Decizia nr. 2147/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad, au solicitat: - anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Timișoara nr. 20/11.10.2017, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamanți; - anularea, în parte, a Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 și a Deciziei nr. 102/A/16.06.2017 emise de Curtea de Apel Timișoara, în ceea ce privește valoare de referință sectorială de 405 majorată cu 10%, precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia; - obligarea pârâtei Curtea de Apel Timișoara la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar si conex din cadrul Curții de Apel Timișoara, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015, plus 10%, respectiv 445,5 RON, începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 și obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referințelor sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit aferent perioadelor cuprinse între 09 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015 (VRS de 405 RON) și respectiv 01 decembrie 2015 - 01 iunie 2017 (VRS de 405 RON + 70%=445,5 RON), iar pentru reclamantele: C. doar începând cu data de 19 ianuarie 2015 până la data de 01 iunie 2017, Q. doar începând cu data de 07 decembrie 2016 până la data de 01 iunie 2017 și R. doar începând cu data de 16 februarie 2015 până la data de 01 iunie 2017; - obligarea pârâtului Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică și conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcție din familia ocupațională Justiție, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza acelorași acte normative, pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Parchetelor și din cadrul Curților de Apel care au admis contestațiile și au dispus recalcularea salariilor conform grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de către înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; - obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 09 aprilie 2015, și prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 01 decembrie 2015, și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care solicită a se aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2535 din 31 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiate; - a respins excepția conexității invocate de pârâta Curtea de Apel Timișoara, ca neîntemeiată; - a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad; - a anulat hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Timișoara nr. 20/11.10.2017; - a anulat, în parte, Decizia nr. 32/A/03.02.2017 și Decizia nr. 102/A/16.06.2017, emise de Curtea de Apel Timișoara; - a obligat pârâta Curtea de Apel Timișoara să emită o nouă Decizie de încadrare pentru reclamanți, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09 aprilie 2015, conform Legii nr. 71/2015, plus 10%, respectiv 445,5 RON, începând cu 01 decembrie 2015, conform Legii nr. 293/2015 și a obligat pârâții să plătească fiecăruia dintre reclamanți a diferențelor salariale calculate potrivit referințelor sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit aferent perioadelor cuprinse între 09 aprilie 2015-30 noiembrie 2015- VRS de 405 RON, și respectiv 01 decembrie 2015-01 iunie 2017- VRS de 405+10% -445,5 RON, iar pentru reclamantele C. doar începând cu data de 19 ianuarie 2015 până la data de 01 iunie 2017, Q. doar începând cu data de 07 decembrie 2016, până la data de 01 iunie 2017 și R. doar începând cu data de 16 februarie 2015, până la data de 01 iunie 2017, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Cererile de recurs declarate în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2535 din 31 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara. 3.1. Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În motivarea recursului, pârâtul a susținut că prima instanță, în mod greșit, a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport de dispozițiile H.G. nr. 652/2009 și ale art. 7 alin. (1) lit. o) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. 3.2. Pârâta Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată cu privire la perioada 09 aprilie 2015 - 01 octombrie 2016, ca neîntemeiată, iar pentru perioada ulterioară, respectiv 01 octombrie 2016 - 01 iunie 2017, ca rămasă fără obiect. Recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata către intimații-reclamanți a sumelor reprezentând diferențe salariale, întrucât aceștia își desfășoară activitatea la Tribunalul Arad și nu au stabilit un raport de serviciu cu aceasta. Apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să constate lipsa calității sale procesuale pasive cu privire la acest petit. A susținut recurenta că pentru perioada 01 octombrie 2016 - 01 iunie 2017 acțiunea reclamanților ar fi trebuit respinsă ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere că prin Deciziile nr. 32A/03.02.2017 și nr. 102A/16.06.2017 s-a dispus că începând cu data de 01 octombrie 2016, personalul auxiliar de specilitate și conex din cadrul Curții de Apel Timișoara și al instanțelor din circumscripția acesteia beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%. Apreciază că în ceea ce privește perioada 09 aprilie 2015 - 01 octombrie 2016 instanța de fond a pronunțat o sentință cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 și fără a se ține cont de Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.

Aspecte procesuale relevante în cauză Prin notele de ședință înregistrate la dosarul cauzei la data de 07 ianuarie 2019, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Timișoara a susținut că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința recurată. Astfel, prin Decizia nr. 79 din 29 mai 2018, emisă de Președintele Curții de Apel Timișoara, s-a decis stabilirea drepturilor salariale ale intimaților-reclamanți prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01 decembrie 2015 - 31 decembrie 2017 și ulterior din 01 ianuarie 2018. II. Soluția instanței de recurs Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentei-pârâte Curtea de Apel Timișoara la emiterea unei noi decizii de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate. Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Timișoara a emis Decizia nr. 79 din 29 mai 2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamanților, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09 aprilie 2015. În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurenții - pârâți, ulterior pronunțării sentinței recurate, și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâților nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor și va respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara, ca lipsite de interes. PENTRU ACESTE MOTIVE,