ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 970/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dolj, sub nr. x/2018, la data de 26.07.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/09.07.2018, comunicat reclamantei la data de 12.07.2018.

Prin sentința nr. 2357 din data de 15 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2018 s-a declinat competența de soluționarea cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ si Fiscal.

Prin sentința civilă nr. 152 din 8 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva sentinței civile nr. 152 din 8 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a arătat că a fost viceprimar și consilier doar circa 5 luni, până la votarea unui alt viceprimar, ca urmare a decesului viceprimarului localității.

În ceea ce privește exercitarea simultană a funcției de viceprimar și membru în consiliul de administrație al Liceului Teoretic B. Birca, aceasta a precizat că nu i s-a eliberat niciodată o dispoziție în baza căreia să desfășoare această activitate, participând la trei ședințe fără a fi remunerate, de altfel, niciun membru neavând dispoziție de numire în consiliul de administrație sau de revocare, aspect recunoscut și de inspectorul de integritate care a întocmit raportul de evaluare contestat.

Referitor la calitatea de administrator la S.C. C. S.R.L., a susținut recurenta că societatea a fost suspendată din anul 2010, aceasta depunând la organul de integritate certificatul de radiere al societății eliberat de ONRC și rezoluția ONRC de pe lângă Tribunalul Dolj cu privire la același aspect.

În fine, în ceea ce privește desfășurarea de activități remunerate în cadrul S.C. D. S.R.L., recurenta a susținut că a avut cu această societate contract pe 2 ore, încheiat în iunie 2018, iar în perioada supusă evaluării la nivelul anului 2014 societatea nu mai avea profit, sens în care s-au demarat procedurile privind radierea finalizată în anul 2017, astfel cum rezultă din certificatul de radiere al societății eliberat de ONRC și rezoluția ONRC de pe lângă Tribunalul Dolj.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind data cu corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente situației de fapt reținute.

Prin răspunsul al întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând aspectele din cererea de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 3 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 3 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Raportul de Evaluarea nr. x/24.07.2018 întocmit de ANI, s-a reținut că reclamanta A., în perioada 29.04.2015 - 04.11.2015, a deținut simultan cu funcția de viceprimar al comunei Bîrca, jud. Dolj, și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Teoretic "B." Bîrca; a deținut și exercitat calitatea de administrator în cadrul S.C. C. și a desfășurat activități remunerate în caza Contractului individual de muncă nr. x/09.06.2008 încheiat cu S.C. D. S.R.L..

S-a retinut, astfel, ca aceasta s-a aflat în stare de incompatibilitate, încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit d) și k) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor-publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările si completările ulterioare.

În acest context, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/09.07.2018 emis de Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta invocând prin memoriul de recurs aspecte pe care de altfel le-a susținut și în fața instanței de fond, care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, instanța de control judiciar amintește că potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare în perioada 27.08.2014 - 04.09.2015: "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice ".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003: "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) k) orice alte funcții publice sau activități remunerate".

Din analiza actelor cauzei, instanța de recurs constată că, prin Hotărârea Consiliului Local Bîrca nr. 15/29.04.2015, reclamanta a fost delegată să îndeplinească temporar funcția de viceprimar al comunei Bîrca, iar prin HCL nr. 38/04.11.2015 s-a aprobat încetarea delegării reclamantei în funcția de viceprimar al comunei Bîrca. Așadar, în perioada 29.04.2015 - 04.11.2015, reclamanta a îndeplinit funcția de viceprimar al comunei Bîrca, jud. Dolj.

Prin HCL nr. 35/30.09.2014 reclamanta a fost desemnată să reprezinte Consiliul Local Bîrca în Consiliul de Administrație al Liceului Teoretic "B." Bîrca, iar prin Decizia nr. 17/16.10.2014 s-a constituit Consiliul de Administrație al Liceului Teoretic "B." Bîrca pentru anul școlar 2014-2015 și prin Decizia nr. 54/01.10.2015 s-a constituit Consiliul de Administrație al Liceului Teoretic "B." Bîrca pentru anul școlar 2015-2016.

În perioada 06.11.2014 - 26.01.2016, în calitate de membru în Consiliul de Administrație al unității de învățământ, reclamanta a participat la ședințele din 29.04.2015, 15.05.2015, 27.05.2015, 18.06.2015, 07.09.2015, 24.09.2015, 01.10.2015 și 27.10.2015 și a semnat procesele-verbale de ședință. Începând cu data de 01.09.2016 reclamanta nu mai deține calitatea de membru în consiliul de administrație.

Așadar, în perioada 06.11.2014 - 26.01.2016, reclamanta a deținut simultan funcția de viceprimar al comunei Bîrca și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Teoretic "B." Bîrca, institutie publică de învățământ, aflându-se în situatia de incompatibilitate reglementată de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare în perioada de evaluare, respectiv 02.07.2012 - 19.09.2016.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că susținerea recurentei în sensul că nu s-a emis nicio dispoziție în baza căreia să fie desemnată să exercite funcția de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Teoretic "B." Bîrca, și că nu a fost remunerată pentru participarea la ședințele unității de învățământ, nu poate fi reținută, având în vedere, pe de o parte, că desemnarea sa ca membru din partea Consiliului Local s-a făcut prin HCL nr. 35/30.09.2014, și pe de altă parte, faptul că legea nu condiționează starea de incompatibilitatea de încasarea vreunei remunerații pentru participarea la ședințele consiliului de administrație.

De asemenea, instanța de recurs, împărtășind opinia judecătorului fondului, constată că, în perioada supusă evaluării, recurenta-reclamantă a deținut calitatea de asociat/administrator în cadrul unor societăți comerciale.

Astfel, potrivit înscrisurilor comunicate de ONRC cu adresa nr. x/19.09.2016, reclamanta a exercitat calitatea de: asociat și administrator în cadrul S.C. C. S.R.L. începând cu data de 21.01.2009 (societatea a avut activitatea întreruptă în perioada 03.05.2010 - 02.05.2013); - asociat în cadrul S.C. D. S.R.L., începând cu data de 21.06.2011.

Prin urmare, este nefondat argumentul recurentei privind faptul că activitatea S.C. C. S.R.L. a fost suspendată din anul 2010, că a depus la organul de integritate certificatul de radiere a societății și că nu a fost remunerată în nici un fel de această societate, din cuprinsul informațiilor furnizate de ONRC rezultând că activitatea societății S.C. C. S.R.L. a fost suspendată pentru perioada 03.05.2010 - 02.05.2013, când a fost reluată, iar radierea firmei a fost efectuată la data de 11.12.2017, potrivit certificatului emis de ORC Gorj.

În ceea ce privește faptul că recurenta-reclamantă nu a obținut foloase materiale în perioada în care a avut calitatea de asociat la S.C. C. S.R.L., acesta nu prezintă relevanță sub aspectul existenței stării de incompatibilitate în care s-a aflat reclamanta, textul legal, respectiv art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, necondiționând existența stării de incompatibilitate de obținerea vreunui folos material.

Referitor la activitatea remunerată desfășurată în cadrul S.C. D. S.R.L., instanța de recurs reține că între reclamantă și societatea menționată s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x/09.06.2008, contract care a încetat la data de 03.06.2015, conform art. 55 lit. b) din Legea nr. 53/2003, iar în baza acestui contract, reclamanta a obținut venituri în sumă totală de 228 RON în perioada 29.04.2015 -03.06.2015.

Or, susținerile recurentei în sensul că acest contract s-a încheiat pentru o activitate de 2 ore pe zi, că societatea nu realiza profit și că aceasta a fost radiată în anul 2017, nu prezintă relevanță în ce privește starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamanta raportat la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, textul nefăcând distincții în funcție de acest aspecte.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente circumstanțelor factuale reținute, argumentele invocate de recurenta-reclamantă prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 152 din 8 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.