ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 947/2022

Ședința publică din data de 17 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019 la data de 03.07.2019, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentat prin procurorul general, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- A., ordinul nr. 1036 din 12 aprilie2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- B., ordinul nr. 875 din 5 aprilie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- C., ordinul nr. 896 din 5 aprilie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- D., ordinul nr. 1246 din 25 aprilie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 03 iunie 2019;

prin care, conform ordinului nr. 897/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a recalculat indemnizația de încadrare brută lunară cuvenită prin raportarea la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 9 aprilie 2015-30 noiembrie 2015; la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON pentru perioadele 1 decembrie 2015-31 iulie 2016, 1 august 2016-30 septembrie 2016 și 1 octombrie 2016-31 decembrie 2017;

• pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015 majorarea de 8,5% a valorii de referință sectorială prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 13/2008, în loc de 4% cum s-a dispus prin ordinele sus menționate, rezultând o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON;

• pentru perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 majorarea de 8,5% a valorii de referință sectorială, la care se adaugă creșterea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, rezultând o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON;

• începând cu data de 1.01.2018 și în continuare, majorarea de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 să se aplice față de nivelul acordat în luna decembrie 2017 recalculat prin acordarea valorii de referință sectorială de 484,18 RON;

Prin sentința civilă nr. 957 din 12 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Au fost anulate, în parte, ordinele nr. 1036/12.04.2019, nr. 875/05.04.2019, nr. 896/05.04.2019 și nr. 1246/25.04.2019.

A fost obligat pârâtul să emită noi ordine prin care să calculeze drepturile salariale ale reclamanților:

- cu utilizarea unei valori de referință sectorială de 405 RON la care se adaugă o majorare de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008 pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015;

- cu utilizarea unei valori de referință sectorială de 405 RON la care se adaugă o majorare de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008 și procentul de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017;

- începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, majorarea de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 se aplică față de nivelul acordat în luna decembrie 2017 recalculat cu utilizarea unei valori de referință sectorială de 484,18.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale dintre cele efectiv plătite și cele calculate conform prezentei hotărâri, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

A fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 03.07.2016 și respingerea acțiunii pentru această perioadă ca prescrisă, admiterea excepției lipsei de obiect a acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2016 și respingerea acțiunii pentru această perioadă ca rămasă fără obiect, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recurentul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 03.07.2016, față de faptul că acțiunea a fost înregistrată la instanță la 03.07.2019 și prin aceasta se solicită plata drepturilor începând cu 09.05.2015.

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, a arătat că a fost emis Ordinul nr. 3206/2019 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căruia valoarea de referință sectorială acordată în perioada 01.12.2016-31.12.2017 este de 484,18 RON, iar începând cu 01.01.2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din același ordin, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

A mai arătat recurentul că în mod greșit a acordat instanța de fond valoarea de referință sectorială determinată prin raportare la majorările salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 și art. 1 din O.G. nr. 10/2007, întrucât reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.

Intimații-reclamanți au depus note scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cu privire la invocarea excepției prescripției prin memoriul de recurs, Înalta Curte reține că, în viziunea Noului C. civ., prescripția este o problemă de ordine privată, care poate fi valorifică de partea în favoarea căreia curge până la un anumit moment procesual. Astfel, potrivit art. 2513 C. civ., prescripția poate fi opusă numai în prima instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Având în vedere că recurentul nu a invocat excepția prescripției în fața primei instanțe, Înalta Curte, prin raportare la prevederile art. 185 din C. proc. civ., va reține că operează decăderea recurentei din posibilitatea de a o invoca direct în recurs, împrejurare în raport de care instanța de recurs nu se va pronunța asupra acesteia.

Având în vedere susținerile părților și probele administrate la dosar, Înalta Curte reține că prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 897/22.05.2018 s-a stabilit modul de calcul al indemnizațiilor reclamanților pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2017 și în continuare.

Potrivit actului administrativ în discuție - Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 897/22.05.2018, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte și reclamanții beneficiază de indemnizații de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, stabilindu-se că plata drepturilor salariale rezultate prin aplicarea valorilor de referință sectoriale amintite se va realiza în continuare în raport cu o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, iar pentru perioadele anterioare plata drepturilor salariale urma a se face după asigurarea fondurilor necesare de către ordonatorul principal de credite.

Mai mult, prin Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3206/29.11.2019 s-a dispus că, în perioada 01.12.2016 - 31.12.2017, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și specialiștii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON.

În consecință, dată fiind emiterea de către pârâtul Ministerul Public - Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a Ordinelor nr. 897/2018 și nr. 3206/2019, prin care s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 421,36 RON începând cu data de 09.04.2015 și de 484,18 RON începând cu data de 01.12.2015, Înalta Curte reține că, în prezent, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamanților, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 957 din 12 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 957 din 12 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 februarie 2022.