ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel București la data de 05.02.2018, reclamanta A., în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților, a arătat că este victima unui accident de tramvai din 2012 și de 5 ani încearcă să își facă dreptate.

Prin sentința nr. 3143 din 29 iunie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de obiect a cererii, invocată de pârât și, pe cale de consecință, a anulat cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamanta A., neîncadrat în drept.

În motivare, recurenta a arătat că este victima accidentului de tramvai din mai 2012 din pasajul Lujerului, în urma căruia a suferit vătămări și de 5 ani de zile încearcă să-și facă singură dreptate pentru că societatea de asigurări a intrat în insolvență iar intimatul FGA i-a respins dosarul de daune, decizia de respingere a cererii de plată fiindu-i comunicată după 1 an și 4 luni.

Susține că este nedrept să nu primească despăgubiri întrucât a rămas cu traume pe toată viața, în condițiile în care operația la nivelul superior al capului este vizibilă iar un disc intervertebral este rupt, controlul medical după accident fiind unul superficial, motiv pentru care a fost externată după 3 zile de spitalizare.

II. Procedura derulată în recurs

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție nulitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Excepția nulității recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., și respinsă în ședința publică din 24 martie 2021.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând sentința recurată, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare

Dispozițiile art. 196 din C. proc. civ. reglementează nulitatea, ca sancțiune incidentă în cazul lipsei mențiunilor esențiale ale cererii de chemare în judecată.

Sunt considerate elemente esențiale ale cererii introductive de instanță numele părților, obiectul, motivele de fapt ale acesteia și semnătura semnătura părții sau a reprezentantului acesteia.

În speță, recurenta-reclamantă nu a înțeles să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art. 194 C. proc. civ., obligație imperativă ce se află în sarcina acesteia și a cărei neîndeplinire atrage sancțiunea nulității.

De altfel, în ceea ce privește modul în care recurenta-reclamantă își exercită drepturile procesuale, este de menționat că hotărârea atacată reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 196 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 3143 din 29 iunie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2021.