ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1715/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 25.08.2014, reclamantul Primarul Comunei Poiana Mare - A. a chemat în judecată Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței de judecată admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecința anulării raportului de evaluare nr. x/04.08.2014.

Prin sentința nr. 3510 din data de 08 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2014, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, secția CAF.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Primarul Comunei Poiana Mare - A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția CAF.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014.

Prin sentința nr. 125/10.03.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Primarul Comunei Poiana Mare - A. în contradictoriu cu pârâta A.N.I.

Prin cererea înregistrată la data de 07 decembrie 2017 pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2017, A., în calitate de primar al comunei Poiana Mare, a formulat cerere de revizuire a sentinței nr. 125/10.03.2015 pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2015.

Prin sentința nr. 547/2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. - Primar al Comunei Poiana Mare, împotriva sentinței nr. 125 din data de 10 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate.

A fost schimbată în tot hotărârea nr. 125/2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova la 10.03.2015 în dosarul nr. x/2015.

A fost admisă acțiunea.

S-a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/04.08.2014, întocmit de A.N.I.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs intimata Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. și, în subsidiar, ca nefondată, raportat la motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a apreciat recurenta că este întemeiat, întrucât sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de admitere a cererii de revizuire, situație în care nu se poate exercita controlul judiciar.

A menționat recurenta că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat pe excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare și nici nu a arătat considerentele pentru care a înlăturat apărările formulate prin notele scrise depuse la dosar pentru termenul din 02.04.2018 și care vizau al doilea motiv de revizuire, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

A susținut că revizuentul a indicat generic textul art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., înțelegând să-și fundamenteze cererea pe aceleași argumente invocate și în cererea de recurs ce au fost analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia judecării recursului declarat de acesta împotriva aceleiași sentințe nr. 125/2015 pronunțate în dosarul x/2015

Recurenta a apreciat că instanța de fond a ignorat cele statuate prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3869/2017 și a procedat la reanalizarea aspectelor vizând procedura de citare a părților, încălcarea dreptului la apărare.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire invocat de revizuent prin cererea precizatoare, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., justificat de emiterea de către ANI a unui nou raport de evaluare, care nu exista la momentul introducerii cererii de revizuire, a arătat recurenta că instanța de fond a omis să îl analizeze, respectiv să se pronunțe cu privire la admisibilitatea ori caracterul fondat/nefondat al acestuia.

A mai menționat că prin notele scrise depuse la dosar, a învederat instanței că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., era necesar ca respectivul înscris să fi fost reținut de partea potrivnică, fie ca înscrisul să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Totodată, raportul de evaluare invocat nu reprezintă un înscris doveditor în înțelesul arătat de acest articol de lege, întrucât nu are relevanță pentru soluționarea cauzei.

A concluzionat recurenta că revizuentul a încercat și chiar a obținut rejudecarea recursului, reaprecierea probelor și reinterpretarea dispozițiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecății, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat recurenta că instanța de fond a încălcat și aplicat greșit dispozițiile art. 70 și 76 din Legea nr. 161/2003, precum și ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004. Totodată, prin soluția dată, instanța de fond a procedat de fapt la rejudecarea recursului.

A solicitat recurentul și obligarea intimatului-revizuent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 603,16 RON, cheltuieli de transport și cazare pentru consilierul juridic.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivare, intimatul a arătat că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 509 pct. 9 din C. proc. civ., întrucât nu a avut cunoștință de data judecării cauzei nr. 84/54/2015, ca o consecință a neîndeplinirii procedurii de citare a părții, fiind împiedicat să se prezinte la termenul stabilit de către instanță.

Totodată, a invocat prevederile Legii nr. 54/2019 și a arătat că constatările efectuate de ANI cu privire la posibilitatea existenței conflictului de interese în exercitarea funcției de către intimat, în calitate de primar al comunei Poiana Mare, au fost tardive.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței recurate, iar în rejudecare, respingerea cererii de revizuire, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin sentința nr. 125/10.03.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Primarul Comunei Poiana Mare - A. în contradictoriu cu pârâta A.N.I.

Împotriva acestei sentințe a fost formulată cerere de revizuire de către reclamant, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 9 din C. proc. civ., care a solicitat anularea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii, partea a invocat încălcarea dispozițiilor legale privind citarea, respectiv cele prevăzute de art. 153, art. 157 coroborat cu art. 160 din C. proc. civ.. A arătat revizuentul că sunt îndeplinite cerințele art. 509 pct. 9 din C. proc. civ., având în vedere că nu a avut cunoștință de data judecării cauzei nr. 84/54/2015. A apreciat că a fost împiedicat să se prezinte la termenul stabilit de către instanță, având în vedere că nu a fost îndeplinită procedura de citare a părții.

S-a mai invocat faptul că a fost încălcat dreptul la apărare al recurentului, prevăzut de art. 13 din C. proc. civ. și art. 6 din CEDO, întrucât cauza a fost soluționată în lipsa reprezentantului convențional.

A susținut revizuentul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul că a comis exces de putere deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de apărare și asupra probelor hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat autoritatea de lucru judecat, în temeiul art. 430, art. 431 alin. (2) și art. 432 din C. proc. civ., arătând că toate susținerile din cererea de revizuire au fost invocate și analizate în cadrul deciziei nr. 3869/06.12.2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului declarat împotriva aceleiași sentințe nr. 125/10.03.2015.

Prin cererea precizatoare depusă la dosar, revizuentul a invocat prevederile art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., față de existența raportului de evaluare x/02.02.2018 emis de intimată.

Instanța de fond a admis cererea de revizuire, a schimbat în tot hotărârea nr. 125/2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova la 10.03.2015 în dosarul nr. x/2015, a admis acțiunea și a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/04.08.2014, întocmit de A.N.I., soluție apreciată de instanța de control judiciar ca fiind nelegală.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. invocat de revizuent, Înalta Curte reține că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută: "dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurarea mai presus de voința sa".

Analizând susținerile revizuentului, Înalta Curte constată că aspectele invocate nu pot fi încadrate în motivul de revizuire invocat.

În reglementarea C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru motivele și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 509 din C. proc. civ.

În afara acestor motive stricte și a cadrului procesul reglementat, părțile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătorești, într-o procedură care ar presupune reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive și s-ar crea căi de atac care nu sunt prevăzute de lege.

Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție, trebuie raportat la alte norme constituționale care prevăd că procedura de judecată este prevăzută de lege (art. 126 alin. (2) și că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac, în condițiile legii (art. 129). Aceste dispoziții duc la concluzia că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege.

Numai astfel se poate respecta principiul preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, implicit, principiul securității raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre definitivă nu mai poate fi pusă în discuție, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.

Înalta Curte constată că revizuentul este în eroare, urmărind să dea o nouă valență termenului "împiedicat", respectiv aceea că împiedicarea a constat în faptul că nu a fost legal citat, încadrând motivul evocat în temeiul de drept invocat, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Însă, în interpretarea corectă a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., se poate considera ca temei de revizuire doar împrejurarea în care sunt întrunite cumulativ două condiții: partea legal citată să fi fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, ipoteză care nu se regăsește în speță.

Revizuentul invocă chiar o pretinsă nelegală citare, respectiv încălcarea dispozițiilor legale privind citarea, cele prevăzute de art. 153, art. 157 coroborat cu art. 160 din C. proc. civ.. În concret, a susținut revizuentul că, având în vedere că nu a avut cunoștință de data judecării cauzei nr. 84/54/2015, ca o consecință a neîndeplinirii procedurii de citare a părții, a fost împiedicat să se prezinte la termenul stabilit de către instanță.

Cum s-a arătat anterior, pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., titularul cererii de revizuire trebuie să fi fost împiedicat să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, împrejurare care să nu fi constat în nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu revizuentul.

De altfel, susținerile părții cu privire la aceste aspecte au fost valorificate cu ocazia judecării recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 125 din 10 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, soluționat prin decizia 3869/06.12.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul x/2015

Cu privire la motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Astfel, pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;

- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții;

- înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.

Fiind vorba despre condiții cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar și numai a uneia dintre acestea are drept consecință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Având în vedere că înscrisul invocat de revizuent este raportul de evaluare nr. 3268/G/II emis de ANI la 02.02.2018, iar sentința ce se cere a fi revizuită este pronunțată la 10.03.2015, Înalta Curte constată că în speță, nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a revizuirii cerute de art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., dar și de jurisprudența CEDO, care impune ca desființarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat să nu poată interveni decât pentru "defecte fundamentale" ale hotărârii, care au devenit cunoscute instanței numai după terminarea procesului.

Cum s-a arătat și anterior, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, astfel cum este garantat la art. 6 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenție, ale cărei dispoziții relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instanțele pronunță o hotărâre irevocabilă, decizia acestora să nu fie contestată.

În fine, Înalta Curte relevă că instanța de contencios european a drepturilor omului a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa, că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un apel/recurs deghizat, prin care să se tindă la obținerea unei rejudecări a cauzei, pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumției de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătorești irevocabile și principiului securității raporturilor juridice.

În ceea ce privește invocarea de către intimat a prevederilor Legii nr. 54/2019 și a faptului că constatările efectuate de ANI cu privire la posibilitatea existenței conflictului de interese în exercitarea funcției au fost tardive, față de soluția de respingere a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu este învestită cu excepția prescripției extinctive a răspunderii revizuentului.

În condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuentul A. la plata către intimată Agenția Națională de Integritate a sumei de 603lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv cheltuieli transport și cazare pentru consilierul juridic care a reprezentat intimata la termenele de judecată din 03.09.2018 și 01.10.2018 la Curtea de Apel Craiova, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar recurs.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 547/2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și, rejudecând:

Va respinge cererea de revizuire formulată împotriva sentinței nr. 125/2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 547/2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de revizuire formulată împotriva sentinței nr. 125/2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ în dosarul nr. x/2015.

Obligă revizuentul A. la plata către intimată Agenția Națională de Integritate a sumei de 603lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.