ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/03.10.2019 emis de aceasta.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 91 din 18 iunie 2020, a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului așa cum au fost formulat.

Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

Procedura derulată în fața instanței de recurs Prin cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2020, respectiv 17 noiembrie 2020, recurentul-reclamant a arătat că renunță la judecata recursului, invocând prevederile art. 406 și 407 din C. proc. civ.

Punctul de vedere exprimat de intimata-pârâtă Prin punctul de vedere depus la dosar, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat să se ia act de cererea de renunțare la judecata recursului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de drept relevante Constatând că, în cauză, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., " Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă." Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.