.2022 (în sumă de 5005,205 RON) și nr. 1188/07.04.2022 (în sumă de 5001,55 RON) și ordinele de plată din 30.03.2022 și 07.04.2022, depuse de D. și Asociații . În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., urmând a reduce onorariul avocațial total de la suma de 18.417,755 RON la suma de 3000 RON, având în vedere caracterul disproporționat al valorii onorariului, în raport de complexitatea cauzei, care se reflectă asupra activității desfășurate de avocat în susținerea intereselor recurentei-reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 167 din 7 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.A. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a sumei de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, reprezentând onorariu avocațial în recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2022.