ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2934/2022

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I Civilă, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Direcția Națională de Probațiune, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat instantei ca, prin hotărârea pe care o va pronunta în prezenta cauză, să dispună obligarea pârâtilor la:

I. Recalcularea indemnizatiei de încadrare si a celorlalte drepturi aferente ale reclamanților, raportat la o valoare de referintă sectorială:

În cuantum de 440,16 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 8,5% prevăzută de O.G. nr. 13/2008: 405+8,5% în două etape, cu rotunjire=440,16) începând cu 09.04.2015, până la data de 01.12.2015; în cuantum de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea 293/2015: 440, 16+10%=484,176, care se rotunjeste la 484,18) începând cu 01.12.2015, până la 31.07.2016; în cuantum de 605,225 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 57/2015: 484,18+25%=605,225), începând din 01.08.2016 până la zi, și în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, diferență actualizată cu indicele de inflatie la data plătii efective.

II. Repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozitiilor legale reprezentat de diferenta salarială rezultată dintre noua indemnizatie de încadrare si indemnizatia actuală de încadrare începând cu 01.08.2016 până la zi, si în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizatii de încadrare (prin obligarea pârâtilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plătii diferentelor bănesti corespunzătoare prin obligarea pârâtilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoasterea efectivă a dreptului, a diferentei dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflatie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilitătii fiecărei obligatii lunare de plată si până la data plătii efective.

Prin sentința civilă nr. 791 din data de 22.04.2021, Tribunalul Timiș, secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017.

Prin sentința civilă nr. 1356 din data de 10.04.2021, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța acestă hotărâre, Curtea de Apel a apreciat că ipoteza normei cuprinse în art. 7 a din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, care ar fi atras competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, nu este îndeplinită.

Reclamanții nu au contestat acte administrative de stabilire a drepturilor salariale ori vreo hotărâre dată în soluționarea contestațiilor salariale, pentru modalitatea de stabilire a drepturilor salariale reglementate de dispozițiile Legii nr. 153/2017, spre a fi atrasă în cauză competența instanței prevăzută de art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017.

În susținerea pretențiilor solicitate, reclamanții au invocat, printre altele, situația de discriminare în care se află față de alți angajați ai familiei ocupaționale Justiție, care primesc drepturile salariale calculate în funcție de valorile de referință sectorială anterior menționate.

Curtea apreciază că dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 (fostele dispoziții ale art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010) instituie o competență materială derogatorie de la cea de drept comun în materie salarială.

Dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie. Din aceste motive, texte legale invocate de Tribunalul Timiș, secția I Civilă nu sunt incidente în cauză.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul cauzei deduse judecății îl constituie obligarea obligarea pârâților a plata drepturilor salariale ce se cuvin reclamanților, în calitate de consilieri de probațiune, luând în considerare o valoare sectorială de 440,16 RON, începând cu 09.04.2015 până la data de 01.12.2015; de 484,18 RON în perioada 01.12.2015 până la 31.07.2016 și de 605,225 RON, începând din 01.08.2016 până la zi.

Potrivit prevederilor art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Înalta Curte constată că art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 reglementează o procedură specială în situația personalului din justiție care contestă ordinul angajatorului prin care i-au fost stabilite drepturile salariale.

În cauză, reclamanții nu au urmat procedura prevăzută de art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, respectiv nu au formulat contestație împotriva modului de calcul al drepturilor salariale la Ministrul Justiției, ci s-au adresat instanței de judecată cu o acțiune ce vizează obligarea pârâților la recalcularea indemnizației de încadrare.

În acest sens este de reținut că, în susținerea pretențiilor solicitate, reclamanții au invocat și situația de discriminare în care se află față de alți angajați ai familiei ocupaționale Justiție, care primesc drepturile salariale calculate în funcție de valorile de referință sectorială anterior menționate.

Obiectul și temeiul juridic al cererii de chemare în judecată sunt esențiale pentru corecta determinare a normelor de competență materială incidente în litigiu, cu respectarea principiului disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță numai în limitele investirii.

În cauză, Curtea de Apel București a stabilit în mod corect că litigiul dedus judecății se referă la un conflict de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale pe care reclamantele le consideră cuvenite și neplătite și deci competența de soluționare în primă instanță revine secțiilor specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul tribunalelor.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. și pe pârâții Ministerul Justiției, Direcția Națională de Probațiune, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2022.