ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2405/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la data de 08.08.2019 pe rolul Tribunalului Arad și prin declinare, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. și JJ. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziilor nr. 5/04.02.2019, 6/04.02.2019 și 7/04.02.2019 de recalculare a drepturilor salariale începând cu 01.01.2019, emiterea unor noi decizii prin care să se dispună reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente după cum urmează: - pentru perioada 09.04.2015-30,11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON; - pentru perioada 01.12.2015-prezent și pentru viitor prin raportare la o valoare de referința sectoriala în cuantum de respectiv de 484,18 iei (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015); plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din recalculare.

La data de 11.11.2020, prin e-mail reclamanții au înaintat instanței cererea intitulată "precizare la acțiune" prin care au arătat că în intervalul de timp scurs de la data introducerii acțiunii și până în prezent, la nivelul Ministerului Public și implicit al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - ordonator principal de credite - au fost recalculate drepturile salariale prin raportare la VRS 484,18 RON, salariul de încadrare fiind recalculat pe baza acestei valori sectoriale - fiind puse în plată începând cu 01.12.2019.

Au fost recalculate drepturile salariale pentru perioada 01.12.2016-30.11.2019, tot prin raportare la VRS 484,18 RON, fără a fi însă puse în plată nefiind identificate resursele financiare aferente (Decizia nr. 87/29.11.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - art. 1 și art. 2).

Curtea a calificat la termenul din 16.11.2020 cererea ca fiind o modificare a acțiunii prin introducerea unui capăt nou de cerere, privind obligarea la alocarea de fonduri necesare plății drepturilor restante, iar la data de 25.01.2021 a admis excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, având în vedere lipsa acordului expres al pârâților în acest sens și prin raportare la art. 204 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 64 din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel București – secția a XI-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu aceștia, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A fost respinsă excepția prescripției, ca rămasă fără obiect.

S-a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. Și Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

S-a dispus obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad la plata diferențelor salariale rezultate din recalcularea indemnizațiilor reclamanților începând cu data de 01.12.2016, prin raportare la VRS în cuantum de 484,18 RON, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente acestora, calculată până la data plății efective.

S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la recalcularea drepturilor pentru perioada 01.12.2016 – 30.11.2019, ca nefondat.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în nume propriu și în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, pronunțate cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și respingerea acțiunii.

S-a arătat că deși instanța de fond a luat act de decizia nr. 87/2019 a Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a admis în mod nelegal acțiunea reclamanților, aceștia neputând sa beneficieze de VRS 484 și prin ordinul Ministerului Public și prin hotărâre judecătorească.

S-a apreciat că instanța de fond a încălcat ordinul Ministerului Public-PÎCCJ, prin care s-a ordonat ordonatorilor secundari de credite să aplice dispozițiile Legii nr. 153/2017, precum și Nota nr. x/2018 prin care s-a hotărât acordarea VRS 484,18 și, nu în ultimul rând, decizia nr. 87/2019 pe care instanța de fond cu prioritate și-a însușit-o ca fiind corect aplicată în concordanță cu Legea nr. 153/2017

Reclamanții recunoscând că au dobândit dreptul solicitat.

De asemenea, instanța de fond trebuia să ia în considerare faptul că prejudiciul despre care reclamanții au făcut vorbire, va fi recuperat prin aplicarea ratei cu inflația și dobânda legală, drepturi accesorii acordate prin însăși O.G. nr. 99/2016.

Intimații – reclamanți nu au formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, reclamanții au calitatea de grefieri, specialiști IT, tehnician criminalist și personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, respectiv al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

Prin deciziile contestate, emise de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanților începând cu data de 01.01.2019, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 463,5 RON, în considerarea prevederilor Legii nr. 153/2017 și ale actelor de salarizare anterioare, prin care s-a stabili că începând cu 09.04.2015 reclamanților li se calculează drepturile prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar începând cu 01.12.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON.

Împotriva celor 3 decizii reclamanții au promovat contestație administrativă, invocând faptul că la nivelul familiei ocupationale "justiție" drepturile salariale sunt calculate începând cu data de 09.04.2015 prin raportare la VRS de 440,16 RON, iar începând cu 01.12.2015 prin raportare la VRS în cuantum de 484,18 RON, astfel că deciziile emise pe numele lor sunt nelegale, prin utilizarea unei valori de referință sectorială mai mică decât cea stabilită prin hotărâri judecătorești definitive pentru alți colegi din cadrul aceleiași familii ocupaționale.

Contestația administrativă a rămas fără un rezultat pozitiv din partea emitenților deciziilor contestate, astfel că reclamanții s-au adresat instanței pentru corecta stabilire a drepturilor lor, prin raportare la VRS de 440,16 RON începând cu 09.04.2015 și VRS nr. 484,16 RON, începând cu 01.12.2015.

În cursul judecății prin Decizia nr. 87/29.11.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus recalcularea drepturilor personalului auxiliar de specialitate, ale tehnicienilor criminaliști, ale specialiștilor IT și ale personalului conex, începând cu data de 01.01.2016, prin raportare la VRS de 484,18 RON.

Acesta este motivul pentru care reclamantii au restrâns obiectul acțiunii prin cererea formulată la data de 11.11.2020, prin care au arătat că solicită doar obligarea pârâților la recalcularea drepturilor pentru perioada 01.12.2016 – 30.11.2019 prin raportare la VRS în cuantum de 484,18 RON, precum și plata diferențelor de drepturi începând cu data de 01.1.2016, actualizate și a dobânzii legale.

În raport de situația de fapt stabilită, instanța fondului a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la recalcularea indemnizațiilor începând cu 01.12.2016, ca neîntemeiat, constatând că prin emiterea deciziei nr. 87/29.11.2019 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a recunoscut deja pretențiile formulate prin cererea introductivă și menținute în cererea precizatoare și a admis acțiunea doar în ceea ce privește acoperirea prejudiciului cauzat, reprezentând plata diferențelor salariale rezultate din recalcularea indemnizațiilor reclamanților începând cu data de 01.12.2016, prin raportare la VRS în cuantum de 484,18 RON, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente acestora, calculată până la data plății efective.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin violarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege, aspecte care nu pot fi decelate din motivarea recursului.

Analizând soluția primei instanțe, raportat la temeiul de drept incident, Înalta Curte constată că potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalității actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptățită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât și din beneficiul nerealizat.

Înalta Curte constată că repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți prin lipsirea acestora de drepturile salariale cuvenite cuprinde trei componente: plata diferențelor salariale; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naționale, echivalent al ratei inflației și plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale.

În această privință, Înalta Curte are în vedere că, prin decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ.

Din această perspectivă, soluția pronunțată de prima instanță, reprezintă o corectă aplicare a dispozițiilor legale mai sus arătate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în nume propriu și în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței nr. 64 din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel București – secția a XI-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.