ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1976/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 4.05.2020, sub nr. unic x/2020, reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 6/2020 emise de către pârâtă, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

A solicitat reclamantul, de asemenea, plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 363 din data de 5 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei de interes și s-a respins cererea formulată de reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca lipsită de interes.

Împotriva sentinței civile nr. 363 din data de 5 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susținut următoarele critici:

Sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece acțiunea introdusă nu este lipsită de interes.

În fapt Curtea de Conturi poate răspunde Contestației formulate într-un termen nedefinit, iar termenul de implementare este stabilit până la data de 01.09.2020 așa încât dacă încheierea va fi comunicată după data de 01.09.2020 iar termenul de implementare nu va fi prelungit, suspendarea va înceta și ne vedem obligați să executăm decizia în câteva zile.

Recurentul a mai susținut că așa cum a arătat și în concluziile scrise s-a aflat într-o asemenea situație în anul 2019 și a obținut prelungirea termenului de implementare prin decizia Curții de Apel București, iar prezenta acțiune a fost introdusă pentru a preveni asemenea evenimente.

Instanța a aplicat dispozițiile legale privind lipsa de interes în mod nejustificat (nelegal), având în vedere faptul că aceasta acțiune acoperă perioada până la pronunțarea pe fond a unei hotărâri judecătorești și nu doar până la soluționarea prin încheiere de către comisia de contestații a cererii formulate în cadrul procedurii plângerii prealabile (contestația).

În consecință obiectul cererii este altul decât cel "acoperit" de dispozițiile art. 210 din R.O.D.A.S.

În drept, recurentul-reclamant a emis critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs la data de 11 august 2020, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate și apărările părților, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâți sunt nefondate având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că analiza cererii de recurs vizează legalitatea sentinței recurate din perspectiva soluției privitoare la constatarea lispei interesului în cauză în promovarea cererii de chemare în judecată de către reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică.

Instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, soluționând cauza doar cu privire la excepția lipsei de interes, considerente pentru care argumentele emise de reclamant pe fondul cauzei în cuprinsul cererii de recurs, precum și cele privitoare la fondul cauzei din întâmpinarea pârâtului nu vor fi supuse analizei instanței de recurs. În măsura în care recursul ar fi fost admis, toate aceste elemente emise în apărarea privitoare la fondul cauzei, ar fi fost analizate de către instanța de fond în vederea respectării dublului grad de jurisdicție.

Așadar față de cele de mai sus și constatând că recursul este nefondat, analiza instanței de recurs va viza doar soluția instanței de fond privitoare la excepția lipsei de interes.

Înalta Curte reține că potrivit art. 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr. 155/2014:

"Contestația suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluționare a contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația. Prin "data comunicării încheierii" se înțelege data confirmării de primire a acesteia, menționată pe documentul de transmitere a încheierii.

În condițiile în care entitatea verificată formulează cerere de suspendare a măsurilor stabilite prin decizie, iar instanța de judecată, prin hotărâre, dispune suspendarea, măsurile dispuse devin obligatorii de la data încetării suspendării dispuse de instanță.

În condițiile în care acțiunea de suspendare este respinsă de instanță, iar măsurile dispuse prin decizie sunt menținute ca temeinice și legale, chiar și în parte, hotărârea este obligatorie pentru entitate, urmând ca auditorii publici externi să aplice procedura de verificare a îndeplinirii măsurilor dispuse, în temeiul regulamentului.

În condițiile în care instanța de fond admite în totalitate sau în parte acțiunea entității împotriva măsurilor dispuse prin decizie, verificarea modului de ducere la îndeplinire a acestora se suspendă până la soluționarea irevocabilă a cauzei (exercitarea tuturor căilor de atac împotriva hotărârii instanței de fond), în ceea ce privește măsurile anulate prin hotărâre judecătorească.

Conducerilor structurilor de specialitate le revine obligația urmăririi permanente a stadiului de soluționare a acțiunilor aflate pe rolul instanțelor de judecată."

În ceea ce privește procedura pe cale adminstrativă exercitată de către reclamant, Înalta Curte constată că la data de 01.04.2020 reclamantul a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 6/2020 emisă de Curtea de Conturi. Această contestație a fost formulată în temeiul art. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi potrivit căruia împotriva măsurilor dispuse prin decizie, precum și a termenului stabilit pentru ducerea la îndeplinire a unora dintre aceste măsuri, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entității verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia, iar contestația la decizia emisă de structura de specialitate a Curții de Conturi reprezintă procedură administrativă prealabilă obligatorie pentru exercitarea dreptului la acțiune în contencios administrativ.

La data soluționării cauzei de către instanța de fond, aceasta a reținut că în speță, contestația formulată de către reclamant nu fusese soluționată.

Or, în condițiile în care prevederile art. 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, subliniază că formularea contestației pe cale administrativă suspendă executarea decizie până la soluționarea contestației, în mod just, instanța de fond a reținut că investirea instanței de judecată cu o cerere ce are obiect tocmai suspendarea executării decizie nr. 6/2020 a Curții de Conturi este lipsită de interes.

Față de această situație, în raport de prevederile art. 33 C. proc. civ. în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul nu are interes in promovarea acțiunii, deoarece niciunul din caracterele interesului în promovarea unei acțiuni, respectiv să fie determinat, legitim, personal, născut și actual nu este îndeplinit în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică împotriva sentinței civile nr. 363 din data de 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 30 martie 2021.