ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2363/2021

Ședința publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul la data de 20.10.2017 sub nr. de dosar x/2017 pe rolul Tribunalului ALBA, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Agenția pentru Protecția Mediului și Agenția Pentru Protecția Mediului Alba obligarea pârâților la parcurgerea procedurilor tehnico administrative prealabile, cu consecința desemnării membrilor titulari și supleanți în vederea constituirii și funcționarii Comisiei de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere, în baza art. 31 Ordin 202/2013; obligarea pârâților la înaintarea listei cu persoanele desemnate ca membrii titulari și supleanți către pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, respectiv președintele ANRM în termen de 10 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri sub sancțiunea aplicării în baza art. 18 al 6 L 554/2004 a unei amenzi în cuantumul prev. De art. 24 al 3 L 554/2004; obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale prin președinte să emită Ordinul de numire a Comisiei, dintre membrii indicată conform petit 1-2, în termen de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sub sancțiunea aplicării în baza art. 18 al 6 L 554/2004 a unei amenzi in cuantumul prev. de art. 24 al 3 L 554/2004; Obligarea pârâților la soluționarea cererii de restituire a garanțiilor financiare în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea aplicării în baza art. 18 al 6 L 554/2004 a unei amenzi în cuantumul prev. de art. 24 al 3 L 554/2004, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 197/2018, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a admis excepția necompetenței materiale și, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal cererea a fost înregistrata la data de 28.02.2018.

Ca urmare a admiterii excepției de litispendență, la dosar s-a atașat dosar nr. x/2018.

La termenul din data de 24.04.2018 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Economiei, Agenția pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului Alba, având în vedere faptul ca potrivit art. 31 alin. (2) din Ordinul nr. 202/2881/2348 Comisia este compusă din reprezentanți ai ANRM, ME, APM sau, după caz, ai MMSC, ai ANAR și ai GNM.

De asemenea în baza art. 7 alin. (5) din Legea 554/2004 potrivit căruia în cazul în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) nu este obligatorie plângerea prealabilă, a fost respinsă și excepția inadmisibilității.

Prin sentința nr. 93/2018 pronunțată în data de 14 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulata de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Agenția pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului Alba, a obligat pârâții la parcurgerea procedurilor tehnico-administrative prealabile cu consecința desemnării membrilor titulari și supleanți în vederea constituirii și funcționării Comisiei de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere în baza art. 31 din Ordin 202/2013, a obligat pârâtele la înaintarea listei cu persoanele desemnate ca membrii supleanți către Agenția Națională pentru Resurse Minerale, a obligat Agenția Națională pentru Resurse Minerale prin președinte sa emită ordinul de numirea a comisiei in termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, a respins restul capetelor de cerere ca neîntemeiate și a obligat paratele la plata către reclamanta a sumei de 2400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând in onorariu avocat si taxa de timbru.

Împotriva sentința nr. 93/2018 pronunțată la 14 mai 2018 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs principal pârâții Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (fost Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) și Agenția Națională pentru Protecția Mediului și recurs incident formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond în principal admiterea excepției inadmisibilității acțiunii în contradictoriu cu ministerul, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei, respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, prematur introdusă, respectiv formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca netemeinice.

După expunerea pe larg a istoricului speței, recurenta - pârâtă menționează următoarele aspecte în susținerea căii de atac promovate:

- instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în analiza excepției inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004;

- judecătorul fondului deși a respins excepția inadmisibilității a omis să se pronunțe asupra prematurității acțiunii invocată pe cale de întâmpinare, având în vedere că reclamantul nu a formulat nici o solicitare instituției pârâte;

- pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât din cuprinsul Ordinului nr. 202/2013 nu rezultă că Ministerul are obligația de a numi un reprezentant în comisie, această sarcină revenind președintelui ANRM;

- pe fondul cauzei în mod greșit a fost obligat instituția pârâtă în aceeași măsură ca și pe celelalte pârâte atât la parcurgerea procedurii prealabile tehnico-administrative, la desemnarea membrilor supleanți, cât și la plata cheltuielilor de judecată.

Sub acest aspect precizează că singura obligație care îi revine este aceea de a desemna un membru în Comisia de recepție, dar din probatoriul administrat nu rezultă că reclamanta a formulat vreo solicitare la care pârâtul să nu fi răspuns.

De asemenea, în ceea ce privește cheltuielile de judecată precizează că nu are o culpă în demararea acțiunii deduse judecății, iar obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată alături de celelalte pârâte este nefondată.

Prin motivele de recurs pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului solicită admiterea căii de atac, casarea în parte a sentinței recurate și, reținând cauza spre rejudecare, să se admită excepția lipsei calității sale procesuale pasive și să se respingă cererea de chemare în judecată, în ceea ce o privește, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în cazul în care se va trece peste această excepție, să se admită excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și să se respingă acțiunea ca inadmisibilă. În drept a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Susține că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material prevăzute de Ordinul nr. 202/2881/2348 considerând că are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât agenția județeană pentru protecția mediului face parte din Comisia de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului și monitorizarea postînchidere, prevăzută din dispozițiile art. 31 - art. 33 din Instrucțiunile nr. 202/2013. Din documentele dosarului rezultă că notele de constatare au fost emise de APM Alba, prin urmare din comisie face parte un representant al acestei instituții și nu din ANPM.

Prin hotărârea recurată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sanțiunea nulității, întrucât prin încheierea de ședință din data de 24 aprilie 2018 a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, desi intimatul nu a solicitat instituției pârâte restituirea garanțiilor financiare constituite pentru permisele de exploatare.

Prin recurs incident formulat, reclamanta S.C. A. S.R.L. invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și susține că soluția pronunțată de către instanța de fond este parțial temeinică și legală, întrucât instanța de fond nu a admis în tot cererea sa de chemare în judecată.

Referitor la lista persoanelor desemnate membri titulari/supleanți, a fost respinsă cererea sa de obligare a pârâtelor de a înaintarea către ANRM a listei cu persoane desemnate ca membrii titulari, fiind menționat în dispozitiv doar obligația doar cu referire la membrii supleanți.

Formularea recursului de către Ministerul Economiei are drept scop nu exercitarea unui drept procesual, ci întârzierea soluționării cererilor formulate și amânarea începerii activității Comisiei de recepție finală. Mai mult, pârâtul putea întreprinde demersuri pentru a lăsa fără obiect acțiunea reclamantei prin desemnarea membrilor titulari și supleanți, transmiterea listei cu persoane astfel desemnate către ANRP, iar mai apoi prin emiterea Ordinului de numire a Comisiei de recepție finală.

Susține că se impune acordarea unui termen de 10 de zile față de atitudinea Ministerului Economiei, iar soluția instanței de acordare a unui termen de 30 de zile nu este motivată sau justificată sub acest aspect al majorării termenul solicitat de reclamantă.

Apreciază că termenul de 30 de zile pentru soluționarea cererilor de restituire de la rămânerea definitivă este o soluție nelegală, întrucât comisia trebuia constituită cu mult înainte de cererea reclamantei.

Comisia este un organism colegial numit prin Ordinul președintelului ANRP și reprezintă prin membrii săi interesele fiecărui pârât.

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursurilor principale ca nefondate și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Resurse Minerale a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursurilor formulate de Ministerul Economiei și Ministerul Mediului ca nefondate și menținerea ca legală a soluției instanței de fond în ceea ce privește obligarea acestora la parcurgerea procedurilor tehnico administrative cu privire la desemnarea membrilor în vedere constituirii comisiei de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere .

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursurile formulate vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează.

Reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Economiei, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Agenția pentru Protecția Mediului și Agenția Pentru Protecția Mediului Alba la soluționarea cererii de restituire a garanțiilor financiare în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii la desemnarea membrilor titulari și supleanți în vederea constituirii și funcționarii Comisiei de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere, în baza art. 31 Ordin 202/2013, sub sancțiunea aplicării în baza art. 18 al 6 L 554/2004 a unei amenzi în cuantumul și acordarea cheltuielilor de judecată.

Din dosarele cauzei rezultă că reclamanta S.C. A. S.R.L a obținut de la pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.), permise de exploatarea zăcământului de nisip și pietriș din mai multe perimetre, pentru care a constituit garanția de refacere a mediului în cuantum total de 46,265,5 RON.

După finalizarea lucrărilor, refacerea terenurilor afectate de excavații si aducerea lor la categoria de folosința inițiala, aspect ce a rezultat din notele de constatare nr. x/2017, y/2017 și 1289/2017, întocmite de către reprezentanții APM Alba și ANRM, reclamanta a solicitat restituirea garanțiilor financiare constituite pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Reclamanta a solicitat pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale să convoace Comisia, dar această instituție prin adresele nr. x/18.01.2018 și nr. y/22.02.2018 a comunicat că Ministerul Ecomimiei nu a nominalizat o persoană care să facă parte din Comisia pentru recepția finală a execuției lucrărilor, acesta nu a desemnat persoana.

Instanța de fond a admis în parte acțiunea, obligând pârâtele să parcurgă procedura prealabilă cu consecința desemnării membrilor titulari și supleanți în vederea constituirii Comisie.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs principal pârâții Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (fost Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) și Agenția Națională pentru Protecția Mediului și recurs incident formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Soluția primei instanțe a fost dată cu respectarea tuturor dispozițiilor incidente cauzei și răspunde exigențelor prevederilor și jurisprudenței CEDO, judecătorul fondului reținând corect situația de fapt dedusă judecății.

În cauză sunt incidente prevederile art. 28, alin. (3) din Legea minelor nr. 85/2003 cu modificările și completările ulterioare "Pentru obținerea permisului de exploatare solicitanții sunt obligați la constituirea garanției financiare pentru refacerea mediului. ", iar potrivit art. 39, alin. (1), lit. k) din Legea minelor nr. 85/2003 Titularul licenței/permisului are ca obligația execute și să finalizeze lucrările de refacere a mediului în perimetrele afectate de activitățile miniere;

De asemenea pentru returnarea garanției de refacere a mediului titularul licenței/permisului de concesiune pentru exploatare trebuie să facă o solicitare în conformitate cu prevederile stabilite la Cap. IV, art. 31 alin. (1) și alin. (2) din Instrucțiunile la Ordinul nr. 202/2881/2348.

Conform art. 30 și 31 din Ordinul nr. 202/2881/2348 "în vederea returnării garanției financiare pentru refacerea mediului, titularul permisului sau licenței va solicita în scris autorităților competente convocarea Comisiei. (2) La solicitarea convocării Comisiei, titularul licenței sau permisului va depune la compartimentul de inspecție teritorială și APM raportul de execuție al lucrărilor de închidere, ecologizare și/sau monitorizare postînchidere executate, însoțit de cartea tehnică a construcției. (3) Comisia verifică în teren, în termen de 30 de zile calendaristice de la data solicitării și depunerii documentației complete de către titular, modul de execuție al lucrărilor. (4) Pot face obiectul solicitării de returnare a garanției financiare pentru refacerea mediului numai lucrările prevăzute în devizul general, executate integral, conform obiectului din deviz, care au fost recepționate conform art. 40 alin. (2)" și "În scopul efectuării recepției finale a execuției lucrărilor de închidere, ecologizare și monitorizare postînchidere prevăzute în planul de refacere a mediului, planul de gestionare a deșeurilor extractive și proiectul tehnic de refacere a mediului se constituie Comisia de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului și monitorizare postînchidere (Comisia). (2) Comisia este compusă din reprezentanți ai ANRM, ME, APM sau, după caz, ai MMSC, ai ANAR și ai GNM. (3) Comisia este numită prin ordin al președintelui ANRM și este condusă de un președinte. (4) Deciziile în cadrul Comisiei se aprobă cu votul a două treimi din membrii Comisiei."

a) În ceea ce privește recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (fost Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) și Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Înalta Curte le va respinge ca nefondate conform următoarelor considerente.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenții-pârâți cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea vizează faptul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în analiza excepției inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, că a omis să se pronunțe asupra prematurității acțiunii invocată și nu a observat că pârâții nu au calitate procesuală pasivă în cauză. Pe fondul cauzei s-a susținut că, în mod greșit au fost obligați la parcurgerea procedurii prealabile tehnico-administrative, la desemnarea membrilor supleanți, cât și la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În cauză nu se poate reține incidența acestui text de lege, judecătorul fondului respectând toate regulile de procedură, respectiv a semnat minuta, a respectat dreptul la apărare, principiul oralității, contradictorialității, al nemijlocirii și al publicității ședințelor de judecată și a aplicat corect textele de lege incidente.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

În cauza reclamanta a solicitat convocarea comisiei, a anexat raportul prin care a dovedit că și-a îndeplinit obligațiile, dar Comisia de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului și monitorizare postînchidere nu s-a întrunit din motiv imputabile pârâților.

Instanța de recurs constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins excepției inadmisibilității acțiunii și prin motivare, implicit, a răspuns și asupra excepției prematurității acțiunii, întrucât reclamanta nu a contestat un act administrativ, astfel că nu avea obligația să îndeplinească procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 și, în acest context acțiunea nu este prematur formulată și nici inadmisibilă.

Nu este fondată nici susținerea că instituțiile recurente pârâte nu au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât potrivit art. 31 din Ordinul ANRM nr. 202/2881/2348/2013 ele trebuie să desemneze un reprezentant în Comisia de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere, ecologizare, reabilitare a mediului și monitorizare postînchidere.

Curtea de apel în mod legal a reținut incidența art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane", excesul de putere fiind definit în art. 2 alin. (1) lit. n): "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor" și că "din lipsa de comunicare intre autoritățile implicate nu s-a realizat constituirea comisiei, deși reclamanta a îndeplinit toate cerințele legale anterioare formulării cererii, astfel încât cererea de restituire a garanției nu poate fi analizată".

Înalta Curte va respinge și susținerea recurentelor pârâte vizând faptul că în mod greșit au fost obligate la plata sumei de 2400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în solidar, întrucât nu au fost în culpă .

În cauză, criticile sunt nefondate, pârâtele sunt în culpă procesuală întrucât nu au parcurs procedurile tehnico administrative prealabile, pentru desemnarea membrilor titulari și supleanți în vederea constituirii și funcționarii Comisiei de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere, în baza art. 31 Ordin 202/2013 .

Mai mult din actele dosarului rezultă cu claritate că una dintre instituțiile care nu au desemnat membru în comisie este chiar recurentul Ministerul Economiei, care putea îndeplinească această formalitate la solicitarea pârâtei A.N.P.M.

b) Cu privire la recursul incident formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., instanța de control judiciar urmează să îl respingă, curtea de apel aplicând și interpretând corect dispozițiile de drept material.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea vizează faptul că instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată, dând posibilitate pârâților să parcurgă procedurile într-un termen mai lung decât cel solicitat prin cererea de chemare în judecată, nu s-a aplicat nici o penalitate în cazul neîntrunirii comisiei și a dispus comunicarea listei doar cu membrii supleanți.

Critica vizând faptul că instanța de fond a obligat pârâții să indice doar lista cu membrii supleanți nu are temei, întrucât prin sentința recurată s-a dispus "obligat pârâții la parcurgerea procedurilor tehnico-administrative prealabile cu consecința desemnării membrilor titulari și supleanți în vederea constituirii și funcționării Comisiei de recepție finală a execuției lucrărilor de închidere în baza art. 31 din Ordin 202/2013".

Susținerea recurentei-reclamante de obligare a pârâtelor ca în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să efectueze toate procedurile și să se soluționeze cererea sa de restituire nu are temei legal.

Instanța de recurs constată că în mod corect judecătorul fondului a obligat pârâtele să emită ordinul de numirea a comisiei în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii conform prevederilor Ordinul nr. 202/2881/2348 incidente și că nu poate aplica o penalitate, întrucât abia după rămânerea definitivă a hotărârii și nerespectarea ei de către instituțiile implicate vor putea fi aplicate sancțiuni, după verificarea circumstanțelor și ansamblul atribuțiilor autorității respective.

Așadar, având în vedere că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 stabilesc o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive, în mod corect a stabilit judecătorul fondului că procedură este subsecventă actualei etape judiciare, astfel că obligarea la plata unei amenzi este neîntemeiată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Ca o consecință a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituție, la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și la jurisprudența CEDO, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică, pe care o va menține.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile principale declarate pârâții MINISTERUL ECONOMIEI, ANTREPRENORIATULUI ȘI TURISMULUI (fost Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și recursul incident formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 93/2018 din 14 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2021.