ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 295/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 295/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 07.08.2017, reclamantul A., prin reprezentant legal B., a solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea actului administrativ - decizie privind acordarea indemnizației de asigurare (despăgubiri materiale și moralei, aferente cererii de despăgubire înregistrată sub nr. x/30.06.2017.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 763 din data de 22 februarie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității invocată de pârât ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., prin B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a obligat pârâtul la emiterea deciziei de soluționare a cererii reclamantului de acordare a indemnizației de asigurare (despăgubiri materiale și morale), dar și la plata către reclamant a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În esență, recurentul-pârât a susținut că termenul de 30 de zile pentru soluționarea cererii de plată, calculat de la depunere, nu este compatibil cu prevederile Legii nr. 213/2015. Astfel, sentința recurată este pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 2, art. 11 și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, care nu prevăd un termen de soluționare a cererilor de plată, iar nerespectarea ordinii de înregistrare a cererilor depuse de solicitanți și soluționarea cu prioritate a cererii formulate de reclamanți este de natură a genera un tratament discriminatoriu față de solicitanții care nu au chemat în judecată Fondul de Garantare a Asiguraților.
Intimatul-reclamant A., prin B., nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.
În ședința publică din data de 22 octombrie 2020 recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus la dosar copia deciziei nr. 19808/10.04.2019, prin care a soluționat cererea de plată nr. x/30.06.2017 formulată de reclamant, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.
Față de înscrisul depus, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în susținerea recursului.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea căii de atac declarate în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.
Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 29 C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act.
Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea pârâtului la soluționarea cererii de plată formulată de reclamant, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actul administrativ emis în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.
Înalta Curte reține că, pe parcursul soluționării cauzei, ulterior înregistrării recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei chiar de către recurent acesta a emis decizia nr. 19808/10.04.2018 prin care a soluționat cererea de plată nr. x/30.06.2017 formulată de reclamant.
În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, întrucât obligația impusă prin sentința de fond, a fost îndeplinită de către recurentul-pârât ulterior promovării căii de atac, prin emiterea efectivă a deciziei de soluționare a cererii de plată.
Cum interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 763 din data de 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.