ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1465/2021

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial, la data de 19.02.2020, pe rolul Tribunalului Timiș sub numărul x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. Si AA.,în cotradictoriu cu pârâții, Ministerul Justitiei, Tribunalul Satu Mare și Curtea de Apel Oradea, au solicitat obligarea acestora din urmă la plata diferențelor salariale începând cu data de 01.08.2016 la zi și în continuare, pentru viitor, a unei valori de referință sectoriale de 605,225, actualizate cu indicele de inflație și la care să se aplice dobânda legală penalizatoare și obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unor noi ordine de salarizare.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 741 pronunțată la data de 22.06.2020, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalul Timiș și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel București – secția contencios administrativ și fiscal.

În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut că, prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Așadar, conchide instanța parcurgerea sau nu, prealabil sesizării instanței de judecată, a unei proceduri administrative nu înlătură aplicarea dispozițiilor imperative menționate, nu înlătură, cu alte cuvinte competența Curții de Apel București.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1376 din data de 09 decembrie 2020, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, excepție invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanțiiMic Ioan Valentin, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., s.a.m.d., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justitiei, Tribunalul Satu Mare si Curtea de Apel Oradea, în favoarea Tribunalului Timiș.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța astfel instanța reținut că, în ceea ce privește litigiile privind drepturile salariale ale magistraților, în afara situației circumstanțiate prevăzute la art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competența de soluționare instanțelor de contencios administrativ, astfel că acestea urmează a intra sub jurisdicția muncii.

A mai reținut că instanța competentă material a soluționa litigiul de față este instanța specializată în dreptul muncii, raportul juridic dedus judecății intrând în categoria conflictelor de muncă, iar nu a contenciosului administrativ.

Astfel, Curtea a reținut că raportul juridic pe care se grefează petitul acțiunii (plata unor despăgubiri derivând din drepturi salariale) este un raport juridic de muncă sui generis.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, va reține, din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, că reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., s.a.m.d. au solicitat obligarea pârâtilor Ministerul Justitiei, Tribunalul Satu Mare și Curtea de Apel Oradea, la plata diferențelor salariale începând cu data de 01.08.2016 la zi și în continuare, pentru viitor, a unei valori de referință sectoriale de 605,225, actualizate cu indicele de inflație și la care să se aplice dobânda legală penalizatoare și obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unor noi ordine de salarizare.

Așadar, în cauza pendinte reclamanții nu contestă un act administrativ tipic (ordinul ministrului justiției de stabilire a drepturilor salariale) și nici nu deduc judecății un act administrativ asimilat, în condițiile în care din actele dosarului nu rezultă că aceștia au adresat ordonatorilor de credite pârâți o cerere de acordare a majorării solicitate iar aceștia au respins-o sau nu au soluționat-o.

În raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamanți (judecători la Tribunalul Satu-Mare), având în vedere considerentele Deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16/2016 (de soluționare a unui recurs în interesul legii) și nr. 23/2015 (pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), dar și împrejurarea că pentru litigiile privind drepturile salariale ale magistraților, în afara situației circumstanțiate, prevăzute la art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competența de soluționare instanțelor de contencios administrativ, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecății este unul civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar competența materială va fi determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 și art. 269 din Codul muncii.

Art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din același cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul/reședința/sediul."

În aceste condiții, competent să soluționeze acțiunea reclamanților este tribunalul - complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar reclamanții, dând eficiență dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. au ales să învestească Tribunalul Timiș, instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate celei în a cărei circumscripții se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș – secția I Civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA. și pârâții Ministerul Justitiei, Tribunalul Satu Mare și Curtea de Apel Oradea în favoarea Tribunalului Timiș – secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2021.