ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1988/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 07.05.2020 pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, petentul, A., a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 173/11.03.2020, prin care s-a soluționat dosarului nr. x/2019, al Curții de Apel București, cu privire la anumite "omisiuni" de pronunțare a instanței asupra capetelor de cerere inițial formulate și asupra cererilor incidentale, formulate pe parcursul judecării cauzei.

Prin sentința civilă nr. 524 din data de 1 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de completare formulată de petentul A., cu privire la sentința civilă nr. 173/11.03.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu intimații, Inspectia Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 524 din data de 1 iulie 2020 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs petentul, A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecarea cauzei să se admită cererea sa de completare dispozitiv.

În susținerea cerererii de recurs, recurentul-reclamant a susținut că instanța nu a analizat absolut niciun motiv invocat de reclamant în sensul obligațiilor impuse instanței de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Recurentul apreciază că instanța nu a îndeplinit rolul activ în soluționarea cererii sale și a reținut în mod greșit că soluționarea tuturor capetelor cererii formulate se reflectă în cuprinsul considerentelor sentinței civile nr. 173/11.03.2020.

În drept acesta și-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare față de cererea de recurs prin care au solicitat să se respingă ca nefondat recursul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a formulat o cerere de completare dispozitiv susținând că din minuta sentinței trebuia să rezulte explicit soluția pentru fiecare capăt de cerere, din cele 6, distinct formulate, cu care instanța a fost sesizată și investită, aceasta neconținând mențiuni și pronunțări explicite, pentru fiecare capăt de cerere în parte. Față de această solicitare instanța investită cu cererea de completare dispozitiv a respins cererea ca neîntemeiată, iar față de această sentință prin care s-a soluționat pe fond cererea de completare dispozitiv, reclamantul a formulat recurs.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurentul-reclamant Înalta Curte constată că acesta este invocat formal, deoarece în cuprinsul cererii de recurs nu sunt identificate critici care să se circumscrie acestui motiv de casare, considerente pentru care acest motiv de casare nu va fi analizat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că în temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În speță, Înalta Curte, analizând raționamentul juridic ce a stat la baza soluției pronunțate de către instanța de fond, prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că, instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței prevederile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., care consifențesc procedura de soluționare a cererilor de completare a hotărârii și a efectuat o analiză a sentinței față de care s-a solicitat completarea din perspectiva acestor norme juridice.

Din această perspectivă, instanța de fond a emis o opinie juridică proprie și a pronunțat o soluție argumentată juridic, aspect ce contrazice critica recurentului-reclamant.

Astfel, Înalta Curte subliniază că pronunțarea unei soluții care respectă îndeaproape cerințele tehnice procedurale instituite art. 425 C. proc. civ. și care prezintă în mod clar raționamentul juridic al judecătorului, inclusiv în situația în care soluția ar urma a fi reformată de către instanța de control judiciar, nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 6 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ.

Or, în speță instanța de fond a respectat rigorile impuse de textul de lege prevăzut de art. 425 C. proc. civ. oferind propriul raționament juridic față de soluția adoptată, considerente pentru care criticile susbscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, față de motivul de casare care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a legii, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. apreciază că instanța a efectuat o analiză corectă a cerereii de completare hotărâre și a interpretat și aplicat în mod corect prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. În mod corect, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței recurate că instanța a soluționat toate excepțiile invocate în cauză și toate capetele de cerere ale cererii de chemare în judecată, motiv pentru care nu se impune completarea hotărârii. Totodată pentru a întări acest raționament în mod just instanța de fond a făcut trimitere la considerentele sentinței fsață de care s-a solicitat completare, subliniind că fiecare capăt de cerere, ori excepție reținută în dispozitivul sentinței are corespondent în cuprinsul considerentelor.

Înalta Curte analizând poziția procesuală a recurentului-reclamant în fața instanței investită cu cererea de completare, poziție reiterată prin cererea de recurs, apreciază că demersul juridic al reclamantului vizează în fapt o reformare a sentinței vizate de cererea de completare, și nu efectiv o completare a hotărârii în procedura instituită de art. 444 și urm . C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 524 din data de 1 iulie 2020 a Curții de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 524 din data de 1 iulie 2020 a Curții de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 30 martie 2021.