ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2191/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23.12.2019 pe rolul Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub dosarul nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Focșani și Municipiul Focșani, a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze Hotărârea Consiliului Local nr. 168/29.05.2012 privind însușirea bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Focșani; să anuleze Hotărârea Consiliului Local nr. 22/31.01.2013 privind însușirea modificărilor aduse anexei la Hotărârea Consiliului Local al municipiului Focșani nr. 168/29.05.2012 privind însușirea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Focșani; obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

La data de 20.02.2020, reclamanta a formulat cerere completatoare prin care a solicitat anularea Dispoziției nr. 116837/11.12.2019, arătând că ulterior învestirii instanței de judecată cu cererea de anulare a celor două hotărâri de consiliu local vătămătoare, respectiv la data de 30.12.2019, i s-a comunicat Decizia nr. 116837/11.12.2019 prin care s-a respins plângerea prealabilă.

2.1. Prin sentința nr. 2211 din 22 iunie 2020, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și, pe cale de consecință, a declinat cauza privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Focșani și Municipiul Focșani prin Primar, în favoarea Tribunalului Vrancea – secția contencios administrativ.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 554/2004 contractele care nu pot fi asimilate unui contract administrativ, respectiv contractele care au ca obiect bunuri proprietatea privată a statului cum este parțial cazul de față, sens în care s-a indicat cu titlu de practică judiciară Decizia nr. 6/06.01.2011 a ICCJ.

S-a arătat că dispozițiile art. 10 Legea nr. 554/2004 nu pot fi rupte din context în sensul că se interpretează sistematic cu art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, astfel că numai litigiile care se soluționează potrivit Legii nr. 554/2004 intră în competența instanței de contencios administrativ, cauza de față fiind o acțiune patrimonială de competența instanței de drept comun în condițiile art. 107 C. proc. civ.

S-a arătat că cererea de față este parțial de competența contenciosului administrativ, respectiv doar în ceea ce privește dreptul de folosință gratuită.

De asemenea, s-a arătat că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, reclamanta este o instituție de utilitate publică, iar în acest mod are calitate de autoritate publică de care art. 10 alin. (3) leagă regulile de competență, iar nu de regimul actelor administrative așa cum a arătat reclamanta.

2.2. Prin sentința civilă nr. 64/2021 din 3 februarie 2021, Tribunalul Vrancea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența în favoarea Tribunalului București.

Constatând ivit conflictul negativ de competență potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., a înaintat cauza pentru soluționarea conflictului negativ de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vrancea a reținut că A. este persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ care funcționează conform statului propriu regulamentului de funcționare a legilor în vigoare în România și nu are Filiale în Jud. Vrancea potrivit art. 17 din statut.

Potrivit Hotărârii 1646/2004 articol unic se recunoaște A. persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, ca fiind de utilitate publică.

Prin urmare, prin acte cu putere de lege se recunoaște natura de persoană juridică de drept privat a reclamantei or în baza unei clarificări exprese prin care se statuează în mod legal și concret caracterul de persoană juridică de drept privat, judecătorul nu poate să interpreteze și să califice în contra actului normativ care dispune și califică fără echivoc.

Mai mult, obiectul acțiunii nu are natura unei acțiuni civile drept comun, instanța nu e investită cu cereri cu caracter patrimonial ori cu alte cereri privind contractele civile în sensul de a se dispune anularea sau menținerea lor.

În concret, reclamanta, persoana juridică de drept privat de utilitate publică solicită anularea a două hotărâri emise de Consiliul Local al Municipiului Focșani, acțiunea fiind în mod indubitabil de competența instanțelor de contencios administrativ.

Împrejurarea că se impun analizate pe cale incidentală alte chestiuni în legătură cu legalitatea acestor două hotărâri emise de Consiliul Local nu schimbă obiectul cererii și nici natura acțiunii cu care judecătorul este investit și asupra căruia este obligat să se pronunțe astfel cum imperativ dispune art. 22 alin. (5) și (6) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 "sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică"

Conform art. 16 din Statutul A. aceasta este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, fără scop lucrativ, care funcționează conform statutului propriu, regulamentului de funcționare și a legilor în vigoare în România".

Prin H.G. nr. 1646 din 7 octombrie 2004 A. a fost recunoscută ca fiind persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, de utilitate publică.

Obiectul litigiului declanșat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Focșani și Municipiul Focșani, vizează anularea unor hotărâri emise de Consiliul Local al Municipiului Focșani.

Potrivit dispozițiilor generale ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze acele litigii care au ca obiect raporturi juridice de drept administrativ, în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică și care iau naștere ca urmare a emiterii/refuzului de emitere a unui act administrativ.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este un act juridic unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a aplicării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge efecte juridice.

Așadar, pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ, este necesar ca, pe lângă calitatea de autoritate publică a cel puțin uneia dintre părți, obiectul litigiului să vizeze un act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, hotărârile Consiliului Local al Municipiului Focșani, contestate, reprezintă acte administrative emise în regim de putere publică, emise de o autoritate publică locală, în executarea legii.

Ca atare, față de obiectul pricinii, litigiul intră în sfera contenciosului administrativ.

Prin urmare, în speță, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Cum sediul reclamantei este situat în Municipiul București, competența de soluționare a cauzei revine, material și teritorial, Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Focșani și Municipiul Focșani prin primar în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.