ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5791/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5791/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.11.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
anularea Hotărârii nr. 20/11.10.2017 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Timișoara, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamanți;
anularea în parte a Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 și a Deciziei nr. lO2/A/16.06.2017 emise de Curtea de Apel Timișoara, în ceea ce privește valoare de referință sectorială de 405 majorată cu 10%, precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia;
obligarea pârâtei Curtea de Apel Timișoara la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Timișoara, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015, plus 10%, respectiv 445,5 RON, începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 și obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referințelor sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit aferent perioadelor cuprinse între 09.04.2015 - 30.11.2015 (VRS de 405 RON) și respectiv 01.12.2015 - 01.06.2017 (VRS de 405 RON + 70%=445,5 RON), iar pentru reclamanta M., doar începând cu data de 01.07.2016 și până la data de 01.06.2017 și pentru reclamanta N., doar începând cu data de 14.11.2016 și până la data de 01.06.2017;
obligarea pârâtului MINISTERULUI JUSTIȚIEI, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică și conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcție din familia ocupațională Justiție, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza acelorași acte normative, pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Parchetelor și din cadrul Curților de Apel care au admis contestațiile și au dispus recalcularea salariilor conform grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;
obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 09.04.2015, și prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 01.12.2015, și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care solicităm a se aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.
fără cheltuieli de judecată.
1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentința civilă nr. 1461 din 27 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Justiției și, ca atare, a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
A fost admisă cererea reclamanților, a fost anulată în parte Hotărârea nr. 20/11.10.2017 și Deciziile nr. 32/A/03.02.2017 și nr. 102/A/16.06.2017 în ceea ce îi privește pe reclamanți.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Timișoara să emită reclamanților decizii prin care indemnizația să fie calculată cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând din 09.04.2015, majorată cu 10% din data de 01.12.2015.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Arad la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectoriale de 405 și venitul efectiv plătit începând cu data de 09.04.2015, actualizat cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzilor legale calculate de la data scadenței până la data plății efective.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Curtea de Apel Timișoara, fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta a arătat că cererea reclamanților este întemeiată în mod greșit pe efectele pretins retroactive ale Deciziei nr. 794/2016 ale Curții Constituționale, întrucât nici normele legale în vigoare, nici susmenționata decizie a Curții Constituționale nu au prevăzut că salariul maxim aflat în plată la data de 09.04.2015 a fost calculat în funcție de o valoare de referință sectorială de 405 RON, iar la data de 01.12.2015 în funcție de o valoare de referință sectorială de 445 RON.
La data de 30.09.2020, recurenta Curtea de Apel Timișoara a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamanților ca fiind rămasă fără obiect, întrucât prin Decizia nr. 79/2018 au fost acordate reclamanților drepturile salariale solicitate.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Recursul formulat urmează a fi admis în considerarea emiterii la data de 29.05.2018 a Deciziei nr. 79 a Curții de Apel Timișoara.
Instanța de control judiciar constată că prin Decizia nr. 79/2018 s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referință sectorială, în funcție de fiecare perioada de timp individualizată, prevăzută expres în decizie, pentru personalul auxiliar și conex de la Curtea de Apel Timișoara.
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că emiterea acestei decizii, prin care este soluționată și cererea ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a avut loc înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Prin decizia indicată a fost stabilită o valoare de referință sectorială mai mare decât cea solicitată de reclamanți prin cererea de chemare în judecată și pentru aceeași perioadă, fiind astfel soluționată de către recurent cererea reclamanților.
De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.
În aceste condiții, Înalta Curte reține că este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, urmând ca în raport de soluția admiterii excepției, să admită recursul formulat, să caseze sentința atacată și, rejudecând cauza să respingă acțiunea reclamanților pentru acest motiv.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea instanței de fond și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamanților ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1461 din 27 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și, rejudecând:
Respinge acțiunea reclamanților ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2020.