ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2083/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 01 martie 2019 revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat admiterea cererii de revizuire a sentinței civile nr. 138/2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 și schimbarea în tot a hotărârii revizuite, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, respectiv anularea Raportului de evaluare nr. x/23.11.2015 întocmit de intimată.

A solicitat, de asemenea, suspendarea executării hotărârii revizuite, în temeiul art. 512 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 163 din data de 15 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate și s-a dispus suspendarea executării sentinței civile nr. 138/2016 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 până la soluționarea definitivă a cererii de revizuire.

Împotriva sentinței nr. 163 din data de 15 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs.

Recurenta-pârâtă a solicitat casarea în tot a sentinței civile recurate și, în rejudecare, respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării sentinței nr. 138/2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016.

În susținerea cererii, a arătat că în mod greșit a respins prima instanță excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de aceasta.

Astfel, în opinia sa, contrar celor reținute de prima instanță, art. 512 C. proc. civ. reglementează situații de excepție, fiind de strictă interpretare și aplicare, situațiile la care se referă neputându-se extinde, aplicarea prin analogie fiind interzisă conform art. 10 C. civ., textul citat referindu-se exclusiv la executarea silită a unor hotărâri judecătorești, iar nu la dobândirea caracterului definitiv de actul administrativ atacat în cauza respectivă.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind motivată.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de caracterul definitiv al încheierii recurate.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că în mod legal s-a dispus suspendarea executării sentinței nr. 138/2016 până la soluționarea definitive a cererii de revizuire.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30 august 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 3 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, când cauza a fot amânată la data de 17 martie 2021.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte urmează să o admită, pentru motivele în continuare arătate.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod: "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituția României).

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței.

De asemenea, amintește instanța de control judiciar că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Potrivit art. 512 C. proc. civ. "instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 484 se aplică în mod corespunzător"

Totodată, art. 484 alin. (5) C. proc. civ. prevede că în soluționarea cererii de suspendare a executării "completul se pronunță, în cel mult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere motivată, care este definitivă".

În cauză, pârâta ANI a formulat recurs împotriva unei hotărâri care este definitivă, potrivit dispozițiilor antereferite, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Prin urmare, reținând că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-reclamant și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-reclamant.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 163 din data de 15 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.