ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4343/2021

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.11.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., aceasta din urmă în nume propriu și în calitate de mandatar al tuturor reclamanților, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Timișoara nr. 20/11.10.2017, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamanți; anularea în parte a Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 și a Deciziei nr. 102/A/16.06.2017 emise de Curtea de Apel Timișoara, în ceea ce privește valoare de referință sectorială de 405 majorată cu 10%, precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia; obligarea pârâtei Curtea de Apel Timișoara la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar si conex din cadrul Curții de Apel Timișoara, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015, plus 10%, respectiv 445,5 RON, începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 și obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referințelor sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit aferent perioadelor cuprinse între 09.04.2015 - 30.11.2015 (VRS de 405 RON) și respectiv 01.12.2015 - 01.06.2017 (VRS de 405 RON + 10% - 445,5 RON); obligarea pârâtului Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică și conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcție din familia ocupațională Justiție, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza acelorași acte normative, pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Parchetelor și din cadrul Curților de Apel care au admis contestațiile și au dispus recalcularea salariilor conform grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de către înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 09.04.2015, și prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 01.12.2015, și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care solicităm a se aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 5548 pronunțată în data de 28 decembrie 2018, Curtea de Apel București a respins excepția de conexitate; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în privința capetelor 1, 2, 3 și 5 de cerere și a respins în consecință aceste capete de cerere, doar cu privire la pârâtul menționat, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Timișoara în privința capătului 5 de cerere și a respins în consecință acest capăt de cerere, doar cu privire la pârâta menționată, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția inadmisibilității relativ la capătul 4 de cerere și respinge în consecință acest capăt de cerere, ca fiind inadmisibil; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., aceasta din urmă în nume propriu și în calitate de mandatar al tuturor reclamanților, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara; a anulat în parte Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Timișoara nr. 20/11.10.2017 și deciziile nr. 32/A/03.02.2017 și nr. 102/A/16.06.2017, ambele emise de pârâta Curtea de Apel Timișoara, prin președinte, doar în ceea ce îi privește pe reclamanți; a obligat pârâta Curtea de Apel Timișoara să emită pentru reclamanți decizii de încadrare salarială producătoare de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, ținând seama și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2005; a obligat pârâtul Tribunalul Arad să plătească fiecărui reclamant diferențele salariale rezultate pentru fiecare din aceștia, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective; a respins în rest cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Timișoara, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Susține că, încă de la 1 octombrie 2016, prin art. 1 din Decizia nr. 32A din 03.02.2017 s-a dispus ca "Începând cu data de 1 octombrie 2016, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Timișoara și al instanțelor din circumscripția acesteia beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%(…)".

Prin Decizia nr. 102/A din data de 16.06.2017 s-a dispus, în vederea eliminării diferențelor salariale dintre personalul auxiliar din cadrul sistemului judiciar, calculul drepturilor salariale în funcție de grilele de salarizare de la parchete, iar acordarea salarizării în funcție de valoarea de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% a fost dispusă începând cu data de 01.10.2016 prin Decizia nr. 32/A din data de 03.02.2017.

Însă, la data de 29 mai 2018 a fost emisă Decizia nr. 79 a Președintelui Curții de Apel Timișoara, prin care au fost acordate drepturi salariale calculate prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON începând cu data de 9 aprilie 2015 până la data de 31 noiembrie 2015 și prin raportare la o valoare de referință de 463,5 RON începând cu data de 01 decembrie 2015 până la data de 31.12.2017, și ulterior din 01 ianuarie 2018.

Astfel, prin Decizia nr. 79 din 29 mai 2018 au fost recunoscute deja intimaților reclamanți drepturi salariale chiar superioare celor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Fiindu-le acordate pe cale administrativă drepturile salariale, apreciază că nu se mai justifică interesul în ceea ce privește susținerea acțiunii acestora, pretențiile pendinte fiind acordate prin decizia menționată anterior.

De aceea solicităm admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de obiect.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 26 august 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată întemeiate criticile, însă în următoarele limite:

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, în esență, reclamanții au solicitat:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Timișoara nr. 20/11.10.2017, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamanți;

- anularea în parte a Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 și a Deciziei nr. 102/A/16.06.2017 emise de Curtea de Apel Timișoara

- obligarea Curții de Apel la emiterea unor noi decizii de încadrare;

- obligarea pârâților Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad la plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, și la plata dobânzii legale penalizatoare.

Prima instanță a admis în parte cererea, a anulat în parte Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Timișoara nr. 20/11.10.2017 și deciziile nr. 32/A/03.02.2017 și nr. 102/A/16.06.2017, ambele emise de pârâta Curtea de Apel Timișoara, prin președinte, doar în ceea ce îi privește pe reclamanți; a obligat pârâta Curtea de Apel Timișoara să emită pentru reclamanți decizii de încadrare salarială producătoare de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, ținând seama și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2005; a obligat pârâtul Tribunalul Arad să plătească fiecărui reclamant diferențele salariale rezultate pentru fiecare din aceștia, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective; a respins în rest cererea de chemare în judecată. .

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat ca drepturile salariale să le fie calculate în raport cu o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, majorată cu 10% începând cu 01.12.2015.

Potrivit documentelor depuse la dosar de către Curtea de Apel Timișoara, pentru stabilirea drepturilor salariale ale intimaților - reclamanți, în calitate de personal auxiliar de specialitate juridică și conex din cadrul Tribunalului Arad, s-a emis de către Președintele Curții de Apel Alba Iulia, Decizia nr. 79/29 mai 2018, prin care s-a stabilit că: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul Curții de Apel Timișoara și al instanțelor judecătorești din raza de competență a acesteia, beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON (art. 1 alin. (1), iar pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2017 drepturile salariale lunare se calculează în raport cu o valoare de referință sectorială de 463,5 RON (art. 1 alin. (2). Totodată, la alin. (3) se arată că începând cu data de 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Timișoara și al instanțelor judecătorești din raza de competență a acesteia, se recalculează având în vedere cele menționate la alin. (2).

Astfel, Înalta Curte reține că prin nr. Decizia nr. 79 din 29 mai 2018, emisă de Președintele Curții de Apel Timișoara, s-a stabilit modul de calcul al indemnizațiilor reclamanților pentru perioada 09.04.2015 - 01.01.2018 și în continuare.

Potrivit actelor administrative în discuție, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte și reclamanții beneficiază de indemnizații de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referință sectorială de 463,5 RON.

Înalta Curte constată că prin decizia de mai sus s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale intimaților-reclamanți în raport cu o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiunea de față.

În consecință, dată fiind emiterea de către recurenta-pârâtă Curtea de Apel Timișoara a deciziei de mai sus, Înalta Curte reține că, sub acest aspect, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței nr. 5548 din 28 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect, urmând a menține sentința atacată în ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței nr. 5548 din 28 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

Menține sentința atacată în ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor procesuale.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 30 septembrie 2021.